În prag de catastrofă, Vom face și vom drege

Apocalipsa românilor la mâna autorităților

Orașe cu zeci, sute sau milioane de locuitori distruse complet. Clădiri prăbușite. Imobile, care au fost odată primitoare case de locuit, în flăcări. Dărâmături peste tot, foc, fum, praf, moloz de sub care se aud gemete de moarte, oameni plângând, panicați, alergând îngroziți pe străzi. Cadavre. Alți oameni morți sau răniți în peisajul apocaliptic. Vehicule, străzi, șosele transformate în ruine. Supraviețuitori șocați. Salvatori căutând cu disperare și febrilitate oameni printre dărâmături. Moarte peste tot.

Este imaginea apocalipsei care s-a abătut recent, peste orășelul Amatrice din centrul Italiei. Unde, pe lângă sutele de italieni, au murit și români. Este imaginea apocalipsei care de-a lungul anilor, am văzut-o la televizor, abătându-se asupra multor zone ale lumii, departe de noi. Este imaginea pe care unii dintre români, cei mai în vârstă, au trăit-o la cutremurul din 1977, în țara noastră. Este imaginea pe care au văzut-o la televizor sau doar în poze, este dezastrul despre care tinerii de azi au aflat doar din poveștile celorlalți.

Imaginea apocalipsei unui mare cutremur, în România, este reluată periodic, an de an, de fiecare dată când în lume se întâmplă un dezastru major. La fiecare astfel de eveniment catastrofal, unde moartea își pune pe răboj sute sau mii de victime nevinovate, la noi în țară se aud timid, speriate de imaginea apocalipsei, arare voci din rândul populației care avertizează ce s-ar putea întâmpla cu noi în caz de cutremur puternic. Alte voci și mai puține decât primele, ale reprezentanților autorităților, mimează public îngrijorarea și, mai ales, anunță măsuri antiseismice.

Măsuri antiseismice nu măsuri de educație, prevenire și acțiune în caz de cutremur. De parcă s-ar putea face mare lucru pentru a preveni sau opri un cutremur natural! Măsurile antiseismice anunțate așa de conjunctură, de formă, prin fraze și vorbe ce dovedesc nu doar lipsa de cunoaștere în domeniu, ci mai ales lipsa de preocupare, amatorismul și oportunismul pe care îl afișează autoritățile în astfel de cazuri. Pentru că sunt doar reacții de moment, de oportunism, de formă ale autorităților române în fața unei posibile apocalipse, în timp ce preocupările reale, planurile de măsuri, de acțiuni, programele educative, proiectele de consolidare, educația reală, prevenirea și avertizarea populației lipsesc cu desăvârșire de pe lista autorităților române.

Doamne ferește de un cutremur major! Doamne ferește de un război! Doamne ferește de un dezastru natural sau provocat de mințile diabolice! Ciclic, alte minți diabolice anunță sfârșitul lumii, venit, anual, sub diverse forme: dezastre naturale, mari războaie, cataclisme nucleare, etc. Doamne ferește de ... Imaginea apocalipsei ne așteaptă.

Imaginea apocalipsei pare să fie exagerată în aceste rânduri. Bine ar fi să fie așa și să nu se întâmple niciodată. Dar, din păcate, tragismul catastrofelor întâmplate nu departe de țara noastră, Turcia, Italia, distrugerile majore, răniții și morții în număr mare, printre care au început să fie numărați și români, trebuie să ne trezească la realitate. Nu doar să ne îngrijoreze, să ne pună pe gânduri.

Riscurile majore, amenințările reale, imaginea apocalipsei abătută asupra altor țări trebuie să  determine autoritățile române să treacă peste opiniile de fațadă, oportuniste, de conjunctură la fapte. Trebuie adoptate urgent și puse în practică programe educative serioase, planuri și proiecte de prevenire a dezastrelor și acțiune în caz de calamitate naturală, dar și în caz de război. Da, de război, pentru că în ultimii ani, ceea ce se întâmplă în apropiere de România, mișcările geostrategice, mișcările de trupe, militarizare și chiar amenințarea fățișă sunt tot atâtea riscuri reale la adresa țării noastre.

