luni, 4 ianuarie 2016

Avocatul Poporului vrea eliberarea pușcăriașilor din închisori


Raport Special în plină luptă anticorupție


De când s-a intensificat cruciada anticorupție, adică de vreo 2-3 ani, se vorbește mai mult ca oricând despre condițiile inumane din penitenciarele românești. Vocile cele mai auzite și puternice, nu că până atunci n-ar fi existat probleme grele în închisori semnalate de deținuți, au fost și sunt evident cele ale  acuzaților de marea corupție.  Acuzați, inculpați sau condamnați proveniți dintre marii demnitari aleși sau numiți ai statului român, nemulțumiți de condițiile de detenție.

Ca urmare, instituția Avocatul Poporului, condusă de Victor Ciorbea, s-a autosesizat încă din 2014, a făcut investigații și anchete și iată că ne-a prezentat, în decembrie anul trecut, un Raport Special despre situația din penitenciarele și centrele de arest preventiv din România.

Principala problemă depistată de această instituție a fost supraaglomerarea penitenciarelor, care au un grad de ocupare de 151, 31 %. Instituția Avocatul Poporului a și găsit rapid soluțiile de rezolvare a aglomerației din pușcării, propunând, printre altele: scurtarea perioadei de detenție, reducerea măsurii arestului preventiv și eliberarea condiționată a deținuților aflați în ultimii trei ani de pedeapsă!!! Bineînțeles, propunerile acestei instituții sunt completate de un buget mai mare alocat penitenciarelor pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, construcția de noi pușcării, precum și alte măsuri în acest sens.

Iată doar câteva aspecte importante prezentate în acest document, concluziile acestui raport, putând fi dezbătute atât de instituții ale statului, cât și de opinia publică în special.

În preambulul Raportului Special al Avocatului Poporului (http://www.avp.ro/rapoarte-speciale) se menționează:” Totodată, amintim faptul că în ultimii ani, România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului atât pentru situaţia necorespunzătoare a condiţiilor din penitenciare şi aresturi preventive cât şi pentru tratamentul inadecvat aplicat persoanelor private de libertate. Urmare a celor de mai sus, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu şi a dispus efectuarea anchetelor în locurile de detenţie şi întocmirea prezentului Raport special. 19 Astfel, Avocatul Poporului a decis realizarea de anchete în întreg sistemul penitenciar din România”

Scopul Raportului

”Scopul raportului special este acela de a contribui la respectarea demnităţii umane şi a drepturilor persoanelor private de libertate, prin identificarea deficienţelor existente în sistemul penitenciar şi în centrele de reţinere şi arestare preventivă cu ocazia anchetelor efectuate de reprezentanţii instituţiei Avocatul Poporului, prin valorificarea informaţiilor obţinute cu ocazia anchetelor şi prin propunerea unor măsuri de natură a contribui la respectarea dispoziţiilor constituţionale, reglementărilor internaţionale şi legale aplicabile în materie, în special sub aspectul asigurării unor condiţii decente de detenţie.

 Totodată, Raportul se poate constitui într-un instrument de lucru util pentru toate autorităţile implicate în procesul continuu de reformă a sistemului penitenciar, evidenţiază provocările cu care se confruntă acesta, precum şi măsurile adecvate pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor private de libertate, pe de o parte, dar şi a personalului din sistemul administraţiei penitenciare, pe de altă parte.

Datele reţinute în raport constituie, de asemenea, şi o bază informativă necesară pentru o analiză de ansamblu a situaţiei din unele penitenciare, constituind premisele pentru viitoare demersuri ale Avocatului Poporului, în funcţie de aspectele particulare ale cazurilor prezentate în raport (emiterea unor noi recomandări, rapoarte speciale, efectuarea de vizite de către Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie).

Raportul special reprezintă într-o încercare, poate târzie şi insuficientă, menită să prevină pronunţarea unei decizii-pilot de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României. Măsurile propuse vizează în mod special modificări şi completări ale legislaţiei interne incidente în materie sau, după caz, emiterea unor noi acte normative, precum şi creşterea sumelor alocate de la buget pentru acest sistem şi luarea altor măsuri necesare în vederea realizării scopului enunţat.”

