vineri, 24 aprilie 2015

Bacșișul ocârmuirii


Marea lovitură dată evaziunii fiscale

După aparenta intensificare a combaterii evaziunii fiscale, după arătarea pisicii micilor buticari, patroni de restaurante, șefi ai chioșcurilor de cartier, după defilarea cu uniformă și girofar, iată că a intrat în vigoare, cu o mediatizare mult mai bună decât cea de la Cotroceni, a lui Klaus, și taxa pe atențiile ospătarilor. 

A intrat în funcțiune fiscalizarea ciubucului ospătarilor. Mare lovitură dată Marii evaziunii fiscale!

Bacșișul impozitat al ospătarilor a adus mare tristețe în rândurile breslei din industria ospitalității, mulți întreprinzători în domeniu, ca în toată lumea de altfel, își bazau afacerile și profiturile și pe salariile mici ale angajaților, compensate din plin de bacșișurile clienților.

Acum, dacă nu găsesc soluții de fentare a impozitării atențiilor, dar cred că se vor găsi căi de rezolvare a problemei, deoarece românii sunt descurcăreți, este posibil să asistăm la o criză de personal în acest domeniu. Să nu se mai înghesuie tinerii să se angajeze la unitățile de alimentație publică, din cauză că dispare bacșișul care le dubla sau tripla în unele cazuri, salariile.

Dar să vedem cum se pune în practică fiscalizare ca să nu zic noul bir, cât venit va aduce și cu cât va crește punga spartă a statului.

Lovitură mortală a guvernanților dată evaziunii fiscale! Urmează, după cum l-am văzut declarând, rânjind la camerele de filmat, pe ministrul Finanțelor, Teodorovici, taxa pe ciubucul taximetriștilor.

Cât privește ofensiva de imagine a Guvernului împotriva evaziunii fiscale și atacul frontal al sperietoarelor ANAF asupra micilor evazioniști, pe lângă victoriile cu care se laudă , anunțând cu emfază creșterea bugetului statului, aceasta are și un impact important pentru unii dintre ofițerii corupți ai Fiscului. După cum se știe, atunci când se înăsprește legislația și controalele într-un domeniu sau altul, cresc și ofertele de șpagă, de mită, saltă cota sumelor date de către evazioniști pentru salvarea afacerii.

E clar că un patron, investitor, afacerist sau cum se mai numește el, care are un business mai mare sau mai mic, al cărui profit este generat masiv de evaziunea fiscală și de alte ilegalități, va încerca să găsească o portiță de scăpare, o relație, un om politic, un partid, un parlamentar, un ministru, o pilă, un ofițer sau mai mulți înțelegători, dispuși să închidă ochii la controale, să-i ajute,deschiși la pungă și la buzunar la șpăgile oferite de vinovat. Astfel, crește și cota șpăgii proporțional cu vinovăția evazionistului și a severității controalelor.

Un alt aspect este și cel legat de faptul că, în condițiile înăspririi legislației antievaziune, se pot „întâmpla” și multe controale la comandă, care pot proveni chiar de la comenzi politice, de la concurență sau din alte interese de sus. Ori controalele la comandă, se știe, în ultimii 20 de ani, au vizat diverse și importante interese în domeniul economic, în special al afacerilor.

Cât control și câtă influență s-au comandat de sus asupra întreprinzătorilor mai mari sau mai mici, nimeni nu știe exact din cauza fenomenului, care a declanșat marea corupție. Abia, în ultimii ani, începem să vedem cât de mare a fost jaful, după cercetările, anchetările și condamnările justiției. Dar probabil, că este infim jaful ce îl aflăm față de amploarea corupției, la nivelul întregii țări.

Întrebarea firească, logică, principală este-Cine îi urmărește și verifică pe cei de la Fisc, pe sperietoarele de la Antifraudă: dacă își fac treaba cinstit, corect, fără să fie folosiți doar ca unelte, ca arme de intimidare, ca traficanți de influență în favoarea anumitor dregători corupți situați, posibil, la cârma treburilor statului român?

 Realitatea ultimilor decenii ne-a arătat cât de mari ”isprăvi” și ”lucruri” au făcut mulți demnitari vremelnici aflați în fruntea bucatelor. 

De aceea, trebuie să fim circumspecți și să vedem dacă toată această campanie de combatere a evaziunii fiscale, lansată cu mare tam-tam de cârmuirea guvernanților actuali, este o campanie adevărată sau una doar așa de ochii lumii, de ochii prostimii, că doar în 2016 sunt niște alegeri parlamentare, locale.

Pe lângă aceste nedumeriri, ca simplii cetățenii, să vedem ce taxe mai urmează: taxa pe prostie, impozitul pe minciuna de stat, politică, administrativă, parlamentară, prezidențială? E posibil să avem taxe pe: incompetență și iresponsabilitate? Dar taxele pe gropi când se pun? Taxa pe indecența publică? Taxa pe sfidarea cetățenilor?

Șirul taxelor și impozitelor viitoare ar putea continua fără număr, fără număr, fără număr, ca la manele.

Cine știe ce le mai trece guvernanților prin cap?

Guvernanți care azi îi vedem dându-se importanți la televizor, preocupați până la ”lacrimi” de ”bunăstarea” și ”grija” nației române, iar mâine, posibil, să-i vedem, exemple din trecutul recent sunt gârlă, cu cătușe la mâini, bâiguind cu capul plecat, că sunt nevinovați de corupție.