marți, 24 noiembrie 2015

Avalanșa irezistibilă a morții și terorii


Corupția și teroarea ucid, ce preț mai are viața umană astăzi?


Trăim și murim într-o lume din ce în ce mai nebună, mai nesigură, mai confuză, în care nu doar că suntem combatanți în lupta binelui cu răul, dar, mai cu seamă, reușim tot mai greu să facem diferența între bine și rău. Război, politică, teroare, corupție, moarte sunt lucruri care ne lovesc continuu, succedându-se parcă mult mai neașteptat și rapid decât ne-am fi așteptat. Nu mai știm dacă prețul vieții este tot mai scump cu fiecare clipă trăită și tot mai greu de acoperit sau, dimpotrivă, viața a ajuns la prețul unei verze, chiar dacă în România varza a ajuns la un preț nemaiîntâlnit, în doar câteva săptămâni.

Lucrurile par că au luat-o razna. Suntem într-o avalanșă a morții, a terorii, care nu se mai oprește. Curg permanent, știrile, evenimentele negre, tragice, breking news-urile despre nenorociri care uluiesc lumea. Se întâmplă lucruri nemaiîntâmplate, nemaivăzute, nemaiauzite și mai ales, neprevenite! Provocările secolului XXI sunt neașteptat de mari față de previziunile prevestite de cei dinaintea noastră. Nu știm dacă celebra previziune ”Secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc!” se confirmă într-o măsură mai mare decât se credea sau, la polul opus, nu se adeverește deloc.

Partea de omenire, civilizată, educată este uluită, șocată, pierdută, încremenită în fața terorii și a morții și lipsită în special de răspuns în fața forțelor răului. Marile puteri ale planetei sunt neputincioase într-un răspuns adecvat în fața răului, care le atacă la temelie. Paris, capitala, orașul luminii, simbolul Europei occidentale a devenit din nou simbolul terorii, al morții și al fricii. Franța a fost iarăși, în decurs de doar câteva luni, lovită în inima ei, în ciuda avertismentelor și istoriei tragice recente.

Cu doar câteva săptămâni înainte, ”Micul Paris”, București, capitala României trăise un alt șoc în premieră în istoria ei, eveniment tragic care a șocat lumea și a consacrat dacă mai era nevoie, celebrul slogan ”Corupția ucide!” În alte colțuri de lume, în alte zone pământene locuite se întâmplă permanent, atrocități în care oamenii se omoară între ei. Statistica, cifrele morții sunt alarmante, în creștere pe zi ce trece, anunțate sumbru, la știri. Sunt tot mai multe victime anunțate, victime fără număr, indiferent de rasă, religie sau vârstă. Mor prea mulți oameni nevinovați! Replica în fața răului este destul de timidă, anostă, fără putere. Lumea civilizată este în impas, se află la răscruce.

Cu toate acestea, viața merge înainte, lăsând în urmă frica, teroarea și mai ales moartea. Fiecare om face tot ce poate să supraviețuiască în mediul în care trăiește. Încet, încet oamenii ies din șocul răului, încep să-și vadă de treburile lor, unii dintre ei încercând să determine cauzele proliferării răului și să găsească mijloacele cele mai eficiente pentru combaterea lor. Politica trebuie să răspundă cât poate de bine și de rapid acestor provocări. Să adopte măsuri radicale împotriva terorii, a violenței, a morții. Sunt lucruri care ne privesc pe toți, nimeni nu trebuie să rămână indiferent.

În ceea ce ne privește pe noi românii, ăștia care încă n-am plecat din țara noastră frumoasă, trăim în această perioadă de timp vremuri tulburi, tragice în care numărul victimelor decedate se aude tot mai mare cu fiecare zi ce trece. Trăim într-un fel de circ tragic, comic. Într-o realitate care atunci când ne scoate din blazare, din indiferență, care atunci când ne pune cuțitul la os, ne face să ieșim disperați în stradă. Să facem ceva, dar, din păcate, nu realizăm prea multe în acest fel.

Trăim într-un mediu dinamic, cu viii, cu morți, cu politică aprinsă, cu suspiciuni, cu bănuieli, cu servicii care ne guvernează nu doar țara cât și viața, cu oameni care se sapă, se mănâncă între ei din interese meschine. Trăim într-o țară frumoasă în care corupția guvernează permanent în ciuda ”marilor” realizări, a reținerilor și arestărilor de corupți. O țară în care, paradoxal, cu cât sunt mai multe arestări în rândul corupților, cu atât mai mult crește caracatița corupției.

Din păcate, suntem în zodia nefastă ”Corupția ucide!” și nu avem încă răspunsul potrivit acestei provocări criminale. În România, prețul vieții umane este plătit la prețul verzei, chiar dacă această legumă s-a scumpit foarte mult în această toamnă.