Ce fac țăranii cu o ambulanță fără personal medical
De câteva zile, de
când guvernul a adoptat o ordonanță prin care se prevede dotarea fiecărei
comune din România cu câte o ambulanță, mă tot întreb dacă puterea votată anul
trecut, cunoaște realitatea din zona rurală? În mod normal, ținând cont că
PSD-ul are majoritatea primarilor din mediul rural, unii dintre acești edili
roșii aflați la al nu știu câtelea mandat la rând, ar trebui ca guvernanții să
cunoască în amănunt situația de la sate. Situație grea de care se fac
responsabili și primarii PSD, mulți dintre ei incompetenți și corupți.
Dacă mă iau însă după declarațiile guvernanților, că vor
asigura 3000 de ambulanțe la sate, nu știu ce să mai cred? Mă crucesc! Cu un
ochi plâng și cu celălalt râd. Plâng când știu că oamenii de la sate sunt vai
mama lor, mor cu zile din lipsă de cabinete medicale, din lipsă de doctori și
asistență medicală în zona rurală. Nu există o statistică exactă, dar numai
iarna aceasta cred că au fost sute de morți din cauza lipsei de asistență
medicală locală. Mulți bătrâni, săraci, neputincioși, singuri, care și-au
pierdut viața deoarece atunci când s-au aflat în dificultate nu a avut cine
să-i ajute.
Oare, are guvernul o statistică exactă, știe câte comune
din țară au cabinete medicale, câte au doctori, câte au posibilități de
acordare a asistenței medicale? Nu cred! Altfel, cum să adopți reglementări
pentru dotarea comunelor cu ambulanțe? Fără ca multe din aceste comune să aibă
un cabinet medical, un doctor, un minim de dotări, personal și medicamente? Ce
fac guvernanții? Fac contracte, cumpără și livrează fiecărei comune câte o
ambulanță? Ce să facă sătenii cu o ambulanță fără personalul medical care să o
deservească, fără personalul tehnic când ei nici măcar nu au un medic în sat?
Există, la ora actuală, iar primarii din zonele rurale știu mai bine decât
politicienii de la centru, dar nu-i interesează, comune unde lipsește
cu desăvârșire asistența medicală. Avem și sate unde sunt niște cabinete medicale
doar cu numele, iar medicii vin din an în Paște să-i consulte pe bolnavi.
Există unele clădiri deteriorate, insalubre, locații cu nume pompos de cabinet
medical rural, unde țăranii așteaptă ore în șir, zile chiar să vină un medic de
pe la oraș să-i consulte. Sunt localități în România, unde oamenii mor cu zile, fără
asistență medicală.
Cei mai norocoși dintre bolnavii de la
țară, dacă se poate spune așa, sunt luați de ambulanțe și mai au o șansă de
supraviețuire, în timp ce
ghinioniștii mor prin case, înghețați de frig, uitați de autorități, de lume și
uitați chiar de Dumnezeu.
Cu ochii mei, am văzut realitatea sumbră dintr-o comună
din Bărăgan, unde pe ruinele unui fost spital comunal există un așa numit
cabinet medical, care ar trebui să deservească sute de oameni, adulți și copii
deopotrivă. Într-o curte străjuită de ruine și buruieni de peste 1 metru
înălțime, țăranii bolnavi stau și așteaptă în fiecare zi, ore în șir, să vină
medicul de la oraș. Doctor care nu are nici o treabă cu orarul afișat la vedere.
Nici n-ar putea să-l respecte chiar dacă ar vrea. Medicul este trecut de 80 de
ani, vine de la circa 40 kilometri distanță și are în grijă mai multe comune și
sate situate la zeci de kilometri unele
de altele.
Pe vremuri, cu zeci de ani în urmă, în satele românești
mai existau câte o doftoroaie, un spițer, un țăran care îndrepta oase sau
scotea dinți, o moașă, o vindecătoare, o descântătoare, o femeie care punea
ventuze, mai veneau țiganii cu ursul și le îndrepta spatele deșelat al
țăranilor istoviți de truda câmpului.
Acum, nici acești tămăduitori
nu mai există.
În aceste condiții, doctorul face tururi de forță la
vârsta lui venerabilă, consultând la foc automat bolnavii. Greu să mai vorbești
de vizite la domiciliu pentru bolnavii gravi, nedeplasabili. Mai mult, iarna
sau atunci când condițiile meteo sunt nefavorabile, dar se întâmplă și pe timp
frumos, medicul nu mai ajunge în comună și asistența medicală este practic
inexistentă. Pe autorități, pe majoritatea edililor de la sate nu-i interesează
sănătatea consătenilor care i-au ales. Doar în ani electorali se fac că-i
interesează viața oamenilor, dar vor doar să-i aducă la vot ca să-i voteze.
Greu să mai vorbești de un act medical de calitate și
implicit, de o speranță de viață în plus pentru suferinzii de la sate. Realitatea
este sumbră și nebăgată în seamă, netratată decât din prisma politicului și a
altor interese oneroase. Nicidecum, guvernanții nu fac o radiografie precisă,
nu pun un diagnostic corect și nu tratează cum trebuie această realitate
rurală. Altfel, cum să pui în programul de guvernare, să dai reglementări și să
cheltui bani pentru alocarea de ambulanțe unor localități care n-au nici măcar
un doctor, un cabinet medical și unde singura asistență medicală este
asigurată, atunci când este posibil, de ambulanțele de urgență?
Ar însemna să pui carul înaintea căruței, să-i pui
chelului tichie de mărgăritar, să nu ții cont de realitate și să dai impresia
că drenezi cu dedicație banii din bugetul statului. Ceea ce percepem că și face
guvernul actual sub masca aplicării Programului de guvernare.
” Ca obiectiv
prioritar vedem dotarea localităților cu ambulanțe, în
vederea
asigurării transportului pacienților în condiții optime la unitățile medicale (program ce
va asigura prezența unei ambulanțe în fiecare comună).”-se precizează în
Programul de guvernare 2017-2020.
Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență prin care este
creat cadrul legal pentru înființarea, la nivel local, a unor centre comunitare
integrate care oferă atât servicii medicale, cât și servicii sociale, a
anunțat, luni, ministrul Sănătății, Florian Bodog.
El a precizat că măsura prefigurează și "cadrul pentru implementarea celor 3.000 de ambulanțe, o ambulanță la fiecare comună".
Ministrul a mai precizat că documentul reprezintă o aducere la zi a proiectului similar al Guvernului Cioloș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu