joi, 8 decembrie 2016

Puterea noastră

Căruța României la răscrucea democrației

Majoritatea românilor care au ieșit la vot au ales reprezentanții puterii, oamenii care vor face legile României în următorii patru ani. Legi care pot influența decisiv viața noastră a tuturor și viitorul țării. Votul liber este esența democrației într-o țară liberă. Fiecare dintre noi, după conștiință, educație, caracter și mai ales responsabilitate/iresponsabilitate, interese, din păcate, cum ne-au arătat ultimele alegeri, am avut posibilitatea să-i taxăm pe politicienii actuali și să-i punem pe alții în locul lor.

La putere. Câți visează la putere? Câți se văd în fruntea bucatelor? Câți la butoane? Cred că mulți, chiar dacă nu toți candidează, se visează la butoane. Nu toți care ajung în Parlament votează după capul lor, ci sunt doar niște marionete mărunte folosite de adevărații deținătorii ai puterii, băieții deștepți de la butoane.

Majoritatea membrilor Legislativului se schimbă la fiecare ciclu electoral mai des decât băieții deștepți de la butoane, care se reinventează de fiecare dată, controlând puterea mai mult decât patru ani. Ei schimbă doar paravanul, vopsesc gardul, dar după gardul Parlamentului rămân aceeași gestionari discreționari ai puterii. Ei sunt schimbați mai rar decât parlamentarii/marionete, impuși tot de puterea lor.

Cea mai grea schimbare, însă, este schimbarea în bine a celui mai reprezentativ for democratic al țării și este legată vital de reformarea clasei politice și de corupție. Primenire greu de făcut, de durată, dar nu imposibilă, cum au ajuns să creadă unii dintre românii cărora li s-a făcut lehamite și care renunță să-și mai exercite votul.

Votul reprezintă singura și cea mai puternică armă democratică a poporului.

Românii au hotărât pe cine pun la putere. Grea responsabilitate într-o țară ca a noastră, în care, același popor care a ieșit la vot, în iunie, la alegerile locale, a ales cu majoritate de voturi candidații penali. Grea opțiune pentru dezamăgiții de politică, indecișii, ce preferă mai mult să stea departe de  urnele electorale. Grea misiune într-o țară unde penalii, condamnații, corupții atacă permanent Justiția și vor să fie tot la butoane. Grea triere atunci când multe partide noi sunt înțesate de dalmațieni, de politicieni vechi, cu interese oneroase. Grea alegere când formațiunile politice proaspăt înființate, nepătate încă, ai căror candidați tineri, școliți în străinătate, habar nu au de politică, sunt atacate permanent și etichetate drept servitori ai intereselor străine.

Ne-am bucurat că am scăpat de cel mai rușinos, cel mai penal parlament al României, acuzat de corupție și de faptul că a încercat să-și protejeze corupții și să se substituie puterii judecătorești, a doua putere într-un stat democratic. E drept, printre membrii fostului parlament au fost și câțiva onești, neacuzați de fapte de corupție.

Coșul de gunoi al istoriei politice, postdecembriste, va consemna Legislativul 2012-2016 ca fiind cea mai penală din proaspăta democrație a României.

Pe cine am pus, noi alegătorii, însă, în locul Parlamentului Rușinii când constatăm că pe listele candidaților aproape 50% sunt vechi aleși, aflați acum pe listele eligibile ale marilor partide? La o simplă privire, fără să fim ghicitori, constatăm că și în noul Legislativ vom avea aleși actuali penali și chiar condamnați. Este o realitate. Mimarea reformării clasei politice și a albirii listelor de candidați, prostirea electoratului se vede și de pe lună.

Este clar, în viitorul Parlament vom avea atât dalmațieni, dinozauri politici, marionete care vor fi doar la număr servind păpușarilor, personalități notorii în domeniul lor profesional, dar naivi idealiști și victime sigure ale caracatiței politice și mafiote, precum și aleși tineri competenți pe zona lor de activitate nepolitică, dar care nu știu cu ce se mănâncă politica românească.

Să vedem ce o să iasă din acest mozaic parlamentar. Încotro ne îndreptăm. Cum și mai ales în ce direcție împingem cu toții căruța României.