Marea lovitură
dată evaziunii fiscale
După aparenta
intensificare a combaterii evaziunii fiscale, după arătarea pisicii micilor
buticari, patroni de restaurante, șefi ai chioșcurilor de cartier, după
defilarea cu uniformă și girofar, iată că a intrat în vigoare, cu o mediatizare
mult mai bună decât cea de la Cotroceni, a lui Klaus, și taxa pe atențiile
ospătarilor.
A intrat în funcțiune fiscalizarea ciubucului ospătarilor. Mare
lovitură dată Marii evaziunii fiscale!
Bacșișul impozitat
al ospătarilor a adus mare tristețe în rândurile breslei din industria
ospitalității, mulți întreprinzători în domeniu, ca în toată lumea de altfel,
își bazau afacerile și profiturile și pe salariile mici ale angajaților,
compensate din plin de bacșișurile clienților.
Acum, dacă nu
găsesc soluții de fentare a impozitării atențiilor, dar cred că se vor găsi căi
de rezolvare a problemei, deoarece românii sunt descurcăreți, este posibil să
asistăm la o criză de personal în acest domeniu. Să nu se mai înghesuie tinerii
să se angajeze la unitățile de alimentație publică, din cauză că dispare
bacșișul care le dubla sau tripla în unele cazuri, salariile.
Dar să vedem cum se
pune în practică fiscalizare ca să nu zic noul bir, cât venit va aduce și cu
cât va crește punga spartă a statului.
Lovitură mortală a
guvernanților dată evaziunii fiscale! Urmează, după cum l-am văzut declarând,
rânjind la camerele de filmat, pe ministrul Finanțelor, Teodorovici, taxa pe
ciubucul taximetriștilor.
Cât privește ofensiva de
imagine a Guvernului împotriva evaziunii fiscale și atacul frontal al
sperietoarelor ANAF asupra micilor evazioniști, pe lângă victoriile cu care se
laudă , anunțând cu emfază creșterea bugetului statului, aceasta are și un impact
important pentru unii dintre ofițerii corupți ai Fiscului. După cum se știe,
atunci când se înăsprește legislația și controalele într-un domeniu sau altul,
cresc și ofertele de șpagă, de mită, saltă cota sumelor date de către
evazioniști pentru salvarea afacerii.
E clar că un patron,
investitor, afacerist sau cum se mai numește el, care are un business mai mare
sau mai mic, al cărui profit este generat masiv de evaziunea fiscală și de alte
ilegalități, va încerca să găsească o portiță de scăpare, o relație, un om politic,
un partid, un parlamentar, un ministru, o pilă, un ofițer sau mai mulți
înțelegători, dispuși să închidă ochii la controale, să-i ajute,deschiși la
pungă și la buzunar la șpăgile oferite de vinovat. Astfel, crește și cota
șpăgii proporțional cu vinovăția evazionistului și a severității controalelor.
Un alt aspect este și cel legat
de faptul că, în condițiile înăspririi legislației antievaziune, se pot
„întâmpla” și multe controale la comandă, care pot proveni chiar de la comenzi
politice, de la concurență sau din alte interese de sus. Ori controalele la
comandă, se știe, în ultimii 20 de ani, au vizat diverse și importante interese
în domeniul economic, în special al afacerilor.
Cât control și câtă
influență s-au comandat de sus asupra întreprinzătorilor mai mari sau mai mici,
nimeni nu știe exact din cauza fenomenului, care a declanșat marea corupție.
Abia, în ultimii ani, începem să vedem cât de mare a fost jaful, după
cercetările, anchetările și condamnările justiției. Dar probabil, că este infim
jaful ce îl aflăm față de amploarea corupției, la nivelul întregii țări.
Întrebarea firească, logică, principală este-Cine îi
urmărește și verifică pe cei de la Fisc, pe sperietoarele de la Antifraudă:
dacă își fac treaba cinstit, corect, fără să fie folosiți doar ca unelte, ca
arme de intimidare, ca traficanți de influență în favoarea anumitor dregători
corupți situați, posibil, la cârma treburilor statului român?
Realitatea ultimilor decenii ne-a arătat cât
de mari ”isprăvi” și ”lucruri” au făcut mulți demnitari
vremelnici aflați în fruntea bucatelor.
De aceea, trebuie să fim circumspecți și să
vedem dacă toată această campanie de combatere a evaziunii fiscale, lansată cu
mare tam-tam de cârmuirea guvernanților actuali, este o campanie adevărată sau
una doar așa de ochii lumii, de ochii prostimii, că doar în 2016 sunt niște
alegeri parlamentare, locale.
Pe lângă aceste
nedumeriri, ca simplii cetățenii, să vedem ce taxe mai urmează: taxa pe
prostie, impozitul pe minciuna de stat, politică, administrativă, parlamentară,
prezidențială? E posibil să avem taxe pe: incompetență și iresponsabilitate?
Dar taxele pe gropi când se pun? Taxa pe indecența publică? Taxa pe sfidarea
cetățenilor?
Șirul taxelor și
impozitelor viitoare ar putea continua fără număr, fără număr, fără număr, ca
la manele.
Cine știe ce le mai trece guvernanților prin cap?
Guvernanți care azi
îi vedem dându-se importanți la televizor, preocupați până la ”lacrimi” de ”bunăstarea”
și ”grija” nației române, iar mâine, posibil, să-i vedem, exemple din trecutul
recent sunt gârlă, cu cătușe la mâini, bâiguind cu capul plecat, că sunt
nevinovați de corupție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu