Piei, Drace!
Viața-i grea la Palatul Victoria! E greu de rezistat, că
de ajuns acolo se pare că este muuult mai ușor pentru unii/unele, mai ales acum
în epoca motostivuitoarelor din Teleoltenia bătută de calamități, dar dăruită
de Dumnezeu cu nește genii umane. Minți sclipitoare al căror destin este să
scoată România din subdezvoltare și să o înalțe pe noi culmi. Mare ”noroc” pe românașii noștrii cu ”salvatorii” patriei, minunile de
la Videle, Roșiorii de Vede, Teleormanul în general. Tărâm de basm!
Însă, întrebarea de
baraj, în aceste vremuri grele, de bejenie pentru mulți, pentru orice cetățean
român, dar în special pentru guvernanți și cei care se află meteoric la putere
este următoarea:
Dacă în România ne ia 20 de ani să facem un spital nou, 20
de ani să realizăm un tronson de metrou, 20-30-50 de ani să construim o
autostradă, un pod suspendat, care înainte de a fi recepționat ca finalizat,
trebuie deja reparat, un pasaj subteran, ani și ani să ridicăm o școală, o
grădiniță, un stadion, alți ani să reparăm o lucrare de infrastructură, să reabilităm
ceva, întrebarea de baraj este următoarea:
- Cât timp, câte luni sau ani îi ia unui ministru, unui
prim ministru proaspăt numit în funcție, să învețe cu ce se mănâncă guvernarea?
Poate părea o întrebare peiorativă, dar cred că nu știe
nimeni răspunsul! Din cauza faptului că miniștrii și guvernele se schimbă
precum șosetele murdare, iar majoritatea guvernanților nu au timpul necesar să ia
contact, să învețe, să cunoască realitățile dintr-un domeniu, dacă nu este de
specialitate și nu a lucrat cu adevărat în acel domeniu. Nu mai vorbesc de
competențele și competența miniștrilor. Cât despre performanțele și judecățile
de valoare ale acestor demnitari vremelnici, le vedem și le simțim cu toții pe
pielea noastră, în urma hotărârilor și acțiunilor guvernamentale pe care le
iau.
Exemplul cel mai bun este Vasilica Viorica Dăncilă, fost
europarlamentar, actual premier în premieră al României secolului XXI. Păi, vă
dați seama ce viață grea are la Palat? Ai zice că-i viață de câine maidanez, hăituit! Cum
apasă problemele țării pe umerii ei fragili de femeie? Nici nu s-a uscat bine
cerneala pe numirea ei în funcție, că a și început să o doară capul. Se bolnăvește!
Cum o mai presează grija și presiunile colegilor de partid!
Mai vin și ziariștii ăia să o penalizeze la oral, la limba română! O mai omoară
și economia care ”duduie” și nu știe de ce nu are bani, de ce scad veniturile,
când în promisiuni cresc sumele de nu se mai văd. Mai e și revoluția fiscală,
care, ca orice revoluție își cam face menderele de capul ei. Sănătatea? Au, mă
omoară cu zile! Educația? La ce ne-o trebui, dacă nu facem și noi bani, profit,
dacă nu tăiem ”pamblici”?
Justiția? Grea, foarte grea, a dracu! Dacă nu ești atent,
te duce la tribunal, chiar Beciul Domnesc! Noroc că în acest
domeniu mai sunt specialiști, colegi săritori, care te sfătuiesc, îți spun ce
să faci, fac legi pro, desfac legi anticorupție. Noroc și cu Tudorel. Bun
băiat, ministru, competent, ascultător! Se bate cu DNA, cu MCV-ul, se ia de gât
cu cei de la Comisia Europeană și face și treabă.
A scos mii de
pușcăriași, a golit închisorile și se pregătește să bage mâna în bugetul
statului să-i despăgubească pe ceilalți pârnăiași oprimați de condițiile din
pușcării, între 5 și 8 euro pe zi, conform proiectului de lege. Vă dați seama câte voturi face Tudorel, apoliticul de la Justiție,
pentru viitoarele alegeri? Pentru partid. Înmulțiți numărul pușcăriașilor
beneficiari ai legilor lui Tudorel cu doi, cu trei membri ai familiilor acestora,
care vor vota pe roșu, că ia scăpat de pedepse și le mai dă și bani în plus.
”Fură ei, cei de la putere, dar ne scapă și pe noi din pușcărie, ne mai dă
și ceva mărunțiș! Important este că suntem liberi din nou la furat, la săvârșit
noi infracțiuni. Fără număr, fără număr, fără număr! Cum pe cine votăm? Pe
roșu. E clar!”
Grea viața la Victoriei! Muncești de crăpi, faci
sacrificii pentru țară și popor, te înjură tot timpul lumea rea de-ți cade
tencuiala de pe față! Noroc cu Șefu, Realesul, Farul călăuzitor, care face totul să
ne fie bine. Doar că îl hărțuiesc niște nemernici, cu niște dosare fake,
politice! A ieșit, săracul, lac de sudoare și mort de oboseală de la ultima
ședință de judecată! E hărțuit, ca toți oamenii măreți! Ce o avea cu el, de vor
să-i pună pielea în băț? Ptiu, piei drace, să nu se întâmple!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu