marți, 17 decembrie 2013

Nevoia acută de echidistanță

-De ce este nevoie de un blog, o publicație online, cu titlul Echidistant?
-Pentru că, de mulți ani, trăim într-o societate anormală, în care majoritatea lucrurilor, faptelor, ideilor, legilor se întâmplă cu sfidarea totală: a normalului, a firescului, a logicii, a gândirii de valoare, a binelui, a bunului simț, a drepturilor, a iubiri și dragostei de aproape, a Vieții umane în general.
-Pentru că există un dezechilibru major în societatea românească, în toate domeniile activității publice și private, un dezechilibru nociv atât pentru individ ca om, dar și pentru România ca țară, lucru care face să ne afundăm în mocirlă, cu fiecare pas pe care îl facem.
-Pentru că la orizont nu se zărește nici măcar o luminiță la capătul tunelului, ci o gaură neagră.
-Pentru că nu putem să mai înaintăm spre această gaură neagră.
-Pentru că suntem dezbinați de interese meschine.
-Pentru că trebuie să ne redobândim, ca români: încrederea, respectul de sine, demnitatea, onoarea.
-Pentru că trebuie să extirpăm tumoarea intereselor mafiote, corupția, să lepădăm haina minciunii și a ipocriziei.
-Pentru că trebuie să punem umărul cu toții la căruța Românie, să o scoatem din mocirlă, cu orice preț.
-Pentru că trebuie să ne salvăm ca popor și ca națiune cu adevărat europene.
-Pentru că Mihai Eminescu este dureros de actual:
“Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp!”
“Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.”
“Există două națiuni deosebite în această țară: una stoarsă și saracită alta îmbuibată.
Mita e-n stare să patrundă orișiunde în țara aceasta, pentru mită captele cele mai de sus ale administrației vând sangele și averea unei generații. Oamenii care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe strade, ocupă funcții înalte, în loc de a-și petrece viața în pușcărie. Pretutindeni, în administrație, în funcții, în universități. La Academie nu întalnim decât fizionomii nespecializate care tratează cu o egală suficiență toate ramurile administrației publice.
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine și duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără tihnă. Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia. Votul în tara și în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiții personale, al unor apetituri pe cât de nesățioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greșalele în politica sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
“Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nici gând.”
“Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”
“Între caractere și inteligențe n-ar trebui să existe alegere, inteligențe se găsesc foarte adesea, caracterul foarte rar.”