”Una dintre problemele cu care se confruntă în prezent sistemul penitenciar este cea a supraaglomerării, consecinţele sale răsfrângându-se şi asupra celorlalte activităţi desfăşurate, implicit asupra condiţiilor de detenţie. Astfel, supraaglomerarea determină: reducerea spaţiului necesar alocat fiecărui deţinut; standarde scăzute de igienă; eficienţa redusă a supravegherii condamnaţilor de către cadrele penitenciarelor; reducerea timpului alocat mişcării în aer liber; îngreunarea îngrijirii medicale; insuficienţa activităţilor educative şi productive; creşterea actelor de violenţă şi în special, a riscurilor de sinucideri şi automutilări.

 Deficitul locurilor de cazare în unităţile penitenciare generează o încălcare a dreptului persoanelor private de libertate la demnitate, astfel că menţinerea acestora în condiţii fizice de încarcerare precare constituie o violare a drepturilor omului. Potrivit Normelor CPT, aglomerarea este un subiect de relevanţă directă pentru mandatul CPT-ului. Toate serviciile şi activităţile dintr-o închisoare vor fi afectate în mod negativ dacă este necesar să se adăpostească mai mulţi deţinuţi decât numărul pentru care a fost creată: calitatea vieţii va fi scăzută în totalitate, în mod semnificativ.

Mai mult decât atât, nivelul de supraaglomerare într-o închisoare sau într-o anumită parte a ei poate fi astfel încât, prin el însuşi, să fie inuman şi degradant din punct de vedere fizic. O închisoare suprapopulată presupune spaţii neigienice şi strâmte, o lipsă constantă de intimitate (chiar şi atunci când se folosesc utilităţile necesare), activităţi reduse în afara celulelor ca urmare a unei solicitări ce depăşeşte personalul şi dotările disponibile, servicii medicale supraaglomerate, tensiune crescută şi mai multă violenţă între deţinuţi, precum şi între aceştia şi personalul închisorii.”

”Măsurile concepute pentru combaterea supraaglomerării închisorilor şi reducerea populaţiei închisorilor trebuie integrate într-o politică raţională şi coerentă privind infracţionalitatea îndreptată spre prevenirea infracţionalităţii şi comportamentului infracţional, adoptarea unei legislaţii eficiente, protejarea siguranţei publice, individualizarea sancţiunilor şi măsurilor şi reintegrarea socială a infractorilor. Privarea de libertate trebuie considerată o sancţiune sau măsură extremă şi, de aceea, trebuie impusă numai când din cauza gravităţii infracţiunii, orice altă sancţiune sau măsură ar fi evident inadecvată. Regulile ONU referitoare la standardele minime privind măsurile necustodiale recomandă statelor dispunerea măsurilor necustodiale/alternative în sensul dezvoltării acestui tip de măsuri astfel ca folosirea acestora să fie încurajată, monitorizată de aproape şi evaluată în mod sistematic.

În unele sisteme, liberarea condiţionată poate fi acordată numai după ce a fost executată o parte a perioadei de detenţie, de obicei o treime sau două treimi. De asemenea, o condiţie poate fi un timp minim petrecut în detenţie, exprimat în termeni absoluţi. Mai mult, aceste criterii nu sunt reciproc exclusive. Astfel, eliberarea condiţionată poate fi prelungită în trei feluri:

1. „Prin reducerea părţii de pedeapsă care trebuie executată. Austria-prin acordarea dreptului de eliberare condiţionată pentru deţinuţii care au executat jumătate din pedepsele lor şi nu cele două treimi stipulate - a cunoscut un val de eliberări în 1998”. Totuşi, o astfel de abordare ar putea avea efectul nedorit de a mări lungimea sentinţelor impuse de instanţe-care ar decide asupra sentinţelor în legătură cu posibilitatea sau mai bine-zis cu probabilitatea eliberării condiţionate sau a folosirii mai restrictive a eliberării condiţionate. „Extinderea folosirii eliberării condiţionate” ar reduce populaţia carcerală imediat. În ziua în care regulile intră în vigoare şi au introdus posibilitatea eliberării condiţionate înainte de termen, toţi deţinuţii a căror pedeapsă executată se încadra între termenul vechi şi cel nou s-ar califica dintr-o dată pentru eliberarea condiţionată. Datorită unui astfel de fenomen a scăzut populaţia carcerală în Austria”.