Chiar în timp ce scriu acest text, aud un bla, bla, bla, televizat, al noului primar general al Capitalei, Gabriela Firea, despre consolidarea clădirilor cu risc seismic din București. Bla, bla, bla-uri care nu conving pe nimeni. Sunt oportunisme de conjunctură, menite să arunce praf în ochi, în rândul opiniei publice, să adune simpatie pentru noii edili ai orașului și, de ce nu, niște contracte bănoase în cadrul intereselor și afacerilor de casă ale noii administrații.

Nu se întrevede nici un fel de proiect, program serios, gândit și discutat pe baze reale, cu responsabili, cu specialiști adevărați din diverse domenii cu atribuții la prevenirea dezastrelor. Cu oameni pregătiți profesional adecvat și mijloace de intervenție specifice în caz de situații de urgență. Nu se întrevede nici măcar un minim program de educație și acțiune a populației în caz de cutremur, de foc, de război sau altă calamitate care ne poate afecta ireversibil.

Ce să mai vorbim de educație. Singurele măsuri educative vor rămâne sigur exercițiile anuale în școli, făcute la modul formal, dacă se fac și acestea, în care școlarii sunt băgați sub bănci sau evacuează clădirile școlilor cu caiete sau cărți pe cap. Așa se face educația școlară în caz de cutremure, de incendii!!! Absolut dezinteresat, în derâdere, în bătaie de joc, fără responsabilitate, fără seriozitate.

Practic, educația în caz de calamități și dezastre nu există, în România. Nici în școli, nici în alte instituții și nici la nivel de masă. La fiecare eveniment major de acest gen, calamitate soldată cu mulți răniți și morți, singurele informații publice le dă media, care face în special relatări despre și de la locul dezastrelor și statistica victimelor. Tot în presă, astfel de evenimente tragice  sunt completate sporadic cu diverse sfaturi, cele mai multe amatoristice, după ureche, cum ari fi cel difuzat zilele acestea, care îi învață pe români să își prindă cu șuruburi mobila de pereți, pentru a fi protejați în caz de cutremur.

La nivelul autorităților, responsabililor, specialiștilor cu atribuții în zona de prevenire și gestionare a dezastrelor, suntem rămași la vechea demagogie, irepetabilă la nesfârșit, Că vom face și vom drege, afișată proaspăt de noua administrație a Bucureștiului. La nivel politic, responsabilitatea demnitarilor la putere se reflectă doar în atacul la adresa adversarilor politici, ex: că guvernul, premierul nu au făcut nimic pentru victime, că nu au fost la locul faptei, că nu au despăgubit cetățenii afectați, că nu au declarat zi de doliu național...

În fața atitudinii dezinteresate, amatoristice, iresponsabile și oportuniste a autorităților locale, a guvernului indiferent ce culoare politică are, a instituțiilor cu atribuții în situații de urgență, în fața lipsei programelor de informare și educare, în absența proiectelor reale, inteligente și a planurilor de prevenire și gestionare a dezastrelor, rămân riscurile și amenințările reale. Oricând, se poate întâmpla o calamitate naturală, un război. Suntem în voia sorții. România și românii sunt complet nepregătiți în caz de dezastru.

În caz de Doamne ferește, am avea o imagine apocaliptică din cele descrise mai sus. Chiar și mai rău, dacă se poate mai rău. Apocalipsa românilor, ținând cont de faptul că realitatea actuală la noi în țară, este îngrijorătoare din toate punctele de vedere, ar semăna cu un tsunami comparativ cu dezastrele din Turcia sau Italia.

Tocmai această realitate, riscurile și amenințările trebuie să determine adoptarea de urgență a unei politici de stat și punerea în practică a unor programe naționale bine gândite, inteligente de prevenire și gestionare a dezastrelor de orice natură. Altfel, ignorarea, iresponsabilitatea, mimetismul și oportunismul ne vor duce, mai devreme sau mai târziu, către o apocalipsă inevitabilă.