miercuri, 31 mai 2017

Cine controlează democrația românească



Iluzia libertății

Recent, audierile parlamentare privind alegerile prezidențiale din 2009, au scos la iveală, fără să pună în discuție, un subiect extrem de interesant, care ar putea explica multe lucruri despre mersul democrației românești, după căderea comunismului.  Aparent, neinteresant, nespectaculos și neexploatat de presa noastră bombastică, subiectul a fost sesizat public pentru prima dată în România, de ”prostănacul” politicii pesediste, cum a fost numit la vremea respectivă de Iliescu, Mircea Geoană. 

Acesta a acuzat faptul că moderatorul rundei finale a prezidențialelor, fără să-i dau numele aici, se știe, a fost ofițer acoperit. Nici o chestie bombastică, ce mare brânză, pe cine interesează, nici un os de ros- și-au spus probabil presarii români, specialiști, analiști, experți în politica românească. 

Cu tot dezinteresul public, pentru cei care vor să se uite puțin în timp, să vadă lucrurile și faptele așa cum au fost ele, să gândească puțin fără a fi filozofi și nici măcar politologi, subiectul este extrem de important și ne arată de ce suntem unde suntem și cum stăm cu democrația originală.

Dacă nu mă înșel, sintagma democrație originală românească a fost lansată de Ion Iliescu, cu mulți ani în urmă. Politician versat, hârșit în două epoci politice opuse ideologic, a știut foarte bine  mai ales ce spune și ce înseamnă acest lucru. Doar guguștiucii de români n-au știut și au votat cum au votat în toată acestă perioadă de democrație originală.

Dacă ne uităm însă, în urmă, s-ar putea să constatăm că la fiecare rundă finală electorală ar fi fost moderatori susceptibili de a face parte din sistem. Posibil să fi fost ofițeri sub acoperire, puși să facă jocurile unuia sau altuia dintre candidați. Chestiunea nu a fost raportată drept abuz de către combatanții candidați pentru că fiecare dintre ei era un produs al unei părți sau alteia a sistemului. Și a fost acceptată tacit, reciproc, ani de zile. Părerea mea. Acum cred că a fost o scăpare a ”prostănacului”, care a spus-o în fața comisiei parlamentare și nu a fost scoasă cu o intenție anume.

Informația nu are nici un fel de efecte imediate, dar cred că este bine de analizat cât de cât.
Este în special o chestiune de principiu.

Dacă ne gândim, că pe lângă alegerile prezidențiale controlate de sistem, și celelalte alegeri-locale și în special parlamentare-au adus în cele mai înalte demnități tot felul de indivizi dubioși, penali, foști ofițeri ai serviciilor, no name-uri transformate peste noapte în ”mari” politicieni, aleși să facă legile și să conducă această țară, ne dăm seama că avem o democrație controlată.
 
Da, de fapt, democrația originală este în realitate o democrație controlată. Astfel, ajungem să ne dăm seama cine și în ce fel a controlat democrația originală românească în acești ani de după căderea comunismului.

Chiar și proliferarea de partide și partidulețe, organizații neguvernamentale, civice și de tot felul, din ultimii doi/trei ani, ne sugerează că avem o democrație controlată. O democrație controlată care ne-a adus partide –bebe care au reușit să intre în Parlament fără măcar să fi împlinit 1 an de viață! Sub masca reformării clasei politice românești se simte suflul sistemului care controlează și dezvoltă după propriile interese democrația originală românească.
An de an, zi de zi, avem parte de democrația controlată de sistem, în timp ce ni se induce în mental iluzia că suntem liberi. Fals, total fals. Țara, societatea, democrația și chiar libertatea ne sunt controlate de sistem. 

Libertatea noastră se pliază pe democrația controlată, pe realitățile produse de sistem. 

Vreți un exemplu, vă dau unul care mi se pare relevant: sistemul fabrică partide și politicieni; sistemul organizează și controlează alegerile, astfel că sunt aleși oamenii sistemului; ajunși în Parlament și în demnitățile cele mai înalte, oamenii sistemului fac legile după cum vor; legi care de cele mai multe ori sunt în favoarea sistemului și în defavoarea poporului, care are senzația că trăiește liber și independent în originala democrație românească, controlată total.

Ce perspective au românii cinstiți care nu fac parte din sistem, într-o astfel de democrație? Ce viitor au copiii, tinerii noștri inocenți, să se dezvolte, să trăiască mai bine, să fie liberi într-o democrație controlată dacă nu fac parte din sistem? Să intre în sistem, să emigreze sau să moară de foame ca proștii într-o Românie controlată.