luni, 1 februarie 2016

”Cea mai grea și complicată acțiune de politică externă a României”


Marea ”brânză” a unor parlamentari români în Norvegia

Sfârșit de săptămână, de ianuarie 2016. Mă uit la televizor, întâmplător ajung la un post de știri „senzațional”, din cele câteva care ne bombardează non stop, cu news-uri, anchete, mesaje, dezbateri și fel de fel de manipulări ordinare și nu-mi vine să cred ce văd. Pe burtieră tronează strident anunțul ”Ancheta parlamentarilor români în Norvegia”, titlu menit să țină prostimea cu ochii pe sticlă, sugerând mincinos că nu știu ce mare brânză au făcut aleșii poporului român în această țară. Mulțime de naivi sensibilizată și de cazurile familiilor de români aflate în Norvegia, cărora le-au fost luații copii pe motiv de rele tratamente.

Câțiva parlamentari români, îmbrăcați la patru ace, afișând mine grave și aere de buricul pământului, în frunte cu fostul ministru de externe Titus Corlățean, rostesc importanți, în fața presei convocate la conferință, ce fapte de vitejie au făcut ei în cadrul unei delegații nemaivăzute, formate din deputați și senatori, care a efectuat o vizită oficială în Norvegia, pentru a face demersuri în cazul Bodnariu. Celebrul caz al familiei de cetățeni români din această țară scandinavă, care a fost separată de copii sub acuzația de rele tratamente aplicate copiilor de către părinți. Celebrul caz care a determinat numeroase manifestări publice, dar și atitudini oficiale ale autorităților române pentru redarea copiilor familiei acuzate de legislația norvegiană în vigoare.
A fost una dintre cele mai grele și complicate acțiuni de politică externă a României, declamă grav unul dintre membrii delegației parlamentare, formată de altfel, din experți, după cum chiar ei singuri se prezintă. Delegație parlamentară numeroasă care în realitate a stat de vorbă cu membrii familiei Bodnariu, cu vecinii acesteia și cu autoritățile norvegiene. 

Delegație importantă care a cheltuit bani publici pentru un demers care putea fi făcut firesc, normal pe canalele diplomatice, fiind evident și știut dinainte, faptul că nici un parlament din lume nu poate dicta și face legile și influența justiția în Norvegia. Țară care are o legislație foarte strictă în privința drepturilor copiilor aflați pe teritoriul ei, indiferent de etnia și cetățenia acestora și a familiilor lor.

Cu atât mai mult, nu putea schimba o delegație parlamentară românească, cu cât Norvegia nu este țară membră a Uniunii Europene, în ciuda tuturor demersurilor făcute și a resurselor risipite, legislația și justiția norvegiană recunoscute pentru inflexibilitatea în astfel de cazuri. Dar de aceste aspecte esențiale nu au dorit să țină seama parlamentarii români. Ei au anunțat opinia publică de faptul că, în urma demersurilor făcute, a cercetării și discuțiilor cu reprezentanții norvegieni, o nouă lege, reformă legislativă și instituțională în privința protecției copiilor vor fi adoptate în Norvegia și se va înființa un tribunal specializat pe cazurile de plasament!

Dacă ne luăm după aceste declarații publice ale unor oficiali români și le mai și credem, am putea spune că românii au dreptate când spun că sunt buricul pământului și că au reușit să schimbe legislația din această țară nordică. Dacă parafrazăm un personaj celebru, am putea spune că parlamentarii români ”s-au amestecat în treburile interne ale altui stat”, ceea ce este complet fals. În realitate, inițiativa, demersurile și resursele risipite de aleșii poporului în acest caz nu influențează cu absolut nimic legislația și mersul justiției în Norvegia. Iar, după părerea mea, acțiunea delegației parlamentare românești poate fi considerată un abuz în serviciu, atâta timp cât se cunoștea dinainte realitatea, atribuțiile oficialilor și rezultatele acestei ”anchete”. Era și este clar ca lumina zilei că niciun oficial român nu poate schimba legislația și influența justiția altui stat, în special cel norvegian.

Sigur, acești aleși ai poporului îngrijorați de soarta unor români trăitori peste hotare, ar fi fost mult mai utili dacă ar fi cercetat, documentat, anchetat și cheltuit banii publici pentru a afla, legifera și influența mersul lucrurilor și starea de fapt în privința protecției copiilor români, în România. Pentru că respectarea drepturilor copiilor sunt catastrofale în țara noastră. Zilnic aproape, sunt dezvăluite cazuri de abuzuri asupra copiilor făcute de părinți sau alte persoane străine de familie. Cel mai recent caz este cel al unei femei care își abuza sexual copii pe internet, vânzând imaginile în alte țări, dar acest caz nu a fost depistat de autoritățile române, care au fost informate de FBI!

Periodic, DIICOT, presa, organizații neguvernamentale, opinia publică, precum și instituții precum Uniunea Europeană sau Departamentul de Stat al SUA prezintă informații, comunicate, rapoarte despre traficul de persoane, despre abuzurile și încălcările drepturilor omului, în special ale copiilor în România.

Oare, astfel de cazuri și altele de exploatare, abuz, încălcare a drepturilor copiilor români nu interesează opinia publică și în special autoritățile, parlamentarii români? Sunt sigur că, fără cheltuieli în plus din banii publici, dacă fiecare parlamentar ar cerceta, s-ar interesa, ar ancheta în colegiul unde a fost ales, ar descoperi sumedenie de cazuri mult mai grave decât cel al familiilor din afara țării. Și, spre deosebire de Norvegia sau altă țară, parlamentarii români au și instrumentele de a legifera și schimba în bine lucrurile, în România, în acest domeniu extrem de sensibil și important.

Dar, sigur, că dacă și-ar pierde prețiosul timp în colegiile de alegători, pentru astfel de problematici, parlamentarii români ar fi obligați la o muncă serioasă, cu mari responsabilități, care nu le-ar aduce aceeași vizibilitate publică. Nu ar mai avea posibilitatea să declare importanți, că au schimbat legislația și mersul justiției în Norvegia. Nu s-ar mai bate cu pumnul în piept că au făcut mare brânză în altă țară, ci s-ar bate concret pentru drepturile copiilor. S-ar bate cu infracționalitatea specifică, s-ar bate cu mafia din colegiile proprii de alegători, lucruri care necesită voință, inteligență, caracter, responsabilitate, curaj, muncă.

Eu le-aș recomanda alegătorilor să-i activeze, responsabilizeze, să-i determine pe aleși să se aplece mai mult asupra problemelor cu care se confruntă în țară, nu să-i lase să bată câmpii și să cheltuie aiurea banii publici pe demersuri utopice în alte țări. Acelor parlamentari din delegația plimbată în Norvegia, pentru abuzul în serviciu făcut, le-aș recomanda să deconteze din banii proprii deplasarea și să caute în propria ogradă lucruri mult mai grave și numeroase care trebuie rezolvate urgent.

 Plus că se apropie alegerile, trebuie și aleșii poporului să facă ceva pentru a mai obține ștampila votanților.