Marea ”brânză” a unor parlamentari români în Norvegia
Sfârșit de săptămână, de ianuarie 2016. Mă uit la
televizor, întâmplător ajung la un post de știri „senzațional”, din cele câteva
care ne bombardează non stop, cu news-uri, anchete, mesaje, dezbateri și fel de
fel de manipulări ordinare și nu-mi vine să cred ce văd. Pe burtieră tronează
strident anunțul ”Ancheta parlamentarilor români în Norvegia”, titlu menit să
țină prostimea cu ochii pe sticlă, sugerând mincinos că nu știu ce mare brânză
au făcut aleșii poporului român în această țară. Mulțime de naivi sensibilizată
și de cazurile familiilor de români aflate în Norvegia, cărora le-au fost
luații copii pe motiv de rele tratamente.
Câțiva parlamentari români, îmbrăcați la patru
ace, afișând mine grave și aere de buricul pământului, în frunte cu fostul
ministru de externe Titus Corlățean, rostesc importanți, în fața presei
convocate la conferință, ce fapte de vitejie au făcut ei în cadrul unei
delegații nemaivăzute, formate din deputați și senatori, care a efectuat o
vizită oficială în Norvegia, pentru a face demersuri în cazul Bodnariu.
Celebrul caz al familiei de cetățeni români din această țară scandinavă, care a
fost separată de copii sub acuzația de rele tratamente aplicate copiilor de
către părinți. Celebrul caz care a determinat numeroase manifestări publice,
dar și atitudini oficiale ale autorităților române pentru redarea copiilor
familiei acuzate de legislația norvegiană în vigoare.
A fost una dintre cele mai grele și complicate
acțiuni de politică externă a României, declamă grav unul dintre membrii
delegației parlamentare, formată de altfel, din experți, după cum chiar ei singuri
se prezintă. Delegație parlamentară numeroasă care în realitate a stat de vorbă
cu membrii familiei Bodnariu, cu vecinii acesteia și cu autoritățile norvegiene.
Delegație importantă care a cheltuit bani publici pentru
un demers care putea fi făcut firesc, normal pe canalele diplomatice, fiind
evident și știut dinainte, faptul că nici un parlament din lume nu poate dicta
și face legile și influența justiția în Norvegia. Țară care are o legislație
foarte strictă în privința drepturilor copiilor aflați pe teritoriul ei,
indiferent de etnia și cetățenia acestora și a familiilor lor.
Cu atât mai mult, nu putea schimba o delegație
parlamentară românească, cu cât Norvegia nu este țară membră a Uniunii
Europene, în ciuda tuturor demersurilor făcute și a resurselor risipite,
legislația și justiția norvegiană recunoscute pentru inflexibilitatea în astfel
de cazuri. Dar de aceste aspecte esențiale nu au dorit să țină seama
parlamentarii români. Ei au anunțat opinia publică de faptul că, în urma
demersurilor făcute, a cercetării și discuțiilor cu reprezentanții norvegieni,
o nouă lege, reformă legislativă și instituțională în privința protecției
copiilor vor fi adoptate în Norvegia și se va înființa un tribunal specializat
pe cazurile de plasament!
Dacă ne luăm după aceste declarații publice ale unor
oficiali români și le mai și credem, am putea spune că românii au dreptate când
spun că sunt buricul pământului și că au reușit să schimbe legislația din
această țară nordică. Dacă parafrazăm un personaj celebru, am putea spune că
parlamentarii români ”s-au amestecat în treburile interne ale altui stat”, ceea
ce este complet fals. În realitate, inițiativa, demersurile și resursele
risipite de aleșii poporului în acest caz nu influențează cu absolut nimic
legislația și mersul justiției în Norvegia. Iar, după părerea mea, acțiunea
delegației parlamentare românești poate fi considerată un abuz în serviciu,
atâta timp cât se cunoștea dinainte realitatea, atribuțiile oficialilor și
rezultatele acestei ”anchete”. Era și este clar ca lumina zilei că niciun
oficial român nu poate schimba legislația și influența justiția altui stat, în
special cel norvegian.
Sigur, acești aleși
ai poporului îngrijorați de soarta unor români trăitori peste hotare, ar fi
fost mult mai utili dacă ar fi cercetat, documentat, anchetat și cheltuit banii
publici pentru a afla, legifera și influența mersul lucrurilor și starea de
fapt în privința protecției copiilor români, în România. Pentru că respectarea
drepturilor copiilor sunt catastrofale în țara noastră. Zilnic aproape, sunt dezvăluite
cazuri de abuzuri asupra copiilor făcute de părinți sau alte persoane străine
de familie. Cel mai recent caz este cel al unei femei care își abuza sexual
copii pe internet, vânzând imaginile în alte țări, dar acest caz nu a fost
depistat de autoritățile române, care au fost informate de FBI!
Periodic, DIICOT, presa, organizații
neguvernamentale, opinia publică, precum și instituții precum Uniunea Europeană
sau Departamentul de Stat al SUA prezintă informații, comunicate, rapoarte
despre traficul de persoane, despre abuzurile și încălcările drepturilor omului,
în special ale copiilor în România.
Oare, astfel de cazuri și altele de exploatare, abuz,
încălcare a drepturilor copiilor români nu interesează opinia publică și în
special autoritățile, parlamentarii români? Sunt sigur că, fără cheltuieli în
plus din banii publici, dacă fiecare parlamentar ar cerceta, s-ar interesa, ar
ancheta în colegiul unde a fost ales, ar descoperi sumedenie de cazuri mult mai
grave decât cel al familiilor din afara țării. Și, spre deosebire de Norvegia
sau altă țară, parlamentarii români au și instrumentele de a legifera și
schimba în bine lucrurile, în România, în acest domeniu extrem de sensibil și
important.
Dar, sigur, că dacă și-ar pierde prețiosul timp în
colegiile de alegători, pentru astfel de problematici, parlamentarii români ar
fi obligați la o muncă serioasă, cu mari responsabilități, care nu le-ar aduce
aceeași vizibilitate publică. Nu ar mai avea posibilitatea să declare
importanți, că au schimbat legislația și mersul justiției în Norvegia. Nu s-ar
mai bate cu pumnul în piept că au făcut mare brânză în altă țară, ci s-ar bate
concret pentru drepturile copiilor. S-ar bate cu infracționalitatea specifică,
s-ar bate cu mafia din colegiile proprii de alegători, lucruri care necesită
voință, inteligență, caracter, responsabilitate, curaj, muncă.
Eu le-aș
recomanda alegătorilor să-i activeze, responsabilizeze, să-i determine pe aleși
să se aplece mai mult asupra problemelor cu care se confruntă în țară, nu să-i
lase să bată câmpii și să cheltuie aiurea banii publici pe demersuri utopice în
alte țări. Acelor parlamentari din delegația plimbată în Norvegia, pentru
abuzul în serviciu făcut, le-aș recomanda să deconteze din banii proprii
deplasarea și să caute în propria ogradă lucruri mult mai grave și numeroase
care trebuie rezolvate urgent.
Plus că se apropie alegerile, trebuie și aleșii
poporului să facă ceva pentru a mai obține ștampila votanților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu