miercuri, 28 septembrie 2016

Cine ajunge la putere și cine la pușcărie

Cele mai atacate ținte la vârful puterii în România

Avem o toamnă fierbinte, care în ciuda unor aleși, dar și demnitari numiți în funcții, ne amenință însă, cu o iarnă de gheață din care scapă doar cine poate, cine este mai șmecher și mai puternic. Trăim o perioadă tulbure și fierbinte pe scena politică și socială  din țara noastră. Dar când nu a fost circ public în România ultimilor 23 de ani? Niciodată.

Acum, cele mai multe ținte vizate și atacuri date sunt la vârful puterii statului.

Sunt asaltate în special statul de drept, puterea administrativă, cât și puterea legislativă. Agresorii fac parte din tabere diferite și tot atâtea grupuri de interese. Acapararea puterii este acompaniată de zornăitul cătușelor pentru marii penali și corupți intrați în vizorul Justiției. Este coadă mare. Mai sunt unii aflați deocamdată, în joc de glezne, așteptându-și înfrigurați rândul în fața procurorilor, dar care, în același timp, visează să ajungă și la putere, la ciolan. Circul este atât de mare încât, unora, ca simpli cetățeni al acestei țări, ni se pare incredibil ce se întâmplă!!!

Ne crucim,  aflând marile fapte de ”vitejie” ale foștilor sau actualilor demnitari ai țării, aleși sau numiți în funcții.

Într-un top neoficial, personal și subiectiv, cele mai atacate ținte la vârful puterii în România actuală sunt: procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi și Raluca Prună, ministrul Justiției, reprezentanți ai statului de drept.

DNA-ul și procurorii săi este atacată permanent și tot mai virulent, în ultima perioadă de timp. Pe bună dreptate sau nu, cu argumente sau fără argumente, cu dovezi sau fără dovezi. Este atacată tot mai disperat atât de penali, politicieni și demnitari aflați în cercetare, dar și de alții care nu au încă dosare la DNA, dar ar putea fi chemați oricând să dea cu subsemnatul și să răspundă pentru faptele lor de corupție. Ultimele atacuri la adresa Laurei Codruța Kovesi, acuzată de plagiat, vin din toate părțile scenei politice, după ce, cu câtva timp în urmă, s-a încercat compromiterea ei în cazul Black Cube.

Acum, plagiatul este acuzat oficial de penalul Sebastian Ghiță, reprezentant de seamă al grupului de penali în frunte cu fostul premier Victor Ponta, căruia i s-a raliat fostul președinte al României, Traian Băsescu. Președinte, fost susținător al DNA și al procurorului șef, care declară, însă, că avea informații, încă de când era în funcție, de plagiatul lui Kovesi. Dar nu a zis nimic până zilele trecute. Nu mai spun că avea și obligația, în calitate de președinte, să aducă la cunoștința și să le pună la dispoziție informațiile deținute organelor în drept, la vremea respectivă, în privința acuzelor la adresa lui Kovesi. Dar n-a făcut-o când era în funcție, a vorbit acum, când Ghiță s-a autodenunțat oficial, privind faptul că, împreună cu alți demnitari ai vremii și ai guvernului Ponta, au falsificat un document și făcut uz de fals, pentru acoperirea așa zisului plagiat al șefei DNA.

Întrebările cheie, simple, de bun simț, ale oricărui om cinstit din țara aceasta, în privința acestui scandal, la care ar trebui să răspundă atât Ghiță și grupul lui, pe de o parte, dar și fostul președinte Băsescu, pe de altă parte, ar fi următoarele: 1) Care a fost scopul și miza ajutării și protejării, dacă este adevărat autodenunțul, plagiatului lui Kovesi? 2) De ce, la data când era în funcția de președinte al României, Traian Băsescu, nu a sesizat organele în drept, în privința plagiatului șefei DNA, cu toate că avea această obligație?

Dacă plecăm de la premiza că plagiatul ar fi adevărat, certitudine pe care nu o avem, acțiunea grupului Ghiță și a președintelui Băsescu ar fi una singură: fiecare dintre aceștia au dorit să o aibă la mână pe șefa DNA, astfel încât DNA să joace cum i-ar fi cântat ei. Este o supoziție plauzibilă, dacă ar fi adevărat plagiatul lui Kovesi. Deocamdată, acuzata infirmă cu tărie că a plagiat. Până la dovedirea acestuia de către acuzatori sau infirmarea lui de către cei în drept, atacurile la adresa DNA și conducerii acesteia sunt furibunde.

Altă țintă la vârful statului de drept, atacată la greu în această perioadă de timp, atât din interiorul sistemului judiciar, cât și din afara lui, este ministrul Justiției, Raluca Prună, din cauza proiectelor și măsurilor sale care afectează puternic anumite grupuri și cercuri de interese. Aceasta este acuzată de Asociația Magistraților, de sindicatele lucrătorilor din penitenciare, de către unii pușcăriași care au organizat proteste puternice în închisori. Este atacată vehement, în același timp, de adversarii politici ai guvernului tehnocrat.

La rândul său, guvernul tehnocrat, în frunte cu premierul Dacian Cioloș, este atacat permanent, din toate părțile. Pe drept și mai ales pe nedrept. Este agresat mai ales de către marii penali, corupți, deranjați că nu mai pot fura la greu, politicieni la comanda cărora nu răspunde acest guvern. Și în stradă sunt scoase din când în când, grupuri de presiune, ca să protesteze față de Cioloș și guvernul pe care îl conduce.

Pe de altă parte, continuă aversiunea și reacțiile negative publice la adresa Parlamentului, a ultimelor tunuri legislative care se încearcă pe acest sfârșit de mandat, dar și din cauza faptului că îi apără pe parlamentarii corupți de răspunderea pentru faptele lor în fața Justiției.

După cum lesne constatăm cu toții, suntem spectatorii și victimele teatrelor de război și interese din societatea românească. Nu degeaba se spune că avem conducătorii pe care îi merităm, conducătorii pe care singuri îi alegem. Că tot se apropie alegerile parlamentare. Confruntările între români, între politicienii corupți și restul lumii sunt în toi. Tot mai aprige. Mizele la fel de mari.

Ori la bal, la Putere, pardon, ori la spital, la Pușcărie, mă scuzați!