Salvarea României în 2018

Dialog sau confruntare?

Anul 2017 a însemnat o dezbinare majoră atât în politică, dar mai ales în societatea românească. Taberele au fost și sunt poate, cel mai radicalizate din 1990 încoace. Aproape că împart țara în două.

Confruntarea dintre extremismul unor politicieni la putere, care lucrează pe față pentru salvarea corupților din fruntea statului, susținătorii acestora, pe de o parte, și tabăra contestatarilor din stradă susținuți de mica opoziție parlamentară, pe de altă parte, aproape că au adus România în pragul unui conflict civil.

A fost un an de proteste, un an de manifestații în stradă, cu sute de mii de oameni, strigând împotriva corupției și a corupților din fruntea statului. Un an în care au culminat violențele verbale, inclusiv în Parlament, forul democratic suprem, unde, în locul dezbaterilor de idei, în locul impunerii unor legi drepte și democratice s-a legiferat în favoarea penalilor, iar mârlănia, jignirile, atacurile la persoană, violența verbală, șmecheria ieftină, hoția au fost la ordinea zilei. Circul a fost total din partea unor aleși ai țării, care au confundat Parlamentul cu propria moșie, ignorându-i total pe românii care i-au ales în funcții.

A fost un an, 2017, în care s-a ignorat total calea dialogului, atât al dialogului politic, parlamentar, cât și al instituțiilor statului cu cetățenii din stradă.

De ce a lipsit cu desăvârșire, dialogul real din dezbaterea publică, de ce au ignorat politicienii cea mai importantă și eficientă armă pe care o aveau la dispoziție???

Din cauză că actuala clasă politică, mai mult vopsită decât reformată, nu are lideri adevărați, inteligenți, maturi să facă o politică reală?

În schimb, are politicieni penali corupți, etalează mulți ”dalmațieni”. Poate, din cauza faptului că unii parlamentari sau demnitari au fost puși în funcții doar de fațadă, pentru a fi păpușați? Poate din cauza faptului că unii politicieni sunt timorați, n-au curaj și nici experiența necesară pentru a ieși din frontul de partid și a fi demni de Parlamentul României și de oamenii care i-au votat?

Cu atât mai mult, este nevoie ca anul 2018 și anii care vor urma să fie ani ai dialogului, ai dezbaterilor adevărate, ai proiectelor în slujba oamenilor, nu a mafiilor, atât în politică, cât și în societatea noastră divizată, pentru a putea construi o democrație adevărată.

Radicalismul trebuie evitat, iar extremiștii, fie ei politicieni sau din rândul societății civile trebuiesc izolați.

Trebuie făcut apel la rațiune, la judecăți de valoare care să aducă beneficii cetățenilor și țării, nu unor grupuri de interese mafiote. Nu va fi ușor, dimpotrivă, va fi foarte greu. Doar să se vrea.

Nu mai trebuie ignorată calea dialogului, ea nu este imposibilă, iar românii au spiritul, calitățile necesare, inteligența și pot face ceea ce este mai bine pentru ei și pentru țară.

Au și modele și înaintași care au ales calea dialogului în locul celei a confruntării, în locul dezbinării și al extremismului.

În ciuda a tot ceea ce a pătimit din partea regimului comunist și neocomunist, instalat după 1989, Regele Mihai I a dovedit multă toleranță, înțelepciune și deschidere spre dialog :”O colaborare cu regimul instalat la putere mi se pare nerealistă. Totul ne desparte. Mentalitățile noastre, viziunea pe care o avem despre țara noastră și despre viitorul ei sunt diametral opuse. Dar asta nu mă face să exclud dialogul cu actualii guvernanți.”

Și marele om politic Corneliu Coposu, în pofida faptului că a fost ținta atacurilor noii puteri conduse de Iliescu și Roman, în ianuarie 1990, a făcut apel la dialog, a transmis mesaje de unitate, de adunare a tuturor românilor pentru crearea unei democrații adevărate, așa cum făceau și alte țări din estul Europei. Corneliu Coposu era omul care întindea primul mâna pentru această unitate și celor care preluaseră puterea în România.

Exemplele politice de urmare a căii dialogului pentru toată societatea românească, în ultimii 28 de ani, există, iar oamenii politici adevărați au înțeles că aceasta este singura modalitate de a salva România și a impune democrația adevărată în țara noastră.

Astfel de exemple ar putea fi urmate și de politicienii actuali, fie la putere, fie din opoziție. Trebuie doar să aibă suficientă voință și inteligență pentru a construi împreună dialoguri cu adversarii politici, indiferent de cât de radicale sunt taberele, cât de ”talibani” sunt unii și alții.

Oricât de hulit este un partid sau altul, oricâți ”dalmațieni” au în rândurile lor, în oricare dintre partidele parlamentare, în orice guvern, în orice organizație civică se găsesc suficienți oameni inteligenți care știu că dialogul este singura cale de reconciliere a națiunii, a societății românești atât de divizate.

 Dialogul, dezbaterea reală, parteneriatul, construcția solidă sunt singurele căi de a întări statul de drept și democrația.

Calea dialogului nu mai trebuie ignorată, fiind cea mai viabilă soluție de a merge mai departe. Dialogul oricât de greu ar fi, trebuie să fie unul adevărat, nu unul mimat. Evident, dialogul nu trebuie nici confundat cu blatul politic și cu frăția penalilor, cum îl mai înțeleg unii politicieni ai zilei.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.