Gata cu euforia, începe dregătoria

În așteptarea lui Moș Klaus

”Nu aștept ca președintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva corupției trebuie să-i fie moto!”

Se termină euforia, începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră de moară de capul noului președinte. Mulți români au învățat importanța votului lor, dar au învățat să ceară și socoteală aleșilor. Să-i tragă la răspundere.

Manevre politice, de culise ori pe față, manipulări- că-i omul nu știu cui, că-i pus de Înalta poartă americană, că-l pune pe ”dictatorul” Băsescu premier, că-și face și îi fac alții echipă de penali, bla, bla, bla-uri... Doar vorbe goale, încercări, tatonări sau răutăți gratuite. Deocamdată, încă nu s-a instalat noul președinte, dar a reușit, așa cum a declarat în campania electorală, să pună umărul la căderea proiectului Legii amnistiei și grațierii.

Pe data de 21 decembrie va avea loc depunerea jurământului de către noul președinte ales al României, Klaus Johannis. De la acea dată începe oficial mandatul noului comandant suprem de la Cotroceni. Ce a fost, ce va fi până la acea dată au fost și sunt mizilicuri pe masa lui Moș Klaus. Atunci începe greul pentru el. 

Se termină euforia, începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră de moară de capul noului președinte.

Presa străină l-a văzut, l-a identificat, l-a perceput ca o schimbare în bine a României. Ca pe un președinte Altfel, ca exponentul unei schimbări de paradigmă în politica țărilor din Europa de Est. Au curs mesajele de felicitare și de încurajare din partea cancelariior occidentale. Până și mult hulita Rusie i-a transmis protocolar, mesaj de felicitare, cu dorința unei noi deschideri, unei dezghețări a relațiilor româno-ruse, în această zonă fierbinte a Europei.

În prezent, culmea euforiei post câștigătoare în alegeri a ”etnicului german”, ”Lucrului”, cum a fost numit cu aroganță de un fost autoproclamat președinte înainte de a fi ales. Imaginea politicianului ”fără copii” și ”fără religie ortodoxă„ a urcat pe culmi nebănuite în ochii românilor, ajungând primul în topul încrederii. A depășit la capitolul încredere chiar și pe guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, cel care deținea încrederea cea mai mare a românilor de mai mulți ani. A depășit chiar și Armata Română la acest capitol. Neamțul neortodox a depășit la încredere până și autodistrugătoarea ca imagine și autoînchistata Biserică Ortodoxă, care în campania electorală a cam tras pe față cu ”ciuma roșie”.

Dar, cu cât urcă mai sus, cu atât s-ar putea prăbuși mai tare, iar căderea ar putea fi catastrofală, dacă nu va putea răspunde  cerinței românilor. Pentru că așteptările românilor, atât al celor care l-au votat cât și al celorlalți, de la noul președinte Klaus Johannis sunt foarte mari, unele realiste, altele fanteziste. Conform rezultatelor unui sondaj de opinie recent, lista de priorități privind așteptările acestora de la neamț curpinde: crearea de noi locuri de muncă, respectarea legilor țării și Constituției, combaterea corupției, măsuri de protecție socială, politica externă și de securitate națională și altele.

Mulți români au învățat importanța votului lor, dar au învățat să ceară și socoteală aleșilor. Să-i tragă la răspundere. Nu-i mai lasă de capul lor, să facă ce doresc mușchii lor sau armatele de penali din anturajul partidelor și grupurilor de interese.

După cum știm cu toții, nu doar din sondaje, lista de așteptări și prioritățile acesteia, sunt cu duiumul, după cum crede fiecare român în parte. Mulți încă nu știu care sunt atribuțiile președintelui României și așteaptă încă marea cu sarea. Alții sunt mai realiști, cum spune și comentariul unui român simplu referitor la aceste așteptări: ”Nu aștept ca președintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva corupției trebuie să-i fie moto!”

Nu mai este mult până când noul președinte își va începe mandatul la Cotroceni. Ce ne va aduce Moș Klaus în următorii cinci ani de președinție, vom vedea.

Deocamdată, neamțul tace. Nu este prea vocal, ci complet negeneros în declarațiile publice. Nu vorbește degeaba, dar uneori și tăcerea înseamnă ceva. Vom vedea dacă România trece la ”lucrul bine făcut” sau rămâne la deja consacrata lozincă ”merge și așa”. Iar dacă Moș Klaus va aduce în sac ”lucrul bine făcut” atunci să punem cu toții umărul ca acesta să fie bine făcut în toată România și oriunde în lume, acolo unde trăiesc români.

Deocamdată mai asistăm la zvârcolirile și zbaterile disperate ale unor penali consacrați, care din închisoare sau abia ieșiți de acolo, ne dau lecții de morală și democrație originală și urlă public împotriva Generației Facebook, a tinerilor care au pus și pun umărul la schimbarea României în bine. Să urle sănătoși, dar să plătească pentru faptele lor.