|
Într-o rezoluție adoptată joi, eurodeputații subliniază faptul că, în
ciuda mai multor încercări de negocieri diplomatice după Primul Război
Mondial, tezaurul național al României, trimis în Rusia între 1916 și 1917
pentru a fi păstrat în siguranță, nu a fost niciodată returnat integral de
Rusia.
Acesta este un caz internațional
fără precedent de însușire ilegală a rezervelor de aur și a obiectelor de
patrimoniu și reprezintă o preocupare permanentă pentru societatea
românească, adaugă eurodeputații.
Parlamentul salută eforturile substanțiale ale UE de a proteja
patrimoniul național, cultural și istoric prin punerea în aplicare a
legislației și a mecanismelor de cooperare care reglementează restituirea
bunurilor culturale și de patrimoniu însuşite ilegal de pe teritoriile
țărilor Uniunii, precum și eforturile sale de combatere a traficului cu
bunuri culturale.
Deputații solicită
Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă să includă
restituirea patrimoniului național român pe agenda bilaterală diplomatică
care reglementează relațiile UE-Rusia, de îndată ce contextul regional
permite reluarea dialogului politic între părți.
Context
În timpul Primului
Război Mondial, între 1916 și 1917, România a trimis în Rusia țaristă
tezaurul național pentru a fi protejat în cazul ocupației teritoriului
național.
Tezaurul cuprindea
în total 91,5 tone de aur fin, care făceau parte din rezerva Băncii
Naționale a României, colecții regale de bijuterii și monede rare, precum
și bunuri de importanță culturală și istorică neprețuite, cum ar fi arhive
de stat, documente, manuscrise istorice prețioase, picturi de patrimoniu,
cărți rare și colecții ale multor instituții publice și private.
După instalarea la
putere a regimului comunist, Rusia a sechestrat tezaurul și a refuzat
înapoierea acestuia, o mare parte din valori rămânând nerestituite până în
ziua de astăzi
|
