Care sunt prioritățile mai marilor zilei
Astfel de
atitudinii, de sluj imediat, ale unor politicieni/demnitari ahtiați după sticla
televizoarelor și după imaginea proprie, sunt frecvente, cotidiene. Obișnuințe.
De multe ori, primează să dea curs invitațiilor la televiziuni în detrimentul rezolvării
problemelor importante, care intră în atribuțiile lor din fișa postului!
Și acum, la circa
două luni de la alegeri și mai puțin timp de la constituirea noului Parlament
și Guvern! N-apucă să dărâme ziduri și să rezolve probleme prioritare, că dărâmă
studiourile de televiziuni!
Mai ales la Executiv,
când unii miniștrii nici n-au apucat să cunoască bine holurile și problemele
instituțiilor în fruntea cărora au fost puși, că dovedesc mai multe emisiuni,
apariții, declarații, interviuri media decât au apucat ei să facă lucruri din
noile funcții!
Obișnuințele
tradiționale ale oamenilor puterii, orice culoare politică ar avea aceștia, ne
dau măsura competenței, responsabilității, moralității acestora, dovedind vorbe
goale, demagogie, propagandă, promisiuni deșarte, vom face și vom drege, în loc
de fapte și lucruri pozitive!
În România noastră
scumpă, este o practică obișnuită să se vorbească de funie în casa
spânzuratului! Iar această obișnuință o constatăm cel mai mult la politicienii
puterii, oricare ar fi fost sau ar fi aceasta în timp. Afișată ostentativ de
toate partidele care s-au perindat prin Parlament, la guvernare și în toate
instituțiile importante ale statului. Atâta timp cât o practică voluntar,
concluzia este că demnitarii/politicienii în cauză cred că le aduce beneficii!
Mai sunt și
cazuri când unii demnitari sunt obligați din varii motive, cum ar fi protecția
proprie, frica, teama, șantajul, manipularea...să vorbească de funie în casa
spânzuratului. Am putea adăuga și prostia!
Cum să ne explicăm
altfel, cum mulți politicieni ajunși demnitari, inclusiv partide ajunse la
putere, după ce au fost atacați/atacate în permanență de diverse instituții, în
special media, și personaje de serviciu, fiind făcuți cu ou și cu oțet, târâți
prin toate lăturile și zoaiele posibile și imposibile, să se ducă apoi, chemați
sau împinși de la spate, ca mielușeii la tăiat, la aceste entități, în latrine?
Să le
onoreze și să le legitimeze din înaltele demnități efemere pe care le ocupă la
un moment dat? Uitând că acestea le-au dat mereu bocanci în gură și i-au tratat
ca pe inamicii publici cei mai nenorociți?
Cum să
te duci ca ministru al Justiției, provenit dintr-un partid politic ales de
votanți tocmai că ți-ai făcut campanie cu teme prioritare- antipenali,
anticorupție, reformarea justiției-în instituția patronată de un infractor
dovedit, cercetat, acuzat și condamnat, cu pedeapsă parțial executată și cu
banii furați nereturnați statului? Milioane de euro!
Te
duci în casa unui infractor care nu a dat banii furați înapoi și vorbești
public despre Justiție? Despre ce vei face și ce vei drege, dar uiți să-i ceri condamnatului
respectiv să-și achite hoțiile? Nu cumva, tu ca ministru al Justiției
legitimezi cu prezența ta hoția condamnată?
Ce să mai creadă
sutele de mii de alegători care te-au crezut, pe tine om politic ajuns ministru
la un minister esențial cum este Justiția, pe tine ca partid politic, care ai
promis în campanie electorală că vei face dreptate, vei reforma, vei da legi
mai bune, bla, bla, bla-când tu te duci ca mielul la cel/cei care au sfidat și
încalcă legea continuu?
Legitimezi atât
infractorul care crede că poate face ce vrea fără să plătească pentru faptele
sale, ba chiar îi crești și influența publică fiind alături de el! În plus, dovedești
imoralitate, bătaie de joc față de cei care te-au ales pe tine și partidul tău!!!
Te duci cu bună
știință la cei care te-au împroșcat cu rahat, care încalcă voluntar legile?!!!
De ce? Doar că te-au chemat sau ai fost sfătuit să te duci ori că te au cu ceva
la mână! De ce te duci? Doar că te invită,
să arate că te au la degetul mic, să dai bine la public, că ai ceva important
de spus, ai realizat fapte mărețe și te duci să te lauzi? Sau de teama de a fi
atacat pe viitor! Să faci ce? Să spui vorbe, uneori doar ce vor să audă cei
care te-au invitat, să repeți promisiuni, ce vei face și vei drege!!!
Sau ce ai făcut! Ce
poți să realizezi în nici două luni de mandat, într-o dregătorie cu înaltă
responsabilitate, când tu nu ai nici un fel de experiență?
Și ce semnal dai, ce
să înțeleagă magistrații care ar trebui să-și facă treaba independent, cu
onestitate și profesionalism când văd că la prima strigare, ministrul de resort
dă fuga în curtea infractorului?
Problema
este una de principiu și este gravă, nu mai ține doar de credibilitatea și
imaginea politicianului, ci de demnitatea de ministru al Justiției! Nu mai este
vorba acum nici de campania electorală, când mulți dintre candidații
bălăcăriți, atacați își justificau prezența la haznale media, prin faptul că
trebuie să convingă și electoratul privitor la tembelizoare!
Până la a realiza
ceva pozitiv, concret, e calea lungă și deloc ușoară, cu derapaje pe drum!
Această tradiție
nocivă, aceste derapaje controlate ale celor puși la butoanele puterii trebuie
să înceteze, iar locul lor trebuie luat de responsabilitate, competență,
profesionalism și respect față de cetățeni și țară!
Mai marii zilei să
apară în presă doar atunci după ce au realizat cu adevărat ceva serios,
pozitiv, lucruri importante pentru țară, nu să vină tot timpul să ne spună
nimicuri, promisiuni și minciuni!
Vom avea noi parte de
astfel de politicieni/demnitari de serviciu în viitorul apropiat?
----------------------------------------------------------------------------------------