Lupta tonomatelor peste cadavre nevinovate

Ziua neagră din data de luni 20 ianuarie, 2014, va intra în istoria catastrofelor recente, lăsând în urma ei morți și răniți, în mai multe zone ale României. Tragediile rutiere provocate de inconștiența și iresponsabilitatea unor șoferi au dus la pierderea de vieți omenești, victime vinovate și nevinovate.

Accidentul aviatic care s-a întâmplat în după amiaza aceleiași zile, în Munții Apuseni, în care, ironia sorții se aflau chiar salvatori de vieți omenești, a constituit apogeul unei zile negre, stârnind o imensă emoție nu doar printre cei care le cunoșteau sau lucrau cu victimele din aeronavă, ci și în rândurile opiniei publice.

Ca de fiecare dată când se întâmplă o astfel de nenorocire sau de altă natură, poporul român, oamenii simpli, au dat dovadă de o solidaritate extraordinară, sărind fără nici o ezitare în căutarea victimelor, în creierii munților, în păduri, noaptea, pe o vreme câinoasă, salvând oamenii care mai puteau fi salvați.

Alături de voluntari, împreună sau separat de aceștia au acționat și autoritățile statului cu mijloacele din dotare, pregătirea și organizarea de care au fost în stare pentru a interveni în astfel de situații.

Despre modul în care s-a intervenit, eficiența forțelor statului și cauzele care au dus la această tragedie se va discuta, probabil că se vor forma comisii de anchetă, vor fi sau nu găsiți vinovați, țapi ispășitori și alți acari păuni.

Ceea ce am constatat însă, urmărind derularea media a evenimentului aviatic, în plină tragedie, oportuniștii de meserie, tonomatele politice au exploatat și profitat din plin de această nenorocire, folosindu-se de starea de spirit, emoțiile și solidaritatea umană generată de acest accident.

Pentru aceste tonomate aflate în plin război mediatic și politic, evenimentul tragic de luni a venit ca o canistră de benzină aruncată pe focul aflat deja în vâlvătăi. Și au acționat fără să țină cont de victime, morți, răniți, sânge, fără să menajeze familiile victimelor.

Fără să fiu un adept sau susținător al celor două tabere de tonomate politice identificate de mine, una de la B1 Tv, iar cealaltă de la A3 Tv, în special, uneori, mai privesc în treacăt, pe aceste canale de știri cu atitudini manipulatoare. Pardon, de informare și educare a opiniei publice.

Echipa de șoc de la B1 Tv este anostă, plafonată în discursuri stereotipe, fără impact, vorbitori fără influență revelatoare în planul manipulării maselor de vot, cu multe bla, blauri, dar cu un public etichetat drept băsist, ca și postul respectiv de altfel.

Din când în când, oamenii cu pretenții de formatori de opinie de la acest post, fie că sunt realizatori, prezentatori, analiști proprii sau invitații permanenți, recunosc că urmăresc emisiunile taberei adverse cu care se luptă.

Nu înțeleg de ce sunt plătiți acești oameni cu sume frumoase probabil, pentru că impactul lor, influența și atitudinile pe care le transmit sunt atât de slabe, încât nu aduc nici un fel de beneficiu taberei pe care o susțin, dovedindu-se cam nepregătiți, neprofesioniști. Mi se pare că o susțin mai mult de formă, numai la nivelul unei vehemențe repetat declarative.

Dimpotrivă, uneori mi se pare că face chiar deservicii majore celor pe care-i susțin, lipsiți de inspirație, aproape plictisiți, cu aceleași discursuri serbede fără efect, al căror vârf de lance este stereotipul „Ponta, guvernăm și noi ceva?“

Mult mai eficient însă, face cât nu știu câte armate de de tonomate plătite degeaba, s-a dovedit a fi Andrei Pleșu, care a lovit în plin guvernarea dezastruoasă a actualului guvern, cu câte un simplu articol de presă scrisă, cu argumente servite chiar de acuzați, dar cu impact devastator.

De cealaltă parte, tabăra tonomatelor de la A3 demonstrează că se află într-un adevărat război continuu, pe viață și pe moarte, reprezentată de un comando special voiculescian, care știe meserie, luptă cu orice mijloace, este versată și abilă și nu se sfiește să calce peste cadavrele victimelor nevinovate.

Nu știu dacă acest entuziasm, avânt războinic este dat de arginții cu care sunt plătiți sau mai degrabă de funia Justiției care se strânge, încet dar aproape sigur în jurul gâtului stăpânului lor, dar am văzut că alde Gâdea, Ursu, Ciuvică și Badea duc o luptă aprigă și profită de orice prilej, de toate greșelile adversarilor.

Sunt mult mai bine pregătiți decât adversarii, sunt în vână și însetați de sânge băsescian. Iar atunci când nu mai au carne de tun furnizată de dușmani, au abilitatea, versatilitatea și lipsa de scrupulozitate de a găsi oportunități, chiar dacă este nevoie să treacă peste victime nevinovate.

Dar, la război există și victime colaterale, inocente, toată lumea știe.

Iar tragedia aviatică din Munții Apuseni s-a dovedit a fi o canistră de benzină venită neașteptat, pentru a pârjoli instituțiile terorizante ale regimului “odios” băsist, în care s-au pompat zeci de milioane de euro și în loc să ajute poporul, să salveze vieți omenești, urmăresc cu tehnica lor performantă mințile „luminate”, acuzate pe nedrept de corupție.

Folosindu-se de nenorocirea victimelor, de salvatorii supraviețuitorilor, de colegii și colaboratorii acestora, de emoția provocată, de săbiciunea unor reprezentanți ai autorităților, tonomatele A3 au tras cu toate gurile de foc în dușman.

Am constatat că membrii trupei de comando conduși de Gâdea sunt foarte motivați, extreme de bine pregătiți, abili și fără scrupule, care fac o audiență și au un impact mult mai mare în rândul poporului televizionist decât echipa rezerviștilor expirați ai lui Turcescu, de la B1.

Nefiind un consumator de A3, am rămas surprins de abilitatea de manipulatori, de la modul cum au decurs discuțiile telefonice cu un simplu salvator, un pădurar care după ce ajunsese primul la victime și cărase în spate una dintre ele, răspundea mașinal “Da, șefu! “ căpitanului Gâdea.

Apoi, modul în care erau conduse discuțiile telefonice cu personalități din lumea medicală, medici marcați de tragedia colegilor și de lipsa de eficacitate a autorităților statului, ducea tot la o manipulare abilă împotriva dușmanilor declarați.

Mai mult, modul în care un secretar de stat de la Ministerul de Interne, coordonatorul acțiunilor de căutare și salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni, a fost flituit de Adrian Ursu și echipa, fiind atacat violent, înainte să fie știute cauzele accidentului și modul în care s-a acționat pentru salvarea supraviețuitorilor, a sporit capitalul de încredere și forța manipulatoare mediatică a A3 în ochii opiniei publice naive.

Ștafeta luptei crâncene împotriva caracatiței băsiste a fost apoi preluată de Badea de la miezul nopții, care pentru neștiutori a făcut o prezentare a evenimentului în regie proprie, știind tot ce a mișcat și ce nu a mai mișcat, din păcate, în locul unde s-a prăbușit avionul. Evident știa și vinovații de tragedie.

Eficiența, organizarea, impactul trupei tonomatelor de la A3, în războiul lor împotriva regimului “odios” binecunoscut, sunt sigur că a făcut audiență și în rândul adversarilor blajini din echipa tonomatelor de la B1.

Iar călcarea peste cadavre, victime, sub masca unei umanități afișate și declarate, din interes, le-a crescut considerabil forța de manipulare a opiniei publice șocate și mișcate de această tragedie.

“Războiul clonelor” să-i zic așa, este tot mai aprig, combatanții profitând de orice oportunitate pentru a-și învinge adversarii, dovedindu-se că unii dintre vajnicii luptători ai comandourilor de manipulare calcă fără scrupule peste victime nevinovate, colaterale pentru a câștiga cu orice preț.

Din păcate, pe lângă nevinovați, în acest război se prind mai mult sau mai puțin conștient, și oameni care nu fac parte din nici una din armatele combatante, dar ajung să facă jocul uneia sau alteia dintre taberele manipulatoare.

Pe viitor, sigur, vom mai avea astfel de situații, de tragedii de pe urma cărora imoralitatea și interesul unora sau altora vor profita de nenorocirea semenilor lor.