Intrigat?
Curios?!!! Interesant?
Pentru
toți aceia dintre români care sunt cât de cât interesați de istorie, care nu au
avut posibilitatea să învețe, să afle informații, să cunoască o istorie
alternativă, alta decât cea prezentată în manualele școlare, o istorie cercetată
și promovată de specialiști, de pasionați este o oportunitate de a ne
îmbunătăți cunoștințele de cultură generală.
Câți
dintre cetățenii României, tinerii în special, excepându-i pe cei care lucrează și învață în domeniul istoriei sau sunt
pasionați, știu de exemplu că în Rezistența Franceză au luptat și un număr mic
de comuniști români? Cum au ajuns românii să lupte în Franța, cine erau și ce
s-a întâmplat cu ei? Ce îi mâna pe ei în lupta antifascistă de pe terioriul
francez?
La aceste întrebări și la altele privind activitatea comuniștilor
români în cadrul Rezistenței Franceze a răspuns recent, profesorul Vladimir
Tismăneanu în dialog cu decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității București,
Adrian Cioroianu.
Centrul de Cercetări în Istorie Contemporană
“Cont*texte” (Universitatea
din București – Facultatea de Istorie) a organizat evenimentul Comuniști
români în Rezistența Franceză. Vladimir Tismăneanu în dialog cu Adrian
Cioroianu, conferință
desfășurată în Amfiteatrul Facultății de Istorie.
Profesorul Vladimir
Tismăneanu a prezentat ca o adevărată enciclopedie istorică, mai puțin cunoscuta și fascinanta lume a rezistenței antifasciste europene și a substraturilor sale
comuniste, fiind evocate grandoarea și mizeria internaționalismului comunist în
veacul lagărelor de concentrare și al camerelor de tortură.
Participanții la eveniment au
discutat o serie de teme extrem de importante pentru istoria comunismului
românesc și internațional din perioada interbelică şi anii celui de-al Doilea
Război Mondial: antifascismul și Parisul, dimensiunea internațională a
stalinismului în contextul anilor ’30, prezența comuniștilor din Romania în
Franța şi în Brigăzile Internaționale din Războiul Civil din Spania, anul 1939
și șocul Pactului Molotov-Ribbentrop.
Vladimir Tismăneanu şi
Alexandru Cioroianu au evocat o serie de figuri marcante ale epocii (Olga
Bancic, Cristina Luca, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin, Alexandru Jar,
Ana Pauker și Eugen Fried), examinându-le iluziile şi deziluziile, febra
romantică şi manipulările staliniste ce le-au marcat destinul. Aceștia au făcut
parte din grupul comuniștilor români care au participat la acțiunile Rezistenței
Franceze, care după ce luptaseră până în 1939 în Războiul Civil din Spania,
împotriva Dictaturii Franchiste, au ajuns în Franța pentru a lupta împotriva
fasciștilor germani.
După cum a mărturisit
profesorul Tismăneanu, din grupul comuniștilor români făceau parte și membri ai
familiei sale, chiar mama acestuia, care într-un spital din Paris, l-a cunoscut
pe celebrul scriitor american Ernest Hemingway, pe vremea aceea ajuns în
capitala Franței ca jurnalist de război. Vladimir Tismăneanu a declarat că a
întrebat-o pe mama sa de motivul care a determinat-o să lupte în Brigăzile
internaționale, aceasta răspunzându-i că lupta antifascistă a fost scopul
principal al comuniștilor români, care au acționat atât în Spania cât și pe
teritoriul francez.
Cu începere din 1939,
grupul comuniștilor români a început lupta antifascistă în Franța, fără acordul
și permisiunea Partidului Comunist Francez, fiind primii care au desfășurat
acțiuni în cadrul Rezistenței franceze. Aceștia erau membri, simpatizanți,
conspiratori și ”tovarăși de drum”. Mai târziu, ei au devenit membrii ai
Partidului Comunist Francez. Unul dintre ei, Gaston Marin, revenit în țară,
unde a ocupat diverse funcții în cadrul aparatului de conducere al PCR, a
declarat că a fost primit în rândurile Partidului Comunist francez și i s-a înmânat
carnetul de partid fără să fie întrebat înainte dacă dorește acest lucru.
Comandantul militar german
al Parisului din acea vreme a dat ordin de tipărire și publicare a unui afiș
roșu cu chipurile membrilor grupului, pe care l-a numit Armata crimei. Aceștia
nu erau prezentați opiniei publice ca patrioți adevărați, ci ca luptători
criminali, în majoritate de origine evreiască, provenind din diverse țări. Unii
dintre ei au fost prinși și executați, în vreme ce alții care au reușit să
scape s-au întors în România, unde, de exemplu, Ana Pauker sau Gaston Marin, au
ocupat funții înalte în cadrul PCR.
Evenimentul organizat la Facultatea de
Istorie a Universității București s-a desfășurat în cadrul Proiectului de cercetare Membri,
simpatizanţi, conspiratori şi “tovarăşi de drum”. Componenţa Partidului
Comunist din România în perioada ilegalităţii – Studii prosopografice.
10,000
de fișe personale ale membrilor, simpatizanţilor,
conspiratorilor şi „tovarășilor de drum” conectați cu PCdR în primele două
decenii de existență (1921-1944) au fost recent identificate la ANIC.
Proiectul este un studiu prosopografic în desfășurare, având
ca scop reconstituirea grupului celor conectați cu PCdR în perioada ilegalistă și care, în final
prin interogarea bazei de date, va genera diagrame sociale relevante mai ales în studiile istorice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu