joi, 23 februarie 2017

Păduchii din învățământ



Reforma digitală a tunurilor școlare


E clar, prin declarațiile și intențiile noilor stăpâni ai Educației românești suntem asigurați că țara noastră viitor de aur are. Proaspătul ministru pesedist al învățământului, care știți, nu-i Abramburica, desigur, este un alt universitar de renume, ne asigură ferm, că nivelul educației școlare din mediul rural va crește ca Făt Frumos din poveste. Reforma digitală, prin introducerea logisticii și manualelor digitale, va deștepta toată suflarea școlarilor de la sate. 

Nu spune că-i va deștepta și pe dascălii meniți să-i învețe pe copiii țăranilor, care dascăli nici ei nu prea știu cu era digitală, cum se face educația prin intermediul acestei tehnologii moderne. Nu-i bai, că nici mulți profesioniști din educație, de pe la orașe, capitale municipii de județ sau de țară, chiar universitari, habar nu au cum e cu utilizarea tehnologiei digitale în educație. Unii nu știu și nu pot, alții nu vor să știe și nici nu vor să învețe, să se adapteze tehnologiei moderne, iar o altă categorie, chiar dacă intră în fișa postului lor pregătirea continuă și adaptarea la nou, sunt complet dezinteresați de aducerea și menținerea nivelului profesional la actualitatea cerințelor moderne în domeniu.

Revenind la intențiile declarative ale ministrului Educației Naționale, Pavel Năstase, de a face o nouă lege în domeniu, a câta oare în era postcomunistă a României, demnitarul, care se revendică om de la țară și zice că știe problemele din zona rurală, crede că a venit vremea să-i ducă pe elevii de la sate, de la coada vacii la știința utilizării computerelor și inteligenței electronice. Asta, în ciuda bugetului Educației, care nu împiedică însă, parteneriatul în realizarea acestui scop nobil, cu mai multe firme din domeniul IT. 

Frumoase intenții la nivel declarativ, demagogic și politic, cu toate că, unii cârcotași ar spune ceva despre niște interese de afaceri obscure, niște contracte ce ar urma să dea substanță și să direcționeze niște bani pe anumite canale. Cine se uită în trecutul ”reformării” acestui domeniu și ”modernizării”, nu poate să nu constate că ar fi a nu știu câta ”digitalizare” a învățământului românesc, începând chiar cu introducerea computerelor pentru prima dată în școlile noastre și ajungând la actualele intenții de înlocuire a manualelor clasice cu cărțile electronice. Proces sinuos de digitalizare care a dus chiar și la anchete soldate cu megadosare, cum este cel al Microsoft și care au scos în evidență afacerile oneroase în domeniu.

Într-un domeniu unde ani de zile, s-au făcut afaceri de sute de milioane de euro, unde contractele dubioase au stabilit interesul urmărit de diriguitorii educației românești, indiferent din ce spectru politic ar fi provenit aceștia, lucrurile actuale și perspectivele continuă să fie aceleași. În detrimentul copiilor, tinerilor, al societății și al viitorului acestei țări. 

Cum să vorbești demagogic, politic, cu interes partinic despre noua digitalizare a învățământului românesc, în zonele rurale, când tu nu ai rezolvat nici cu weceul din curtea școlii, cu apa, cu clădirile, cu baza materială, cu lipsa de dascăli și de profesionalism a multora din domeniu. 

Când n-ai rezolvat cu autorizațiile de funcționare, cu asigurarea condițiilor materiale strict necesare desfășurării unui proces de învățământ normal. Când n-ai suficiente clădiri pentru școli, când n-ai apă, mobilier, bănci, cretă în unitățile de învățământ.

Când nu ai cabinete medicale, asistență medicală școlară, când nu ai învățători și profesori, când nu asiguri programele de alimentație stabilite legal pentru elevi, când nu asiguri protecția și securitatea școlarilor. Când nu ai o programă echilibrată și performantă corespunzătoare cerințelor actuale. 

Când nu asiguri fondurile suficiente desfășurării unui proces educativ normal, nu asiguri șanse egale tuturor copiilor.

Când multe școli, chiar și din mediul urban, inclusiv din București, se confruntă cu invazii de păduchi și diverse epidemii.

Fără să ții cont de toate aceste aspecte esențiale derulării unui proces educativ normal, anunți demagogic digitalizarea educației în mediul rural. Ce pot să însemne aceste intenții decât niște viitoare tunuri, contracte oneroase, direcționate, menite mai degrabă să umfle diverse conturi din caracatița corupției. Tunuri percepute de orice cetățean cu un minim de logică, ce nu acceptă ca prostul praful în ochi aruncat de guvernanți. 

Acum câteva luni, actualul primar general al Capitalei, Gabriela Firea, anunța alocarea unor fonduri importante destinate declarativ asigurării bazei materiale și asistenței medicale în școlile din București. Știe cineva ce se face cu acești bani, câte școli au cabinete medicale funcționale, cum sunt dotate acestea, inclusiv cu medicamente și în ce măsură este asigurat personalul medical din unitățile bucureștene de învățământ?

Impresia și percepția multor români este că se încearcă niște tunuri uriașe în domeniul Educației Naționale de actuala guvernare. În ce măsură vor reuși aceste tunuri și cât de mult vor drena ele banii către băieții deștepți vom vedea în scurt timp. Bine ar fi să ne înșelăm, iar banii să fie cheltuiți corect pentru educația copiilor din această țară.

Dar, realitatea ne arată că de la coada vacii la computer, de la weceurile din fundul curții la digitalizarea învățământului românesc este cale lungă. Va mai curge multă demagogie și se vor mai drena încă sume importante de bani de la bugetul de stat până se va reuși asigurarea unor condiții materiale normale desfășurării unui învățământ decent.

Până la digitalizare în educație mai e mult. Nu ar fi bine ca înainte să asigurăm condițiile materiale necesare, programa adaptată cerințelor moderne, personalul pregătit corespunzător și să reducem măcar un pic din analfabetismul dezvoltat în ultimii 25 de ani?