România ”pricopsită” în numele Domnului
Ei scriu cu sârg la
ziare, au bloguri, apar frecvent la televiziuni, dezbat, sunt pe radio.
Oriunde, în spațiul public, în media.Știu tot și te învață, îți povestesc, au
opinii clare, adevăruri absolute despre: școală, educație la școlari, vaccinuri
la copii, sănătate, prostituție, morală, etică, politică, război, medicină,
chiar și despre visuri și superstiții, bucătărie, alimentație, afaceri, știu să
facă bani din piatră seacă. Știu tot despre islam, religii, terorism, internet,
și Dumnezeu mai știe despre ce și cum.
Mai nou, aflăm de la instanțele
de judecată că se implică și în Justiție, pentru apărarea unor inculpați
acuzați de încălcarea legii. La Tribunalul Timiș, de exemplu, recent, un avocat
versat a prezentat o scrisoare de la mai marele preot, în apărarea unui
polițist-acuzat, care, scrie presa, ar fi fost și de altă religie decât cea de
la care îi venea susținerea de bun creștin.
Ei sunt omniprezenți la tăieri
de panglici, inaugurări, festivități solemne, deschideri și alte evenimente
importante. Sunt prieteni cu cei de sus, cu puternicii zilei, chiar cu
serviciile. Fac și desfac. Afurisesc ce nu le convine, sfințesc până și bolizi
de lux ai interlopilor, binecuvântează și ajută infractorii și politicienii cu
dare de mână.
Cunosc pericolele și refuză cu
încrâncenare cardul de sănătate, în care știu sigur că se ascunde Satan. Umblă
cu crucea prin casele oamenilor și prin spitale, dar cu buzunarele larg
desfăcute.
Fac afaceri, știu cum să atragă
creștinii miloși, cu punga largă și dare de mână. Sunt prieteni buni cu banul pe care-l atrag ca
un magnet, uitând de ”Ochiul Dracului”.
Se implică în politică, în alegerile lumești, contra cost,
contra foloase materiale, avantaje, favoruri. Cer și primesc bani de la stat.
Sunt foarte importanți și omniprezenți în societatea și spațiul public
românesc.
De mai mulți ani
încoace, România s-a ”pricopsit„ din punct de vedere spiritual-religios. În societate,
spațiul public, în media îi vedem, îi auzim,le simțim zilnic prezența la tot
mai mulți preoți ortodocși atotștiutori în cele lumești.
Chiar dacă vrem, nu
putem să-i trecem cu vederea, iar uneori, Doamne ferește, suntem obligați să
apelăm la serviciile lor profesionale.
Unii popi ortodocși au
ajuns să le știe pe toate, se pricep și se implică în tot ceea ce este lumesc,
material, uitând să se preocupe cu predilecție de menirea lor, de a îndruma și
păstori conform legilor Domnului, turma de credincioși ce o au în grijă. Au
uitat de rostul și obligațiile sfinte. Puțini au harul Domnului să se mai ocupe
de cele sufletești.
Au uitat cele zece porunci, care nu mai sunt pentru ei, ci doar pentru naivi de creștini, care calcă pragurile bisericilor încărcați cu daruri.
Acești preoți
ortodocși despre care scriu aici, nu despre toată tagma preoțească, pentru că
mai sunt și adevărați slujitori ai Domnului adevărați, din ce în ce mai puțini
însă, sunt din ce în ce mai vizibili, mai prezenți, mai deranjanți, mai
imorali, mai corupți în societatea românească. Pentru ei contează doar
interesul, banul și prim planul.
Acești reprezentanți nedemni ai
BOR generează o reacție de protest tot mai puternică din partea cetățenilor. A
societății civile. Sunt tot mai arătați cu degetul, acuzați de imoralitate, corupție,
fapte necreștine. Nici nu se sinchisesc de aceste acuze. Nu le pasă. Își văd de
interesele lor lumești mai departe, pentru care nu se sfiesc să facă propagandă
deșănțată și să folosească toate mijloacele pentru a le obține.
Prezența tot mai
vocală în spațiul public a popilor atotștiutori, manipulatori, interesați de
cele lumești, materiale, bănești este tot mai deranjantă pentru mulți cetățeni
onești, pentru mulți creștini neobedienți față de reprezentanții clerului care
au pucat pe alte căi greșite, față de calea Domnului, folosindu-se însă fără
scrupule, de Biserică și de numele acestuia.
Astfel de prelați, vorbele și
faptele lor ar trebui să fie teme, subiecte și probleme de discutat și rezolvat
de către BOR, care nu vrea să accepte credibilitatea tot mai scăzută a instituției
în rândul credincioșilor și nu afurisiți cei care le critică și le fac publice.
La polul opus, trebuie să le arătăm cinste și prețuire
slujitorilor Domnului, neștiuți, nemediatizați, neimplicați la greu în cele
lumești, bănești, materiale, care își văd umili, cu sârg, cu vrednicie și har
de menirea lor de preoți creștini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu