marți, 28 iulie 2015

”Bărbați, femei și copii din România sunt traficați în țări europene pentru muncă forțată”


Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane


”Femei și copii din România sunt traficați în Europa pentru prostituție”

-arată Raportul  Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane în 2014, în România
România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii traficaţi în scopul muncii, precum şi pentru femei şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale. Un număr semnificativ de victime traficate în Europa provin din România. Bărbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către ţări europene, inclusiv Austria, Azerbaidjan, Cipru, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Regatul Unit, al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia, în scopuri de muncă forţată în agricultură, construcţii, gospodării, hoteluri şi industrie, precum şi pentru cerşetorie forţată şi furt.
Femei şi copii din România sunt traficaţi către ţări europene, inclusiv Belgia, Croaţia, Cipru, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Malta, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria, precum şi Canada, în scopuri de prostituţie forţată.
Minorele reprezintă aproximativ o treime dintre victimele traficului de persoane din România. Victimele traficate pentru cerşetorie forţată sunt in marea majoritate de etnie roma. Două treimi dintre victimele din România au fost racolate de către cunoscuţi în 2013, înregistrându-se o scădere a numărului de victime racolate prin agenţii de plasare a forţei de muncă sau oferte de muncă. România este ţară de destinaţie pentru un număr mic de străini din Moldova şi Polonia, traficaţi inclusiv în scopul exploatării sexuale, dar şi din Bangladesh şi Serbia, traficaţi pentru muncă forţată.
Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Guvernul a continuat să identifice un număr mare de victime, însă instituţiile publice şi private au oferit asistenţă doar unui număr foarte mic dintre acestea.
Pentru al cincilea an consecutiv, guvernul nu a acordat fonduri ONG-urilor care luptă împotriva traficului de persoane şi nu a asigurat adulţilor şi copiilor servicii de plasare în centre de specialitate din Bucureşti.
Linia telefonică gratuită la care victimele pot solicita ajutor a continuat să fie funcţională doar în timpul zilei.
Unele victime au întâmpinat dificultăţi în a obţine acces la servicii medicale, psihologice, de consiliere şi recuperare din mâinile traficanţilor.
S-a înregistrat în continuare un număr mare de trimiteri în judecată şi condamnări, însă autorităţile au condamnat la închisoare un număr mai mic de persoane.
RECOMANDĂRI PENTRU ROMÂNIA:

Alocarea de fonduri publice ONG-urilor care oferă asistenţă victimelor; asigurarea accesului uşor al victimelor la servicii medicale şi oferirea unui număr adecvat de şedinţe de consiliere psihologică;
crearea în Bucureşti a unui centru destinat exclusiv victimelor repatriate ale traficului de persoane, prin finanţarea organizaţiilor private care oferă asistenţă sau înfiinţarea unui centru de stat; nepublicarea numelor victimelor care depun mărturie în procese;
 iniţierea acţiunii penale împotriva agenţiilor de recrutare a forţei de muncă ce desfăşoară practici frauduloase; informarea consecventă a victimelor cu privire la dreptul de a cere daune şi oferirea de asistenţă victimelor pentru obţinerea sumelor stabilite drept daune în instanţă;
eliminarea restricţiilor de mişcare impuse victimelor pe perioada plasării în centrele finanţate de guvern în cazul în care ele nu vizează siguranţa victimelor;
 îmbunătăţirea eforturilor de identificare a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, precum imigranţii fără documente de identitate, muncitorii străini, populaţia de etnie romă şi copiii care cerşesc sau se prostituează;
 pedepsirea traficanţilor condamnaţi pe măsura gravităţii infracţiunii comise; anchetarea fermă şi trimiterea în judecată a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea;
continuarea organizării de cursuri pe tema sensibilităţii victimelor pentru poliţişti şi judecători; creşterea gradului de informare cu privire la linia telefonică gratuită şi luarea în considerare a extinderii programului de funcţionare seara şi în weekend;
îmbunătăţirea eforturilor de strângere a informaţiilor referitoare la infracţiunile de trafic de fiinţe umane pedepsite prin Articolul 210, Alineatul 1 din Codul Penal şi alte legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de exploatare sexuală şi pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de muncă forţată;
 luarea în considerare a acordării de drept de muncă străinilor care au fost victime ale traficului de persoane pe perioada permiselor de şedere temporară.
ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE

