”Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru
compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în
fiecare zi.”-Ion Rațiu
Oprind violențele minerilor în Parlament
Recent,
la Turda, Centrul pentru Democrație ”Ion Rațiu”, înființat prin dorința
testamentară a celui care i-a dat numele, la patru ani după moartea sa, a
împlinit 10 ani de activitate, ocazie cu care a organizat diverse manifestări commemorative
pentru marele politician român.
Întâmplător,
fără să știu de acest Centru și evenimentele programate, de puțin timp, am
descoperit ceva inedit, un cont FB intitulat sugestiv ”Moștenirea Ion
Rațiu”, care mi-a stârnit interesul și
curiozitatea de jurnalist, astfel încât am luat contact cu cei care îl
administrează, întrebând firesc, la mai bine de 14 ani de la moartea marelui
democrat și politician român:
Paul
Stan: Ce este, ce înseamnă ”Moștenirea Ion Rațiu”?
Moștenirea Ion Rațiu: Poate ca este doar un alint cam egoist al
unui personaj nu chiar simpatic, pe care-l găsiți în ultimul volum de jurnal al
Venerabilului, începând cu pagina 256 în sus. Un individ care s-a găsit
permanent alături de bătrân în ultimii ani de viață dintr-o inițiativă personală,
dar foarte bine conturată în text. Dacă veți avea curiozitatea să lecturați
pasajele referitoare la acest personaj, în modul în care este prezentat de
Venerabil, s-ar putea să constatați ca o parte din convingerile politice ale
acestuia nu sunt chiar pierdute.
Volumul este prezent pe scribd.ro, se numește
Lăsământul meu, note zilnice 1997-2000. Vă menționez că jurnalele domnului Ion
Rațiu au fost inițial traduse în engleză și constituie un material de maxima
importanță pentru analiștii politici și militari din toate colțurile lumii,
doar din Romania nu.”
Paul
Stan: Nu pot să
nu mă gândesc deseori, ce s-ar fi întâmplat cu această țară dacă la conducerea
ei ar fi putut veni democrați adevărați, nu neocomuniști și pseudopoliticieni
emanați din servicii, care aveau alte sarcini decât implementarea și
dezvoltarea democrației în România?
Moștenirea Ion Rațiu: Poate
nu este chiar totul pierdut, iar asta cred că rezultă din fragmentele
recomandate. Și de ce nu, din întreaga lucrare a Venerabilului, care poate
constitui un veritabil manual de construcție a democrației românești. Fratii Rațiu
i-au promis bătrânului că vor tipari Jurnalul, nu că-l vor și difuza. Ei au
investit în timp, destul de consistent în România, atât în unități
industrial-economice, cât și în imobiliare, iar din acest motiv au ezitat să
facă prea mare tam-tam în jurul materialelor.
După ce au perceput modul în care
a fost tratat tatăl lor de către oficialitățile române, ei au evitat să
promoveze insistent volumele de teamă ca scandalurile provocate să nu le fie
atribuite. La o eventuală lectură, veti constata imediat, că-i așază pe mulți
la locul lor real și le stabilește valoarea de la nivelul de experiență și
patriotism al bătrânului, practic desființându-i ca oameni politici. Ori frații
Rațiu nu doresc să fie considerați inițiatorii acestor analize. Dar noi cei ce
lecturăm jurnalele suntem nu doar liberi, ci și obligați să luăm atitudine față
de aspectele prezentate de bătrân, mai ales că se vede cu ochiul liber că sunt
sursa supremă de inspirație a celor ce dau sfaturi și sprijin României în
mersul său spre civilizație, fie ei licurici mai mari sau mai mici.
Paul
Stan: Cred că sunt foarte interesante și mă gândesc
că s-ar putea să fie similitudini cu realitatea politică de astăzi. Sunt sigur că merită să știe mulți români
despre ele și în special tinerii, care azi se uită la pseudopoliticienii și
oportuniștii zilei ca la Dumnezeu, trebuie să afle și lucruri adevărate, de
mare valoare pentru poporul român.
