vineri, 6 iunie 2014

Comuniști români în Rezistența Franceză


Intrigat? Curios?!!! Interesant?

 Pentru toți aceia dintre români care sunt cât de cât interesați de istorie, care nu au avut posibilitatea să învețe, să afle informații, să cunoască o istorie alternativă, alta decât cea prezentată în manualele școlare, o istorie cercetată și promovată de specialiști, de pasionați este o oportunitate de a ne îmbunătăți cunoștințele de cultură generală.
 Câți dintre cetățenii României, tinerii în special, excepându-i pe cei care lucrează  și învață în domeniul istoriei sau sunt pasionați, știu de exemplu că în Rezistența Franceză au luptat și un număr mic de comuniști români? Cum au ajuns românii să lupte în Franța, cine erau și ce s-a întâmplat cu ei? Ce îi mâna pe ei în lupta antifascistă de pe terioriul francez?
 La aceste întrebări și la altele privind activitatea comuniștilor români în cadrul Rezistenței Franceze a răspuns recent, profesorul Vladimir Tismăneanu în dialog cu decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității București, Adrian Cioroianu.
Centrul de Cercetări în Istorie Contemporană “Cont*texte” (Universitatea din București – Facultatea de Istorie) a organizat evenimentul Comuniști români în Rezistența Franceză. Vladimir Tismăneanu în dialog cu Adrian Cioroianu, conferință desfășurată în Amfiteatrul Facultății de Istorie.
Profesorul Vladimir Tismăneanu a prezentat ca o adevărată enciclopedie istorică, mai puțin cunoscuta și fascinanta lume a rezistenței antifasciste europene și a substraturilor sale comuniste, fiind evocate grandoarea și mizeria internaționalismului comunist în veacul lagărelor de concentrare și al camerelor de tortură.
Participanții la eveniment au discutat o serie de teme extrem de importante pentru istoria comunismului românesc și internațional din perioada interbelică şi anii celui de-al Doilea Război Mondial: antifascismul și Parisul, dimensiunea internațională a stalinismului în contextul anilor ’30, prezența comuniștilor din Romania în Franța şi în Brigăzile Internaționale din Războiul Civil din Spania, anul 1939 și șocul Pactului Molotov-Ribbentrop.
Vladimir Tismăneanu şi Alexandru Cioroianu au evocat o serie de figuri marcante ale epocii (Olga Bancic, Cristina Luca, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin, Alexandru Jar, Ana Pauker și Eugen Fried), examinându-le iluziile şi deziluziile, febra romantică şi manipulările staliniste ce le-au marcat destinul. Aceștia au făcut parte din grupul comuniștilor români care au participat la acțiunile Rezistenței Franceze, care după ce luptaseră până în 1939 în Războiul Civil din Spania, împotriva Dictaturii Franchiste, au ajuns în Franța pentru a lupta împotriva fasciștilor germani.
După cum a mărturisit profesorul Tismăneanu, din grupul comuniștilor români făceau parte și membri ai familiei sale, chiar mama acestuia, care într-un spital din Paris, l-a cunoscut pe celebrul scriitor american Ernest Hemingway, pe vremea aceea ajuns în capitala Franței ca jurnalist de război. Vladimir Tismăneanu a declarat că a întrebat-o pe mama sa de motivul care a determinat-o să lupte în Brigăzile internaționale, aceasta răspunzându-i că lupta antifascistă a fost scopul principal al comuniștilor români, care au acționat atât în Spania cât și pe teritoriul francez.
Cu începere din 1939, grupul comuniștilor români a început lupta antifascistă în Franța, fără acordul și permisiunea Partidului Comunist Francez, fiind primii care au desfășurat acțiuni în cadrul Rezistenței franceze. Aceștia erau membri, simpatizanți, conspiratori și ”tovarăși de drum”. Mai târziu, ei au devenit membrii ai Partidului Comunist Francez. Unul dintre ei, Gaston Marin, revenit în țară, unde a ocupat diverse funcții în cadrul aparatului de conducere al PCR, a declarat că a fost primit în rândurile Partidului Comunist francez și i s-a înmânat carnetul de partid fără să fie întrebat înainte dacă dorește acest lucru.
Comandantul militar german al Parisului din acea vreme a dat ordin de tipărire și publicare a unui afiș roșu cu chipurile membrilor grupului, pe care l-a numit Armata crimei. Aceștia nu erau prezentați opiniei publice ca patrioți adevărați, ci ca luptători criminali, în majoritate de origine evreiască, provenind din diverse țări. Unii dintre ei au fost prinși și executați, în vreme ce alții care au reușit să scape s-au întors în România, unde, de exemplu, Ana Pauker sau Gaston Marin, au ocupat funții înalte în cadrul PCR.
Evenimentul organizat la Facultatea de Istorie a Universității București s-a desfășurat în cadrul Proiectului de cercetare Membri, simpatizanţi, conspiratori şi “tovarăşi de drum”. Componenţa Partidului Comunist din România în perioada ilegalităţii – Studii prosopografice.

10,000

de fișe personale ale membrilor, simpatizanţilor, conspiratorilor şi „tovarășilor de drum” conectați cu PCdR în primele două decenii de existență (1921-1944) au fost recent identificate la ANIC.

Proiectul este un studiu prosopografic în desfășurare, având ca scop reconstituirea grupului celor conectați cu PCdR în perioada ilegalistă și care, în final prin interogarea bazei de date, va genera diagrame sociale relevante mai ales în studiile istorice.