Legalitatea
fumigenelor sindicale
În contextul intensificării nemulțumirilor și protestelor de stradă ale unor sindicate sau a altor categorii de cetățeni, justificate sau nu, și-au făcut apariția unii aleși ai poporului, politicieni, oportuniști, care nu fac altceva decât să amplifice tensiunile în societatea românească, afectată semnificativ de pandemie și de criza economică !
În mod normal, rolul politicului ar trebui
să fie cel de analiză și rezolvare a problemelor în astfel de momente dificile
și nu de punere a gazului pe foc !
De menționat că, în situația grea în care se
află România în prezent, observăm o pasivitate, dacă nu chiar complicitate la
unele autorități, care se fac că nu văd încălcarea legilor în vigoare și nu
acționează conform atribuțiilor, ba mai mult, încălcând la rândul lor legea !
Iar această atitudine a autorităților
publice este lăsată așa cum este, nu este sancționată în nici un fel, nu sunt
trași la răspundere responsabilii, fiind acceptată și chiar încurajată
încălcarea legilor. În afara opiniei publice, nu se autosesizează nici
justiția, nici factorii politici îndrituiți !!!
În ultimii ani, în
România, mișcările de stradă, de protest și de revendicări sindicale ori de
altă natură au demonstrat obiective și caracteristici diverse, în funcție de
persoanele, cetățenii sau categoriile socio-profesionale care au manifestat.
Au fost mișcările de
protest pentru apărarea statului de drept, a democrației și libertăților
democratice! Mișcări de stradă venite dinspre societatea civilă!
A fost epoca
deceniilor trecute în care marile blocuri sindicale organizau acțiuni de
amploare, privind drepturi de muncă, drepturi salariale, cu liderii celebri
deveniți ulterior politicieni, parlamentari, înalți demnitari de stat, membri ai
celor mai puternice partide ale vremurilor. Cine nu și amintește de notorii
lideri de sindicat, cum ar fi Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Miron Cozma, Vasile
Marica și mulți alții, urcați apoi în Parlament, în Guvern, unii dintre ei
adunând în cv-uri demnitățile cu pedepsele penale!
Alții, precum liderul
sindical de la metrou, Ion Rădoi, sunt și acum pe baricade, după ce au făcut
drumul de la sindicalist la membru de partid, parlamentar și invers, de la
politician din nou la șef de sindicat, vajnic apărător al drepturilor
salariaților pe care îi reprezintă! Am văzut chiar recent o dispută între
actualul guvern și sindicatul de la Metrorex pe subiectul măririlor de buget ,
implicit salarii și alte beneficii!
O chestie comună a multora
dintre numeroșii apărători ai drepturilor sindicale de-a lungul anilor,
deveniți politicieni de diverse culori și înalți demnitari ai statului,
vremelnici, a fost faptul că au acumulat venituri și averi la care simplii sindicaliști,
nu ar visa nici în zece vieți să le poată obține! Mai mult, unii dintre cei
care nu s-au retras la pensie să facă afaceri sau să-și toace milioanele,
activii, lucrează în continuare pentru a influența lucrurile acum! Iar moda
trecerii de la conducerea oropsiților din sindicate în bărcile politice și în
demnități alese sau nu încă performează!
Cel mai recent și
notoriu exemplu de lider sindical ajuns parlamentar, pe listele
social-democraților, este ex polițistul Dumitru Coarnă!
Dacă în trecut
majoritatea protestelor sindicale proveneau de la fostele fabrici și uzine
comuniste, odată cu dispariția acestora, acum sindicaliștii sunt alții. Anul
acesta de exemplu, vedem cu toții, nu muncitorii, care în trecut își pierdeau locurile
de muncă, mureau de foame, sunt cei care ies în stradă să revendice salarii mai
mari și alte drepturi! Cu alți lideri, tineri și dornici de afirmare! Unii
purtători de uniforme ai instituțiilor care i-au angajat!
Acum,
avem polițiști în stradă, funcționari publici, precum și alte categorii de
bugetari, care nu se pot compara în nici un fel cu amărăștenii de altădată, care
ieșeau disperați să ceară guvernanților dreptul la muncă și o bucată de pâine
să-și hrănească familiile. Mulți dintre acei amărășteni au fost dați afară
odată cu dispariția industriei comuniste, unii dintre ei au primit niște pensii
mizere în timp ce alții au murit înainte să mai prindă pensia!