Moștenirea
Ion Rațiu: Ultimul Jurnal și cel mai
important, deoarece conține concluziile, a apărut în 2007. Dar nu se găsește
decât la Turda, la Centrul Rațiu pentru Democrație. oricând. 1997-2000 este
perioada cuprinsă de volumul final. Un veritabil Testament Politic al lui Ion
Rațiu. Dar de apărut, n-a apărut decât în 2007, deoarece așa cum probabil cunoașteți,
bătrânul era implicat și în zone instituționale mai delicate din țările în care
și-a petrecut exilul, iar o mare parte din contactele relatate în Jurnale au
avut loc tocmai cu personaje din aceeași branșă. Ori așa cum de asemeni cunoașteți,
este o practică normală și de bun simț să existe o perioadă de latentă a publicării,
deoarece mulți dintre interlocutori sunt încă în viață și implicați în poziții
de expunere.
Din păcate, nu sunt
doar similitudini ci și consistente raporturi de cauzalitate. Ion Rațiu a fost
acela care a arătat direcția în care România merge astăzi. Demult ar fi
trebuit dezbătute Jurnalele în presă. Vă repet, că la lecturarea lor veți avea
senzația că acestea sunt manualele în baza cărora lumea civilizată ne așteaptă
să ne îndreptăm.
”Lăsământul meu”
Este o carte
document, radiografie a anilor politici 1997-2000, în care se evidențiază, prin notele sale zilnice, lupta lui Ion
Rațiu, considerat ”ultimul iluminist transilvănean rătăcit timp de un deceniu în peisajul
politicii românești. ”Lăsământul său”, care constă din o anumită viziune a
politicului, ca acțiune practică orientată către interesul general și instanță
transcedentă, cuplată pe experiența unui om care a trăit până în pragul
secolului al XXI-lea, impregnată de raționalism pragmatic și luciditate, își
așteaptă exegeții și discipolii”-scrie în introducerea cărții Petre
Răileanu.
Revenit după 50 de
ani de exil în România, cel mai democrat politician român al momentului de după
1990, Ion Rațiu, omul cu papion și maniere englezești, în contrast total cu
politicienii autohtoni, emanați sau nu, declară sincer că nu-l interesează alte
lucruri în afară de acela de a-și servi patria. Bineînțeles, că nu-l cred decât
foarte puțini, mulți încercând imediat să profite de banii lui, de relațiile și
imaginea pe care o avea în Occident. Chiar și PNȚCD, partidul în care considera
că s-a născut și pe care nu l-a trădat niciodată, s-a folosit de potența lui
financiară, dar, în același timp, la marginalizat constant din diverse motive
și interese ale unor politicieni ai zilei, aflați în fruntea guvernării
CDR-iste a țării.
Ion Rațiu: ”Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”
Carte document de mare importanță pentru analiștii politici și militari.
La revenirea în țară
după 5o de ani în exil, timp în care a luptat pentru România din afara
granițelor ei, politicianul cu papion și cu maniere de lord englez, privit cu uimire
și neîncrezător de majoritatea românilor trăiți și născuți în comunism, făcea
declarații șocante pentru acea vreme.
Trăit o viață în una
dintre cele mai puternice democrații occidentale, luând contact și având
relații în cele mai înalte cercuri politice și de afaceri din Occident, Ion
Rațiu declara în 1990 că România, în cinci ani ar putea fi pe drumul cel bun al
democrației, dat fiind avantajele pe care le identificase în acel moment, dar
pentru acest lucru trebuia să îndeplinească obligatoriu câteva condiții, cum ar
fi: Instituționalizarea
proprietății private sacrosante; Privatizarea economiei în pierdere;
introducerea Legii falimentului și Puterea de decizie de a face toate aceste
lucruri.
Acest drum al
tranziției de la comunism la capitalism al României, credea cel mai democrat
dintre politicienii români ai vremii, era posibil deoarece țara noastră spre
deosebire de alte state răsăritene, fost comuniste, din zona noastră de vencinătate
avea câteva atuuri: elementul uman net superior, forța de muncă era calificată, popor
adaptabil care știa să supraviețuiască în condiții foarte grele; resurse
naturale din belșug; țara nu avea datorii, dimpotrivă, în Trezorerie existau
2,5 miliarde dolari.
