luni, 3 august 2015

D’ale „Micului Paris”

Motto:

„Suntem români. Suntem obișnuiți. Cu toții slalomăm zilnic, printre rahaturi, indiferent de natura lor și câteodată, călcăm în ele, zicând cu haz de necaz că o astfel de întâmplare ne poartă noroc!”

Orașul calamitat

Sfârșit de iulie. Piața Sf. Gheorghe, București, capitală europeană. România 2015. Puțin trecut de orele 12.00.

Aerul este sufocant, irespirabil, încins la temperaturi înalte nu doar de dogoarea soarelui, ci și a noxelor zecilor de mii de mașini care se târăsc cu viteză mică, foarte mică și merg la bară prin centrul Capitalei. Praful și mizeria de pe trotuarele și străzile celui mai mare oraș românesc completează atmosfera caniculară specifică acestei perioade de timp.
”Relicva” din Parcul Tineretului

Cu toate acestea, aerul este mai curat decât anii trecuți, când umblau peste tot câinii liberi fără stăpân, ”maidanezii” urbani, care-și făceau mendrele și nevoile nestingheriți, sub ochii autorităților, ai cetățenilor și ai turiștilor speriați de pericolul canin românesc. Nevoi care ridicau gradul de mizerie bucureșteană și riscul de îmbolnăvire al oamenilor, indiferent din ce colț al țării sau al lumii erau.

Acum, nu mai călcăm în mizeriile ”maidanezilor„ bucureșteni, relocați sau eutanasiați între timp, nu mai respirăm aerul infect al dejecțiilor acestora, ci inhalăm aerul bolnav al rahaturilor câinești cu stăpâni. Iubitori de animale care în marea lor dragoste față de câini și semeni, uită, nu vor sau nu sunt educați să adune și curețe rahaturile lăsate pe străzile orașului de propriile animale de companie. Zi și noapte, mai ales pe canicula din această vară când până și animalele suportă extraordinar de greu temperaturile ridicate la care suntem expuși cu toții, întâlnim peste tot în București și nu numai, cetățeni plimbându-și câinii pe străzi, prin parcuri sau în alte locuri publice.

Câini care își lasă dejecțiile pe unde îi apucă, chiar și pe roțile mașinilor din parcări, însoțiți de stăpânii care-i privesc cu dragoste, cum își lasă rahaturile să ”împrospăteze” aerul și ”îmbogățească” atmosfera și peisajul european al Capitalei. Foarte puțini iubitori de animale am văzut aplecându-se și curățind locul public unde s-au răhățit câinii proprii. Și mai puțin am auzit, ba chiar n-am auzit și citit deloc de amenzi date de autorități iubitorilor de câini, care ”uită” să ridice și curețe rahatul public lăsat la voia întâmplării de patrupedele cu  stăpâni.

Aceasta este doar una dintre problemele Capitalei care nu ține doar de autorități, ține în special de educația și bunul simț al iubitorilor de animale, problemă care din păcate pare perpetuă și ne afectează pe toți oamenii, locuitori, turiști sau persoane aflate în tranzit prin oraș.

Suntem români. Suntem obișnuiți. Cu toții slalomăm zilnic, printre rahaturi, indiferent de natura lor și câteodată, călcăm în ele, zicând cu haz de necaz că o astfel de întâmplare ne poartă noroc!

Din păcate, problemele bucureștenilor pe timp de caniculă și nu țin doar de educația iubitorilor de animale. Problemele sunt destule și aparent, de nerezolvat, că dacă erau rezolvabile sigur le rezolvau autoritățile, edilii, specialiștii până acum. Spre exemplu, într-un oraș calamitat, încins de arșiță, cu betoane și asfalturi mizere care dublează temperatura aerului, nu există cișmele publice. Nici pe străzi, nici în parcuri nu mai există cișmele publice. Nici măcar celebrele țâșnitori vechi, relicve ale ”epocii de aur”, care mai potoleau setea trecătorilor nu mai există.

Grija edililor față de sănătatea oamenilor, cetățenilor orașului se declamă din plin, dar lipsește cu desăvârșire. Bucureștiul este însetat, calamitat, nu are cu ce să potolească setea oamenilor de pe străzi, din locurile publice. În aceste zile de foc, sute de apeluri de urgență au chemat ambulanțele să ridice oameni căzuți pe străzi, deshidratați. Poate că pe mulți dintre cetățenii afectați de căldură, de aerul sufocant, irespirabil, i-ar ajuta să găsească din loc în loc în oraș, în parcuri sau alte locuri publice câte o cișmea, o țâșnitoare, o sursă de apă potabilă.

Dar nu găsesc apă decât la magazine

În loc de surse de apă stradale, publice, în Capitala europeană a României cetățenii pot admira ”operele„ edilitare ale aleșilor metropolei, amplasate sub diverse forme: statui, lucrări de ”artă” din fier forjat, din beton și pietre, arteziene nefuncționale, scuaruri artizanale, ”monumente” inedite și alte idei urbanistic-utilitare. Multe dintre ele poartă inscripții cu numele edilului/primăriei care le-au generat/creat în ”beneficiul” cetățenilor.


O altă mare problemă a Bucureștiului, acutizată în această vară, este cea a celebrei R.A.T.B., instituție aflată în subordinea Primăriei Capitalei. R.A.T.B. care a avut grijă prin  șefii, șoferii și alți angajați de aici, să-i bage la saună pe călătorii care sunt nevoiți să meargă zilnic, cu mijloacele de transport în comun. Unele autobuze nu sunt dotate cu instalație de aer condiționat, altele cu dotarea în cauză nu sunt scoase pe trasee sau șoferii opresc intenționat aerul condiționat, utilizând combustibilul ”economisit” în folos propriu. Astfel, călătorii au sauna asigurată cu toate miasmele emanate de transpirația abundentă și lipsa evidentă de igienă a multor semeni.

Mai mult, pe lângă condițiile unui transport public ”civilizat”, ”european” călătorilor R.A.T.B. li se mai pregătește ceva de către aleșii din Primăria Capitalei-scumpirea biletelor, de la 1,3 lei cât costă acum biletul la 2 lei, pe considerentul că prețul actual este prea mic și nu acoperă costurile de transport care oricum, sunt suportate din banii publici. Costuri de transport care nu mai pot acoperi hoțiile și furăciunea de la R.A.T.B., care, ca și la alte instituții mamut sunt păstorite și mulse de băieții ”deștepți”.

Nu mai vorbesc aici de ”bomba” R.A.D.E.T. care stă să explodeze în plasa jocurilor și intereselor mafiote și mai ales, în facturile bucureștenilor. Deflagrația acestui mamut nu este departe dacă ne gândim că se apropie cu pași repezi toamna, iarna, iar oamenii vor resimți șocul și influența atotputernicului agent termic.

Dar, problemele Capitalei sunt multe și complexe, perpetue, nemuritoare, ”rezolvate” mereu, oral, la fiecare alegeri, de mulțimea candidaților interesați de fotoliile edilitare.

Și cum anul 2016 este un an electoral, ”sigur” marile probleme ale orașului vor fi ”rezolvate”. După alegeri o luăm de la capăt. Dumnezeu cu mila!