 2. Prin scurtarea timpului minim care urmează să fie petrecut în închisoare. Finlanda a reuşit să-şi reducă populaţia carcerală prin scurtarea –în 1976 şi 1989 a timpului minim pe care infractorii trebuiau să-l petreacă în închisoare înainte de a avea dreptul la „eliberare condiţionată”. Cu toate acestea, şi această opţiune ar putea avea efecte nedorite similare cu cele menţionate mai sus.

3. Există şi o a treia soluţie, şi anume, introducerea unui sistem de executare gradată a sentinţelor cu etape de tranziţie între cele privative de libertate şi „eliberarea necondiţionată”. Unele ţări au deja acest sistem: acuzatul este mai întâi pus într-o celulă sub supraveghere strictă, apoi capătă permisiunea să muncească în afara închisorii, înainte de a obţine permisiunea de învoire, apoi urmează un regim de semilibertate şi în cele din urmă, eliberarea condiţionată. În vederea reducerii perioadei de timp pe care deţinuţii trebuie să o petreacă în închisoare, sentinţele cu privare de libertate ar putea fi organizate astfel încât să se adauge mai multe perioade post-detenţie pentru a le da posibilitatea să părăsească închisoarea mai devreme.

În acest sens, arestul la domiciliu, monitorizat electronic şi măsura de supraveghere intensivă înainte de eliberarea condiţionată, ca o măsură în cea dea doua parte a sentinţei pentru a reduce timpul de detenţie cu o reducere mai mare decât cea permisă în cadrul sistemului de eliberare condiţionată. 63 Aşadar, eliberarea condiţionată poate părea măsura cea mai promiţătoare în privinţa reducerii lungimii perioadei de detenţie. Este şi cea mai inteligentă, deoarece se bazează pe ideea reîntoarcerii planificate în cadrul comunităţii cu sprijin, asistenţă şi supraveghere. ”

“Regulile ONU referitoare la standardele minime privind măsurile necustodiale recomandă statelor dispunerea măsurilor necustodiale/alternative în sensul dezvoltării acestui tip de măsuri astfel că folosirea acestora să fie încurajată, monitorizată de aproape și evaluată în mod sistematic.”, se arată mai în Raport. 

De menționat este și faptul că acest Raport Special realizat de instituția numită Avocatul Poporului este proaspăt dat publicității și făcut cunoscut opiniei publice, putând fi consultat pe www.avp.ro/rapoarte-speciale.


 Prezentarea acestui document a fost făcută de Victor Ciorbea doar la o singură televiziune, pe 8 decembrie a.c., Antena 3 al cărei patron se află în închisoare, fiind condamnat pentru fapte de corupție.

Cu toate acestea, cetățenii care au aflat despre acest document și măsurile propuse pentru rezolvarea problemei supraaglomerării penitenciarelor, prin eliberarea deținuților, au luat atitudine pe forumuri. Iată doar câteva opinii:

Ce parere are Avocatul poporului despre :
1) Coruptia din Romania si ce recomandari are?
2) Conditiile din spitale si ce recomandari are?
3) Infrastuctura, siguranta: drumurilor , cailor ferate si mijloacelor de transport in comun din Romania si ce recomandari are?
4) Orfelinatele si cazurile sociale din Romania si ce recomandari are?
5) Sistemul de educatie si ce recomandari are?”

” Nu ar fi mai bine daca ati propune reforme in invatamant astfel incat acei oameni sa nu mai ajunga dupa gratii?
Nu ar fi mai bine daca ati propune mai putine ore de religie in scoli? s-a demonstrat ca oamenii credinciosi comit mai multe acte de violenta in comparatie cu populatia non credincioasa.
Indiferent ce propuneti, sa stiti ca oamenii inteligenti nu comit infractiuni si astfel, printr-o logica irefutabila, nu ajung sa creeze un grad de ocupare de 151%.
Cat despre solutia dvs de reducere a pedepsei, complet idioata, ilogica si care sa ajute colegii dvs urmariti penali, nu pot spune decat sa va dati demisia.
p.s. de asemenea, puteti crea mai multe scoli si nu mai multe penitenciare. 
Incredibil, ce sfaturi bune va dau si gratis in acelasi timp. Puteti sa concediati consilierii dvs.”

” Asa zisul "Avocat al Poporului" s-a sesizat in cazul in care Oprescu nu reusea sa-si gaseasca nici o boala care sa-l scape de puscarie si in cazul parlamentarilor si coruptilor din puscarii care se plang de lipsa confortului : deci ei sunt poporul, restul nu conteaza....Parca se ceruse schimbarea lui....”