Nu e cazul celor de
acum, mai ales al sindicaliștilor din ziua de azi, angajați la stat, care nu
mor de foame, au salarii completate de diverse sporuri, au beneficiat de
diverse avantaje, zile libere de sărbători, prime, vauchere de vacanță,
drepturi de hrană, facilități la unele servicii... Mai mult unele categorii
profesionale, pot să iasă la pensie, începând cu vârste tinere de la 45-50 de
ani, de exemplu, chiar cu perspective de a mai primi ceva indemnizații la
pensii.
Unii mai
descurcăreți, mai cu relații, care au fost și ei cineva în sistem, la un moment
dat, odată pensionați, s-au angajat din nou la stat, din postura de proaspăt pensionari!
Alții s-au întors pe
funcții înalte, profesionale sau politice, de unde sunt greu de clintit!
De câteva săptămâni, avem parte de proteste stradale, de revendicări salariale și de alte drepturi, din partea polițiștilor, funcționarilor din instituții de stat, nemulțumiți rău de actualul guvern de la Palatul Victoria și supărați tare pe președintele României, Klaus Iohannis, de parcă acesta ar avea atribuții să dea salarii și drepturi sindicale!
Protestatari care nu
riscă pierderea locurilor de muncă, a închiderii fabricilor, a lipsei de
resurse pentru un trai decent, cum se întâmpla cu
muncitorii/sindicaliști, protestatari ai deceniilor din anii 90!
În plină
austeritate bugetară, cauzată de pandemia Covid-19, cu care ne confruntăm de
peste un an de zile, care a afectat serios economia națională, actualii
sindicaliști din țară solicită drepturi salariale, fiind supărați și de faptul
că își pot pierde vaucherele de vacanță, diverse sporuri și avantaje
suplimentare de care beneficiază în prezent!
Sporuri și drepturi
de care nu beneficiază, comparativ, milioanele de angajați din mediul privat,
ale căror venituri sunt în multe cazuri, mai mici decât cele ale bugetarilor
din unele categorii profesionale!
Din cauza acestor
nemulțumiri și a altor motive, în ultima vreme, avem unii polițiști/sindicaliști
în stradă, dar nu să combată infracționalitatea, ci să-și strige revendicările
și amenințările în fața guvernului și la poarta Administrației Prezidențiale. De
precizat că nu toți polițiștii sunt de acord cu modul de protest al colegilor
care au ieșit în stradă și au rămas la locurile de muncă să-și facă datoria!
La mitingul
polițiștilor, din fața, de la ușa Palatului Cotroceni, chiar au existat
incidente între protestatari și jandarmii din forțele de ordine, protestatari care
au folosit în stradă inclusiv materiale din arsenalul propriu, după cum se
explică în comunicatul Sindicatului Europol(https://sindicateuropol.ro/administratia-prezidentiala-luata-cu-asalt-vrem-plata-drepturilor-restante):
”Fumigenele
folosite fac parte din categoria P1, ce pot fi deținute și utilizate de
persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani conform art. 7 alin. 3 d, lit. a
din Legea nr. 126/1995.”
Mai mult, sindicaliștii acuză ” lipsa dialogului social și
indolența guvernanților” și anunță că vor continua seria protestelor începute:
” În perioada imediat următoare vom anunța calendarul
următoarelor acțiuni de protest, acțiuni ce vor fi pe termen nelimitat, până
când aceste măsuri vor fi revocate, iar drepturile polițiștilor vor fi
plătite. Reiterăm
faptul că măsurile austere nu au fost impuse de niciun stat din Europa, pentru
că austeritatea nu poate duce decât la adâncirea crizei economice. Luptăm până
la capăt, iar ca răspuns la sfidare, răspundem c-un miting și mai mare.
Viitorul ne aparține
Echipa Sindicatului Europol”
Pe de altă parte, pe
fondul anunțatelor măsuri de austeritate ale guvernului, al posibilelor tăieri
de diverse sporuri, precum și al preconizatelor concedieri din stufosul aparat
al bugetarilor la stat, observăm o amplificare a nemulțumirilor și protestelor
de tip sindical.
Iar acolo unde din diverse motive nu s-au
plătit drepturi salariale, cum a fost cazul minerilor din Valea Jiului,
protestele au luat forme extreme, blocarea în subteran, fiind momentan, cu greu
rezolvate de guvernanți !
Au existat chiar
amenințări de tipul mineriadelor de tristă amintire !
Oare, ce s-ar întâmpla
dacă din diverse motive, unul de exemplu ar fi că nu au salariile la fel de
mari, că nu au sporuri și tichete de vacanță, zile libere la fiecare sărbătoare
națională, milioanele de angajați din sectorul privat ar protesta în stradă ?
Sau dacă nu și-ar mai
plăti taxele și impozitele din care este susținut bugetul de stat, inclusiv
salariile bugetarilor ?
-----------------------------------------------------------------------------------------