Educația de ”elită” strălucește în România

În limba lor, ”premianții” trag de urechi, amenință și dau lecții de moralitate

Notele mari, umflate artificial pentru creșterea mediei școlare, care ajută elevii la admiterea la licee sau la facultăți mai bune, sunt date cu nonșalanță de mulți dascăli, interesați mai mult de colaborarea cu părinții cu dare de mână, decât de o educație sănătoasă și performantă a elevilor.

Lucru extrem de nociv, cu efecte negative în ascensiunea tinerilor, în formarea lor ca oameni.

Probleme reflectate, mulți ani, ciclic, în rezultatele dezastruoase de la examenele de bacalaureat, dar și în pregătirea lor generală.

Pe lângă dascăli, o responsabilitate uriașă pentru aceste performanțe educative artificiale, fără susținere în planul acumulării cunoștințelor de către elevi, o au părinți care fac pe dracu în patru să determine obținerea notelor mari pentru odraslele lor.

Părinți care, fără să-i intereseze dacă odraslele lor au învățat sau nu, merită sau nu merită,au acumulat ori n-au acumulat cunoștințe de valoare, țin cu tot dinadinsul ca aceștia să primească note maximale.

Note ce duc la medii nemeritate, care nu-i fac pe elevii respectivi nici mai deștepți, nici mai buni și nu-i ajută pe viitor. Calificativele maxime false nu asigură succesul pe viitor. Nici măcar atunci când sunt obținute pe merit nu garantează întotdeauna succesul, cu atât mai puțin când notele sunt artificiale.

Atitudinea greșită a părinților le creează mentalități greșite copiilor, învățați să primească note fără să învețe, învățați să fie puși în fruntea premianților fără să fie premianți, învățați să obțină lucruri pentru care nu au muncit. Astfel, ei sunt învățați să fie necinstiți, incorecți, urcând pe o scară imorală, lipsită total de valoare. Această mentalitate insuflată de părinți cu ajutorul unor dascăli neprofesioniști, corupți, îi va urmări și le va influența toată viața elevilor”perfecți”, indiferent de domeniul în care vor ajunge să activeze. Exemple sunt cu duiumul.

Nu mi-a venit să cred când copilul meu, student la o facultate din cadrul Universității București, mi-a povestit cum profesoara de Matematică făcea exerciții de tabla înmulțiri, cu studenți de anul I, care fuseseră admiși la facultate, având medii generale foarte mari în liceu!!! Cum să crezi că un tânăr care a terminat liceul cu medii generale de 8,9, 10 nu știe tabla înmulțirii la facultate? Este inadmisibil! Unii  dintre elevii ”perfecți” au ajuns ”doctori” în științe, sunt chiar ”genii”, dacă te iei după CV-ul lor.

Realitatea ne-a demonstrat că notele și mediile artificiale, care i-au propulsat la studii superioare, nu sunt suficiente pentru pregătirea temeinică, pentru educația și devenirea tinerilor. Dimpotrivă. Elevii ”perfecți” ajung exemple negative mai devreme sau mai târziu, indiferent cât de mult au urcat, prin metode imorale, ilegale, fără scrupule, pe scara socială, economică sau în politică. Chiar dacă sunt priviți cu invidie și admirație de către unii, apreciați că s-au descurcat în viață fără sacrificii, fără muncă, fără eforturi, necinstit și ilegal, ei sunt idoli pentru o anumită categorie de oameni.

Am rămas uluit când un părinte de elev aflat în clasele gimnaziale terminale a făcut un adevărat scandal deoarece odrasla sa era în pragul de a nu primi o notă de 10 la o materie aproape inutilă și urâtă de școlari.

Eram la o ședință cu părinții. În opinia acestui părinte, era inadmisibil ca fiica sa, care avea 10 pe linie, la toate materiile, din clasa I-a până într-a VIII-a, să nu primească nota maximală, de la o profesoară pensionară, dar angajată din lipsă de cadre didactice, care nu prea le mai avea nici în clin,nici în mânecă, cu meseria. Uluirea mea a fost dată nu doar de contestarea profesoarei, protest venit din partea tuturor părinților prezenți la ședință, ci de faptul că respectivul părinte credea că a creat elevul perfect!!! De 10 absolut!!!

Nici măcar nu și-a pus întrebarea dacă merita sau nu acea notă, dacă a învățat sau nu!!! Pur și simplu, susținea că i se cuvine nota 10.

Oare copilul respectiv era robot? Un robot perfect, care nu greșea niciodată sau notele perfecte la învățătură erau rezultatele intervenției părinților la profesori, la școală? N-am crezut și nu voi crede niciodată în elevul perfect. Mai bun decât roboții. Și mașinile se strică, dau rateuri.

Nu există elevii perfecți. Doar în cataloage se mai înregistrează asemenea ”performanțe” în educație și sunt rodul colaborării strânse între părinții elevilor de 10 absolut și profesorii care le-au pus acele note.

 Departe de mine intenția de a lovi sau știrbi din munca, meritele și eforturile elevilor foarte buni. Care chiar muncesc și învață pe bune.Pot fi școlari cu rezultate excepționale obținute pe merit, dar  este imposibil ca aceștia să nu aibă câte o sincopă, câte o zi proastă, o notă mai slabă. Nu  pot să fie perfecți la toate materiile , tot timpul. Un elev perfect n-ar mai fi copil, n-ar mai avea o viață corespunzătoare vârstei lui, nu și-ar trăi absolut deloc copilăria.

Nici adulții nu pot fi perfecți. Nimeni, nici un om nu poate fi perfect.

Dar există anumiți părinți care își doresc copii perfecți. Elevi perfecți. Este o aspirație firească.

 Însă , mulți părinți folosesc toate mijloacele posibile, legale și ilegale, morale și imorale, pentru a-și ajuta copii să obțină note maxime la școală. Total greșit, incorect, imoral și ilegal.

Mai mult, o astfel de practică a acordării notelor mari unor elevi fără să li se cuvină prin învățătură, duce la discriminare în unitățile de învățământ față de ceilalți colegi de școală, care nu primesc aceeași atenție și nici măcar nu primesc notele pe care le merită pentru munca lor. Aceștia din urmă sunt afectați grav de crearea unei ierarhii valorice false, care le compromit șansele de a promova conform meritelor și muncii lor adevărate.

”Perfecții” din înalta societate, de la putere, din diverse domenii de activitate sunt extrem de vizibili. În timp, unii ”perfecți” au crescut mari, devenind celebri în domenii importante de activitate, afaceri, politică. Ajung la putere și influențează negativ mersul lucrurilor în această țară. Ei sunt cu atât mai celebri cu cât ”doctoratele” sau alte performanțe profesionale false au fost aduse mai mult la cunoștința opiniei publice.

Chiar dacă au probleme cu legea, dacă sunt cercetați penal sau condamnați, majoritatea ”perfecților” politicieni au fost apreciați, aleși și realeși în fruntea statului de către admiratori. Ei cred că toată țara e a lor și nu numai țara, ci și oamenii, prostimea care-i slujește și mai ales votează. Lucruri care le permit să fure fără restricție, să manipuleze, să fie corupți, să încalce legile, să facă regulile în favoarea intereselor lor, să facă tot ce doresc, să nu dea socoteală pentru nelegiuirile lor.

Mai mult, pentru că se cred mai presus de toate, trag de urechi, amenință și dau lecții de moralitate cetățenilor onești. Exemplul cel mai relevant îl găsim în Parlamentul României.