Guvernul României a dat dovadă de eforturi ferme de aplicare a legislaţiei referitoare la traficul de persoane. În februarie 2014 a intrat în vigoare un nou Cod Penal, care schimbă pedepsele pentru trafic de persoane. România interzice orice formă de trafic de fiinţe umane pentru exploatare sexuală sau prin muncă prin Articolul 210, care prevede pedepse cu închisoarea între 3 şi 10 ani. Aceste pedepse sunt suficient de severe şi proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave, cum este violul. Conform noului Cod Penal, consimţământul iniţial al victimei nu invalidează actul de trafic de persoane.
În anul 2013, autorităţile au anchetat 714 cazuri de trafic de fiinţe umane, număr în scădere faţă de cele 867 de cazuri anchetate în 2012. În 2013, guvernul a trimis spre acuzare 552 de persoane, în comparaţie cu 667 de persoane în 2012 şi 480 în 2011. Instanţele din România au condamnat 252 de traficanţi în 2013, în comparaţie cu 427 în 2012 şi 276 în 2011.
Guvernul nu dispune de statistici diferenţiate privind traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală şi traficul de persoane în scopuri de muncă forţată. Guvernul a semnalat faptul că 59% dintre traficanţii condamnaţi au primit pedepse cu închisoarea cuprinse între şase luni şi 10 până la 15 ani, procent în scădere faţă de 2012, când 78% dintre traficanţii condamnaţi au primit pedepse cu închisoarea.
 Guvernul a organizat programe de pregătire specializate pentru poliţişti, procurori şi judecători. Autorităţile române au colaborat la anchete transfrontaliere cu omologii lor alte ţări, inclusiv cu cei din Austria, Croaţia, Cipru, Elveţia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia şi Polonia. Guvernul nu a raportat însă nu a raportat niciun caz de anchetare, urmărire penală sau condamnare a vreunui angajat al guvernului pentru complicitate la trafic de persoane.
Protecţia victimelor traficului de fiinţe umane


Guvernul român a făcut eforturi reduse de a proteja victimele traficului de fiinţe umane, numărul de victime identificate până în prezent depăşind cu mult numărul de servicii care le pot furniza asistenţă. În plus, Guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru a identifica şi furniza asistenţă victimelor, însă nu a alocat acestora fonduri pentru a-şi desfăşura activitatea.
Guvernul a semnalat identificarea a 896 de victime de către funcţionarii publici şi ONG-uri în 2013, în comparaţie cu 1.041 victime identificate în 2012. Aproximativ jumătate dintre victime, 450, au fost traficate pentru exploatare sexuală, în timp ce 375 de victime au fost supuse la muncă forţată, inclusiv cerşetorie şi furt. Guvernul a continuat programul naţional de identificare a victimelor şi referire a acestora, care stabileşte procedurile de referire a victimelor traficului de persoane către instituţiile de aplicare a legii şi alte instituţii, deşi observatorii au constatat că în unele regiuni, inclusiv în Bucureşti, poliţiştii nu au fost suficient de proactivi în identificarea victimelor şi s-au bazat pe ONG-uri pentru acest lucru.
Ca şi în anii anteriori, doar un mic procent din numărul victimelor au beneficiat de asistenţă. În 2013, 291 de victime au beneficiat de servicii de reabilitare oferite de instituţii publice şi ONG-uri. Pentru al cincilea an consecutiv, Guvernul nu a alocat finanţare ONG-urilor care oferă servicii de protecţie victimelor traficate, aparent fin cauza unei prevederi legale care interzice alocarea directă de fonduri ONG-urilor. Guvernele locale au finanţat şi au asigurat funcţionarea unor centre de asistenţă, unele dintre ele destinate exclusiv traficului de persoane.
În 2013, acestea au oferit servicii unui număr de 228 de victime, inclusiv găzduire pentru 72 de victime. Observatorii au semnalat faptul că restricţionarea libertăţii de mişcare a fost o problemă semnificativă în aceste centre. În funcţie de situaţie, victimele au beneficiat de asistenţă medicală, consiliere psihologică, reintegrare şcolară, pregătire profesională şi consiliere juridică. Observatorii au constatat existenţa unui număr mic de psihologi disponibili pentru victime. Acestea au întâmpinat dificultăţi în accesul la servicii medicale pentru că anterior nu au făcut parte din piaţa formală a muncii şi nu au contribuit la fondul naţional de asigurări sociale.
Guvernul nu a asigurat funcţionarea şi nu a finanţat activitatea unui centru destinat exclusiv adulţilor victime ale traficului de persoane în Bucureşti, deşi acesta este cel mai mare oraş din ţară şi, adesea, prima destinaţie a victimelor repatriate. Guvernul a menţinut şase centre de tranzit pentru copiii victime ale traficului de persoane, situate în aproprierea punctelor de trecere a frontierei, deşi copiii identificaţi în străinătate au fost adesea repatriaţi cu avionul prin aeroportul din Bucureşti.
 Guvernul a oferit servicii de îngrijire nespecializată copiilor victime ale traficului de persoane în cadrul centrelor de primire a copiilor abuzaţi, situate în fiecare dintre cele 41 de judeţe şi şase sectoare administrative ale Bucureştiului. Guvernul a semnalat finanţarea costurilor de transport pentru 54 dintre cele 121 de victime din România identificate în străinătate.
Guvernul a continuat funcţionarea liniei telefonice gratuite destinate semnalării cazurilor de trafic de fiinţe umane, care a permis instituţiilor să identifice victimele şi să le îndrume către centre pentru asistenţă, deşi linia telefonică nu a funcţionat seara şi în weekend. În perioada de referinţă, guvernul a amendat unele victime ale traficului de persoane pentru infracţiuni comise în perioada în care au fost traficate.
Legislaţia românească a asigurat străinilor victime ale traficului de persoane o perioadă de reflecţie de 90 de zile, precum şi drept temporar de reşedinţă în ţară până la finalizarea urmăririi penale, deşi nu li s-a permis să lucreze în România pe durata de rezidenţă. Un număr mare de victime au participat la acţiunile penale. În 2013, 886 victime s-au constituit în parte vătămată în procese, iar 63 de victime au depus mărturie; în 2012, 1.024 victime s-au constituit în parte vătămată în procese şi 205 victime au depus mărturie. Aparent, unele victime au ales să nu depună mărturie împotriva traficanţilor pentru că Ministerul Justiţiei publică numele tuturor martorilor în procese, inclusiv pe cele ale copiilor, pe website-ul său.
Conform legislaţiei româneşti, victimele au dreptul să ceară despăgubiri de la traficanţi, însă doar 14% dintre victime au cerut daune, iar instanţele au aprobat puţine cereri de daune depuse de bărbaţii victimele ale traficului de persoane. În plus, multe dintre victimele care au obţinut hotărâri judecătoreşti în favoarea lor nu au primit daune pentru că nu au avut resursele financiare necesare pentru a angaja executori judecătoreşti care să obţină sumele de la traficanţii condamnaţi.
Prevenirea traficului de fiinţe umane
Guvernul României a susţinut eforturile de prevenire a traficului de persoane, deşi autorităţile nu au pedepsit nicio firmă de recrutare a forţei de muncă pentru fraudă. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a continuat să coodoneze implementarea politicilor de luptă împotriva traficului de persoane şi a planului de acţiune pentru 2012-2014. Agenţia a continuat să publice regulat rapoarte şi statistici referitoare la traficul de persoane.
În 2013, guvernul a implementat şase campanii naţionale de informare şi 49 de campanii locale şi regionale adresate adulţilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi elevilor.
Guvernul nu a semnalat niciun caz de pedepsire a unei firme de recrutare pentru acte legate de traficul de persoane, în ciuda unui amendament la Codul Penal din anul 2006, care interzicea firmelor de recrutare a forţei de muncă din România să faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate. Guvernul a demonstrat că a depus eforturi de a reduce cererea de servicii sexuale în scopuri comerciale, dar nu şi de muncă forţată.