1 Decembrie, Ziua Națională a României, Unire și Dezbinare
De fiecare data, la 1 decembrie, se vorbește cu patos, cu mândrie națională, cu furie patriotică de Marea Unire de la 1918 și de marii oameni ai vremii, care au făcut posibilă această uniune națională ce nu mai există astăzi.
Cei
care vorbesc cel mai mult cu prilejul fiecărei zi naționale a țării sunt
evident, declamatorii neamului, politicienii momentului, ai puterii de partide
și de stat, cei cu cele mai mari funcții sus puse, personalitățile publice
alese și nealese, care au România la cherem și care fug ca dracul de tămâie
atunci când vine vorba de responsabilitățile lor, de a da socoteală pentru
faptele lor, de a răspunde pentru gestionarea banilor publici și de a explica
tuturor românilor cum de au adus țara în starea în care este!
Ei dau dovadă de coeziune, de unire la fiecare 1
decembrie, bătându-se în piept cu patriotismul lor de carton și de paradă, lăudând
faptele înaintașilor de la care nu au învățat nimic!
Ce-i mai unește pe români dincolo de marele moment
festiv, în special pe cei care își doresc cu ardoare puterea politică și
butoanele puterii:
-interesul de grup, de gașcă, de clan, de
partid, de organizație…Dovadă că instituțiile publice, administrațiile centrale
și locale, companiile de stat…sunt pline de cei cu carnete de partid, cei cu
pile și relații, reprezentanți ai unor colective aflate la putere.
Este evident ca lumina zilei. O recunosc
și guvernanții, care declamă propagandistic că vor să facă ordine și curățenie
în instituțiile publice, dar aici intervin interesele diferite și dezbinarea.
Ce îi mai unește pe mulți români și îi
face mari patrihoți adevărați este prăduirea României, hoția generalizată,
corupția națională, lichelismul și interesul comun de a fura cât mai mult din
bani publici.
Și interesul de a ține aproape și controla
o justiție aservită, care să-i scape de răspundere și pedepse pe marii
devalizatori de țară.
Ce îi dezbină pe români
dincolo de marea sărbătoare națională:
-injustiția, lipsa
dreptății, lipsa cinstei și a onestității, bătaia pe voturile electoratului și
pe ciolanul de la măcelăria România, discrepanța tot mai mare dintre bogați și
săraci, lipsa de oemnie, nesimțirea, putreziciunea umană;
-lipsa de educație, de
dezvoltare, accesul la un sistem de sănătate națională care să îi facă bine nu
să îi trimită acasă în coșciug, manipularea;
-prostia incomensurabilă și
ținerea în întuneric, minciunile și dezinformările crase…
Dar toate aceste lucruri, uniri și dezbinări din
zilele românilor, sunt uitate la 1 decembrie, de Ziua Națională a României,
fiind scoase în evidență patriotismul de paradă și carton, mândria deșartă de a
te simți român odată pe an, festivismele deșănțate ale puternicilor și politicienilor
vremelnici ai zilei.
Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem…
De la România Mare la Românica de azi!
Trăiască România în pace și honor!
Ce îi unește pe români și ce îi dezbină, dincolo de patrioții de carton și de
paradă care își fac numărul la fiecare 1 decembrie, de Ziua Națională a României, când patriotismul renaște viguros în noaptea minții patrioților
de o zi?
Cu căciulile de daci
verzi pe frunte, cu pălăriile de români din secolele XX și
XXI, cu fesurile și fularele tricolore,
cu băștile nostalgismului communist al ”Epocii de aur”, cu mic cu mare poporul
își manifestă cu ardoare patriotismul de paradă.
Odată pe an, atât în țară dar și oriunde pe glob unde
a ajuns după 1989 picioare de românași, sărbătorim tradițional, național și
internațional, fiecare după simțiri și putirință, România Mare, devenită în
timp de peste 100 de ani România mica, coruptă, furată, suveranistă de
laborator, cotropită de străinii avizi să ne ia și pielea de pe noi, nu doar
aerul, apa și nămolul de pe fundul lacului Vidraru!
-----------------------------------------------------------------------------------------
.jpg)
