joi, 3 noiembrie 2016

Cine mai crede că vor fi condamnați vinovații în Dosarul Revoluției

Extindere a urmăririi penale-Infracțiuni împotriva umanității-cercetați in rem!!!

După ce a fost tergiversat, clasat, redeschis, dar niciodată rezolvat de către Justiția Română, Dosarul Revoluției Române a intrat într-o nouă etapă, după ce cu câteva luni în urmă, CEDO a solicitat statului român redeschiderea acestui dosar. Acum, la 27 de ani de la derularea evenimentelor din decembrie 1989, Parchetul Militar a anunțat că a extins urmărirea penală, in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii împotriva umanității, în Dosarul Revoluției.

Este a nu știu câta oară când se redeschid discuțiile în acest caz, a nu știu câta promisiunea a conducătorilor politici și din Justiție ai României, că vinovații de morții și răniții așa zisei revoluții vor fi judecați și condamnați conform faptelor lor. Acum, aflăm despre o nouă încadrare penală-infracțiuni împotriva umanității- dar practic, nu s-a identificat, după atâția ani, nici un vinovat de aceste fapte criminale!!!

În acest caz, Justiția română încă nu a aflat nici un vinovat, dar, dacă întrebăm pe stradă orice român trecut de 30 de ani, o să-i nominalizeze pe vinovații de aceste infracțiuni împotriva umanității, săvârșite în decembrie 1989.
2 noiembrie  2016

 COMUNICAT http://www.mpublic.ro/presa/

 ”Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din 1 noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea “Dosarul Revoluției”, extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanității, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal. 

Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare,  vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime.

Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispozițiilor reținute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.”

Neîncredere

Reacția românilor privind rezolvarea definitivă a Dosarului Revoluției este una de neîncredere. Români au fost mințiți și păcăliți de nenumărate ori în această perioadă trecută  de la înregistrarea dosarelor în Justiție și până în prezent, și nu mai cred în pedepsirea vinovaților din acest dosar, chiar dacă crimele nu se prescriu. Majoritatea cetățenilor cred, pe bună dreptate, că vinovații nu vor fi condamnați și nu vor ajunge să plătească, să fie condamnați la ani grei de pușcărie pentru faptele lor.

Foarte puțini dintre români speră, însă, într-o încheiere definitivă și rezolvare  a dosarului Revoluției, în timp real, până ce nu dispar fizic toți cei implicați și responsabili de evenimentele din decembrie 1989. Și chiar dacă printr-o minune, cândva, s-ar întâmpla să se dea un verdict al justiției conform cu faptele vinovaților și cu legislația în vigoare, extrem de puțini și-ar mai putea ispăși pedeapsa pentru simplul fapt că unii au decedat sau vor muri până la  sentința finală. Pe de altă parte, supraviețuitorii, dacă vor mai fi în viață, la vremea verdictului final, nu vor mai avea vârsta și condiția fizică să facă pușcărie.

Mai mult, adevărul total și întreg în acest dosar, ca de altfel în marile dosare istorice ale revoluțiilor sau loviturilor de stat, nu va mai putea fi scos la iveală pentru că majoritatea actorilor implicați în sângeroasele zile ale lui decembrie 1989, au luat deja, secretele cu ei în mormânt. Cu toate acestea, mare parte a informațiilor despre evenimentele din decembrie 1989 ar putea fi găsite în arhivele statului român, dar și în arhivele statelor implicate, într-un fel sau altul, în căderea regimului comunist din România. Ori aceste arhive secrete, românești sau străine, prevăd că vor mai fi închise aflării adevărului cel puțin încă 25 de ani de acum încolo.

Dacă va fi așa, aflarea adevărului, nemaivorbind de pedepsirea vinovaților pentru morții și răniții așa numitei Revoluții române, chiar dacă crimele nu se prescriu în timp, va rămâne doar pe seama istoricilor, fără repercursiuni individuale asupra autorilor reali.

Pentru aflarea adevărului în Dosarul Revoluției cred că ar trebui să se cerceteze și alte dosare și să se rejudece procesul Ceaușeștilor și procesul foștilor membri CPEx, pentru a se închide cercul și a se încerca aflarea adevărului întreg al evenimentelor din decembrie 1989, ceea ce ar fi practic, imposibil.

După părerea mea, în dosarul Revoluției, cred că ne rămâne doar recursul la istorie pentru generațiile următoare de români. Poate, copiii copiilor noștri să afle adevărul nemăsluit din manualele școlare de istorie.

Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, românii au dreptul să cunoască adevărul adevărat, nemăsluit, netrunchiat, și complet, iar Justiția Română este datoare să rezolve și să dea verdicte în Dosarul Revoluției, chiar dacă vinovații vor mai putea sau nu să-și ispășească pedepsele.