Tembelizatorul ”Cristiii, băă...”a bătut rău școala românească

Măsuri pentru transparența cheltuirii banului public în educație

Un pas mare a fost făcut în lupta împotriva corupției din instituțiile de învățământ. Momentan, este un început promițător.

Ministerul Educației Naționale a ordonat publicarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile de învățământ din subordine, atât pe situl lor, cât și la avizierele proprii.

Este o măsură cu greutate, luată în premieră de acest minister, care poate fi un pas mare în lupta împotriva corupției din sistem. Un domeniu, Educația Națională, acuzat la greu de corupție, în ultimii 20 de ani, un domeniu devenit atât vacă de muls pentru mulți băieți deștepți, cât și teren de afaceri oneroase.

Un sistem care suferă de subfinanțare cronică, dar finanțat la greu de la bugetul de stat, de administrațiile locale și în special de părinții elevilor. Un sistem de educație națională acuzat de lipsă de performanță, de ineficiență, de unde fug dascălii, iar cei rămași la catedră ori fac sacrificii imense, ori sunt mediocri. Mulți sunt pensionari, alții nu au pregătirea și competența necesare să predea, dar sunt angajați să acopere lipsa de personal cu care se confruntă sistemul. Un sistem în care transparența cheltuirii banului public lipsea aproape cu desăvârșire. Un sistem unde an de an, semestru de semestru, directorii și profesorii, fac apel, solicită, cer bani părinților pentru școală, pentru dotări, reparații și consumabile, aproape pentru orice. E drept că în ultimii 2/3 ani, acest ajutor solicitat de școli de la părinți s-a făcut prin intermediul părinților, deoarece s-a interzis strângerea fondului clasei.

 Pe de altă parte, ca părinte care am participat la numeroase ședințe cu părinții la școală, nu am văzut niciodată schițat nici cel mai mic gest de interogare a conducerii  unității de învățământ și nici a administrației publice locale obligate să asigure finanțarea școlilor, despre felul în care sunt cheltuiți banii destinați învățământului!!! În general, nu am auzit ca în România, cetățenii, oamenii din sistem, organele abilitate sau alți responsabili îndreptățiți să ceară socoteală de felul în care s-au cheltuit sau în ce buzunare sau scurs banii destinați învățământului național!!! În schimb, am auzit toată lumea plângându-se că nu sunt bani, dar nimeni nu s-a întrebat unde  se duc și cine beneficiază de banii școlilor.

În aceste condiții, măsura controlului felului în care se cheltuiesc banii publici este mai mult decât binevenită prin obligarea instituțiilor de învățământ de a publica bugetul de venituri și cheltuieli.”Transparența este cea care lipsește major. Uneori ne este frică să publicăm date pentru că nu ne place realitatea. Dar dacă nu spunem care este realitatea, cum putem măsura progresul?

Transparența vine și din respectul față de societate. Mă gândesc la universități, la școli. De exemplu, am solicitat ca școlile să își afișeze, să publice bugetul de venituri și cheltuieli. Este respectul școlii față de finanțarea activității educaționale de către administrația locală, sau atât cât vine de la minister, ori din fonduri europene. Apoi, vom acorda posibilitatea de a ni se adresa petiții on-line. De ce să trimită prin poștă, când poate face asta printr-un simplu click? Vom implementa asta. Mai mult, în noua structură a ministerului vom avea un birou care va face doar asta: răspuns prompt și documentat la petiții. Este un pas major. Tot ceea ce ține de transparentă instituțională — bugete, rapoarte anuale, declarații de avere ori interese, chiar date deschise despre educație — le vom pune la dispoziție pe noul site, pe care îl vom lansa cât de curând. ”-a declara ministrul Educației, Adrian Curaj, în cadrul unui interviu acordat Agerpres.

Acum, să vedem și în ce fel înțeleg conducerile unităților de învățământ să-și publice bugetele de venituri și cheltuieli, în ce măsură vor reflecta aceste bugete realitatea și ce măsuri și consecințe vor avea datele omise, incorecte sau false ce vor fi depistate de Ministerul Educației în aceste documente. Să vedem ce riscă directorii și administratorii acestor bugete dacă sunt prinși că au cheltuit banii în alte scopuri decât cele ale destinației lor de finanțare a unităților de învățământ. Să vedem dacă administrațiile locale au finanțat școlile doar pe hârtie și au delapidat banii, să vedem dacă și ce măsuri se vor lua împotriva aleșilor dacă sunt în culpă.

Obligativitatea publicării bugetului de venituri și cheltuieli de către unitățile de învățământ din subordine (unele dintre ele au și venituri proprii) este o măsură importantă adoptată de ministrul Curaj, necesară și binevenită în același timp, dar totul depinde acum de modul cum va fi ea pusă în practică.

Nu știu ce termen limită au directorii școlilor de a o implementa, dar, uitându-mă pe câteva site-uri ale acestor instituții, nu am găsit nicăieri publicat bugetul cu pricina. O fi prea devreme, nu or fi luat la cunoștință de directiva ministerului, nu or ști sub ce formă să publice acest document sau poate, unii directori de școli se mai gândesc, caută soluții cum să acopere neregulile, dacă acestea există în ograda lor?

M-am uitat, am căutat prin presa noastră liberă și independentă, atât la instituțiile așa zis premium, serioase, fie ele ziare sau televiziuni de știri și n-am regăsit decât într-o foarte mică măsură, neînsemnată, o știri privind un domeniu foarte important, precum educația națională. Vroiam să citesc și să văd cum abordează presa noastră mult prea cancanizată și otevizată o informație, care anunța un pas mare în lupta împotriva corupției din sistemul de educație, din instituțiile de învățământ.

Dar informațiile despre școală, în presă, au fost insignifiante, școala a fost bătută de departe la promovări, rating, afișări, citiri, recitiri, reluări, redistribuiri, de tembelizatorul viral ”Cristii, băăă...”, eveniment extraordinar întâmplat acum doi/trei ani, dar care a fost mediatizat intens și a ținut o țară întreagă, cu sufletul la gură. A ținut un popor timp de o săptămână, într-un râs isteric, tâmp!!!

 Pe cine mai interesează bugetul de venituri și cheltuieli al instituțiilor de învățământ, instituții atât de blamate și acuzate de corupție, demolate de lipsa resurselor materiale și de incompetența diriguitorilor din sistem și a administrațiilor locale, dar ținute în picioare mai mult din buzunarele părinților de școlari? Și ”Cristi, băăă...” probabil că ține tot de școală, mai bine spus de lipsa educației școlare.