Ce înseamnă la vârful statului român la ora actuală, să aibă în
funcții cheie politicieni/persoane șantajabile și cât de grav este acest lucru?
Cu cât au mai multe schelete în dulap, cu cât sunt mai
urât mirositoare, cu atât șantajul și controlul este mai deplin.
Poate că de aceea, în democrația noastră originală, în
timp acest lucru a fost oarecum acceptat tacit, ca un lucru că ”așa se face,
așa merg lucrurile!”
”Șpaga de supraviețuire” funcționează de zeci de ani. Toți știau/știu de ea!
Epoca
de glorie a scheletelor din dulap pentru oameni ajunși să conducă România a
ajuns la apogeu acum!
Dar, în 2025, pare că a ajuns și la o răscruce, la un punct critic de unde nu știm cum vor evolua lucrurile în continuare!
Iar răscrucea unde nu știm cum o vor lua drumurile
celor care conduc sau vor conduce țara este marcată de cei care se află acum în
fruntea statului, ineditul președinte Nicușor Dan și nedoritul premier Ilie
Bolojan, cărora li se caută și lor cu febrilitate, schelete în dulap.
Ba, chiar au fost întrebați direct dacă au dat
vreodată mită, șpagă sau au oferit un avantaj unora ca să obțină ei ceva!
Asta se întâmplă după ce de vreo două săptămâni încoace, demnitarii
coaliției la guvernare au început să fie căutați la scheletele din dulap,
care-i arată cu degetul acuzator și îi face incompatibili cu funcțiile înalte
în care au urcat!
Totul pare că a început cu fostul consilier
prezidențial al lui Bolojan de pe vremea interimatului la Cotroceni, Dragoș
Anastasiu, (cine i l-o fi plasat în spate?) devenit ulterior vicepremier pe cai
mari, doborât apoi de dosarul șpăgilor de la ANAF.
Au urmat ulterior alți vinovați-nevinovați din guvern,
de prin parlament, oamenii partidelor lor, cărora a început să le dea bătăi de
cap scheletele din dulap.
Ciprian Șerban, un alt membru al guvernului actual, care a dat mită înainte să ajungă pe cai mari în politică!
Dacă s-ar căuta cu atenție sau cine știe și cunoaște ar face publice niște dosare conpromițătoare, am putea constata că mulți puternici ai zilei aflați la butoanele statului sunt șantajabili! Am putea să speculăm că sunt și șantajați, dar nu avem dovezi în acest sens!
De multe ori, victimele șantajelor, vinovații de descurcăreală, fie
că au dat o mită, o șpagă, că au turnat pe alții, că au făcut niște învârteli,
că s-au îmbogățit peste noapte sau au făcut altceva au ajuns pe neașteptate să
facă și carieră în domenii care nu țineau neapărat de zona lor profesională.
Unii au apărut prin politică, în afaceri,
în diverse domenii unde nu aveau niciun fel de pregătire și experiență
profesională, dar, cu toate acestea, au urcat vertiginos, sărind etapele, pe
scara ierarhiilor până în fruntea celor mai importante instituții și structuri
ale statului. La vârf!
Propulsați peste noapte de cei care
manevrau scheletele lor din dulapuri, fabricați în laboratoarele speciale și
plasați în funcții cheie ale statului de unde trebuiau/trebuie să răspundă
prompt și loial păpușarilor care i-au făcut cineva, mari conducători de partide
și de stat!
Punerea pe orbita puterii politice a unor persoane
incompetente, imorale, incompatibile cu funcțiile atribuite, infractori, hoți prinși sau neprinși este o
practică tradițională a ultimilor 35 de ani în țara noastră.
Ce înseamnă la vârful statului român la ora actuală,
să aibă în funcții cheie politicieni/persoane șantajabile și cât de grav este
acest lucru?
De ce sunt preferați să fie plasați în cele mai importante
poziții politice ale statului persoane compromise, care pot fi oricând
păpușați, manipulați de cei care i-au creat ca demnitari în fruntea țării?
Cine sunt, ce interese au și pe cine slujesc creatorii
din laboratoare ai politicienilor de carton?
Sunt întrebări legitime ale căror răspunsuri adevărate,
dacă le-ar da cineva, i-ar putea lumina pe o mare parte dintre românii supărați
și nemulțumiți pe bună dreptate că lucrurile merg prost de zeci de ani în România!
De ce este important
ca un politician care are ceva de ascuns, are schelete mai vechi sau mai noi prin
dulapurile trecutului, este compromis și vulnerabil, să fie numit într-o
funcție înaltă, cu responsabilitate mare, a statului la vârful
puterii politice?
Care-i interesul plasatorilor din laboratoarele de
creație?
La noi în România, pilele și relațiile, descurcăreala
și rezolvatul lucrurilor prin mijloace ilegale, neortodoxe, atunci când este
nevoie stringentă, este interes, au tradiție veche, iar în comunism, în plină
perioadă a ”epocii de aur”, pentru mulți români erau sinonime cu asigurarea
unui trai mai bun pentru fiecare om și familia lui. Uneori însemna chiar
supraviețuirea!
Atunci când cineva care se descurca într-un fel sau
altul, dar din întâmplare, din neglijență, prin ”vigilența” prietenilor,
vecinilor, colegilor sau chiar a unor rude, era aflat, știut, cunoscut că a
făcut ceva, persoana respectivă avea o mare vulnerabilitate pe care de multe
ori nu o conștientiza suficient de mult încât să nu aibă probleme.
Nu doar atingerea interesului constituia
vulnerabilități, ci și alte lucruri imorale, vici, chestii sensibile erau în
măsură să fie instrumente ale șantajului și manipulărilor.
Mai mereu însă, se găsea un turnător, un ”binevoitor”,
un invidios, un prea zelos, un dușman sau ”prieten” care îl dădea în primire la
autorități pe descurcărețul cunoscut.
De aici începea calvarul, problemele și de cele mai
multe ori dramele românilor descurcăreți turnați de binevoitori, de așa zișii
”patrioți”.
În unele cazuri considerate de autoritățile statului
importante, vinovatul/vinovații devenea/deveneau victimă/victime ale
șantajului, colaboratori și turnători la rândul lor mai de voie, mai de nevoie.
Au fost/sunt cazuri care au făcut tranziția din
perioada comunistă în era democrației originale!
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