Faptul că după 24 de
ani de la căderea comunismului România încă este departe de o democrație ca în
țările occidentale, iar economia ei mai are mult până la o economie de piață
adevărată are numeroase cauze și posibil explicații interminabile din partea
factorilor politici care au gestionat țara în acest timp.
Ultimul Jurnal al lui
Ion Rațiu, intitulat ”Lăsământul
meu”-Note zilnice, cuprinde perioada anilor 1997-2000, când România era
guvernată de CDR, în frunte cu președintele Emil Constantinescu. Editată după
moartea politicianului român, din ianuarie 2000, volumul reprezintă o carte
document care face o radiografie a clasei politice românești și dezvăluie
jocurile de culise, incompetența, luptele intestine din sânul partidelor, jocul
politic dintre politicienii vremii pentru a-și atinge interesele. Prezintă politica
de culise față de cea de fațadă promovată public de mai marii zilei.
Pe de altă parte,
reflectă eforturile depuse de unii politicieni pentru depășirea crizei
economice și politice, precum și lupta pentru integrarea României în
structurile euroatlantice, în NATO, pentru asigurarea protecției și securității
naționale, domenii de importanță națională, după cum s-a constatat și în acest
an, când în zona noastră geostrategică s-au declanșat conflicte care ne-ar
putea afecta existența națională.
La peste 14 ani
distanță de la moartea lui Rațiu, aflăm lucruri inedite despre politicienii
implicați într-un fel sau altul în actul de putere, de guvernare, oameni care
în acei ani au ținut în mâini soarta țării și a românilor. Unele personajele ale Jurnalului au murit, alții au ieșit la
pensie sau din viața publică și nu mai sunt acum în lumina reflectoarelor.
Foarte puțini mai sunt pe firmament, în atenția opiniei publice.
”Constantinescu nu și-a respectat angajamentul de a restaura
Monarhia”
Redau mai jos câteva
rânduri sumare, extrase din Notele zilnice ale politicianului cu papion:
1 Martie 1997-”Audiență la rege. I-am explicat cum Corneliu
Coposu a spus răspicat câțiva ani înainte de moartea sa, că a greșit alegându-l
pe Constantinescu, care se angajase când a fost selectat candidat CDR în 1994,
să cedeze șefia statului, fără referendum, dacă va fi ales.I-am spus că acum,
în 1997, ar fi prematur, căci țara nu cunoaște istorie. Dacă se ajunge la o
situație economică foarte gravă, atunci s-ar putea să se apeleze la El, la
Rege.
Și am făcut analiza situației: Contractul cu
România nu se poate realiza. E imposibil. L-am citat pe Brucan <Cum vreți să
introduceți economia de piață cu un Prim ministru lider sindicalist și cu un
ministru de Finanțe economist-marxist?>”
19 Aprilie 1997 în SUA: ”Pacepa îmi spune
despre politicienii din România- Toți sunt ahtiați după putere. Nu sunt
democrați și nu vor aduce democrația și sunt mai departe instrumentele
KGB-ului”
20 Aprilie 1997 Washington, întâlnire cu Pacepa: ”Scrisese
un articol despre România în Washington Post, considerând că <îi dă o șansă lui
Constantinescu să se debaraseze de kgb-iști. Măgureanu e kgb-ist. Așa e și Roman.Atâta
timp cât Măgureanu și Caraman nu sunt înlăturați, România nu intră în NATO.>”
10 Decembrie 1997: ”Restaurarea
Monarhiei este formal și hotărât respinsă de Președintele Constantinescu și
abandonată de Partidul nostru. Constantinescu nu are absolut nici o intenție
să-și onoreze angajamentul solemn ce și-a luat față de Coposu, ca să facă loc
restaurării Monarhiei, dacă va fi ales. A trecut 1 an. Acum nu mai permite nici
altora să fie monarhiști. Eu i-am spus acest lucru Regelui. Faptul că, Coposu
m-a blocat la candidatura CDR-ului a pus cruce Monarhiei.”
2 Aprilie 1998-Moscova, la
ședința AAN, în sala Mică a Dumei de stat: ” Rușii care au vorbit au argumentat
că este un adevărat dezastru dacă se mai continuă extinderea NATO. Doar
Jirinovschi a impresionat prin neobișnuita lui moderație. Le-am explicat că noi
vrem ca Rusia să se încadreze în NATO și să joace un rol important în această
organizație.
Noi avem experiența tragică de
a fi suferit 13 ocupații din 1711, când rușii au venit pentru prima dată în
direct contact cu spațiul românesc.M-am referit la politica lui Titulescu și la
nevoia României de a avea legături bune de prietenie cu Moscova, indiferent de
ce regim guvernează Rusia.Un atac din partea NATO sau din partea țărilor care
există între NATO și Rusia e de neconceput. E o absurditate.”
5 Aprilie 1998-Reședința noului
ambasador SUA la București, James C. Rosapepe: ”Am vorbit mult cu americanii.
Politica noastră e condusă de fapt, de Constantinescu, care habar nu are cum
trebuie să funcționeze o democrație.Se amestecă în continuu și este dominat de
datoria ce are față de Petre Roman, fără sprijinul căruia n-ar fi fost ales
Președinte. Ion Diaconescu este un om foarte slab. Influențat, ca să nu zic
dominat, de Ionescu Galbeni.”
10 Septembrie 199-Măgureanu
înființase înainte Partidul Național Român lucru cu care Rațiu nu era de acord:
”La Vox Maris unde m-am întâlnit cu Măgureanu. Pe scurt-Măgureanu m-a susținut întotdeauna,
începând cu 1990. El a făcut parte din grupul care m-a contactat în exil. Nu
m-a atacat niciodată. Au nevoie de mine. Influența mea și prestigiul meu ar fi
enorme.
L-am asigurat că pe mine nu mă
interesează decât propășirea intereselor naționale.” De-a lungul anilor, au
avut loc mai multe întâlniri Rațiu-Măgureanu, acesta din urmă încercând să-l
convingă pe politician să candideze la Președinție din partea partidului său.
2 Decembrie 1998-Rațiu îl caută
pe Iliescu pe telefonul fix și din întâmplare, îi răspunde pe telefonul secret,
președintele Constantinescu, care nu-i răspundea de obicei la telefoane. În Jurnal se regăsesc
mai multe întâlniri și discuții cu Iliescu, pentru găsirea de soluții comune
pentru scoaterea din criză a României. Este evocată chiar o întâlnire secretă
acasă la Rațiu, la o cupă de șampanie, unde au făcut o analiză a Planului de
salvare economică a lui Radu Vasile și tatonări pentru o cooptare a PDSR la
guvernare. Astfel de întâlniri a avut și cu Adrian Năstase și alți lideri ai
PDSR.
15 Decembrie 1999:”Ultimele
două zile mare criză. Iliescu cere alegeri anticipate.”
20 Decembrie 1999: ”Am urmărit
criza de la București, dar nu m-am implicat în niciun fel. Constantinescu a
venit de la Helsinki plin de el. Potrivit Comunicatului ce a dat, meritul
invitației de a începe negocierile de intrare în UE e exclusiv al lui.”
21 Decembrie 1999: ”Știrea de
care n-aveam nevoie mi-a parvenit astăzi.Trebuie să-mi pun lucrurile în ordine,
fără a pierde un minut.Ceea ce e cam greu pentru că sunt obosit tot timpul.Din
moment ce știu acest lucru, poate ar fi bine să explic situația într-un
interviu și să mă retrag din politică. Poate chiar acum în luna ianuarie.”
În ianuarie 2000, Ion Rațiu a
murit la Londra, Jurnalul ”Lăsământul meu” fiind publicat postum.Tocmai atunci
când foarte mulți oameni insistau și lucrau pentru a lansa candidatura lui
Rațiu la Președinția României. N-a mai apucat să candideze. Nimeni nu știe cum
ar fi evoluat România cu un președinte cu adevărat democrat.
Cartea document este extrem de
interesantă. Dezamăgirea cea mai mare a politicianului cu papion, Ion Rațiu, a
fost că nu a putut să facă mai mult pentru țară decât i-au permis ”prietenii”
din PNȚCD.”Important e să se înțeleagă că întoarcerea mea în România și tot ce
i-a urmat a fost datorită nevoii mele de a mă înscrie în lungul șir de membri
ai familiei noastre, care au încercat să servească neamul nostru”-își încheie
testamentul politic cel mai democrat politician pe care l-a avut România post
comunistă.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu