Fără precedent în România după ”atacul împotriva populației civile”

Vremea judecății pentru infracțiuni contra umanității

După o așteptare de 27 de ani, după ce ani de zile nimeni nu se mai aștepta, în sfârșit, a venit vremea judecății în Dosarul ”Mineriada din 13-15 iuie 1990”.  Anunțul oficial al trimiterii în judecată a fost făcut printr-un comunicat al Parchetului, făcut chiar în ziua de 13 iunie, zi care marchează începutul celebrei Mineriade din 1990. 13 iunie coincide ”cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile”.

Vestea i-a luat oarecum prin surprindere pe mulți dintre românii sceptici, că se va ajunge vreodată la momentul judecății lui Ion Iliescu, cel care le-a mulțumit public minerilor ”pentru înaltul spirit civic de care au dat dovadă”, și a demnitarilor considerați responsabili de Mineriada din 1990. Pe forumuri, majoritatea românilor din țară, dar și de peste hotare au primit cu bucurie această trimitere în judecată, unii dintre ei solicitând găsirea și pedepsirea vinovaților și în cazul loviturii de stat din 1989, așa zisa Revoluție română, cu aproape aceiași protagoniști în rolurile principale. 

La polul opus, evident, inculpații Mineriadei s-au arătat nemulțumiți de decizia Parchetului, unii dintre ei clamându-și categoric nevinovăția !

Acum, rămâne de aflat cât va dura procesul și în ce măsură îi va găsi vinovați sau nu, îi va pedepsi sau nu instanța de judecată pe inculpații acuzați de ”infracțiuni contra umanității”.

”Trimitere în judecată - Dosarul ”Mineriada din 13 - 15 iunie 1990” - SPM - PÎCCJ

                                                                                                            13 iunie 2017

COMUNICAT

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: 

- ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,

- ROMAN PETRE, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului  interimar al României,

- VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României,

- MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații,

- general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit a (4 acte materiale), art. 439 alin. 1 lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

 - amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1,

 lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1 art. 5 alin. 1 din Codul penal;

 - IONESCU CAZEMIR BENEDICT, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională,

- SÂRBU ADRIAN, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru,

- COZMA MIRON, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”,

- DRELLA MATEI, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni,

- BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

- general (rez.) DOBRINOIU VASILE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne,

- colonel (rez.) PETER PETRE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;

- GHINESCU ALEXANDRU, la data săvârșirii faptelor director al I.M.G.B.,

sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit g (5 acte materiale), cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

În zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:

1. moartea prin împușcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;

2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;

3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p..

În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au  fost evacuate prin acte de  violenţă.  

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia.

Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite  în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii  din mai multe judeţe ale ţării, care  deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume. 

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, ,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

În concluzie, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal.

În vederea administrării probatoriului au fost  audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2300 de citații.

Precizăm că dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în cauză are 2.000 de file.

Cauza a fot înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.”

Cu abuzul în vacanță

La mâna Parlamentului

Dragi infractori, puteţi comite abuzuri, infracţiuni, furaţi liniştiţi, Parlamentul intră în vacanţă ! Nu, nu este o glumă proastă, ci o realitate românească estivală.

Privind în timp, înapoi, ar putea fi o parafrazare nereuşită a celebrei reclame ”Dormiţi liniştiţi, FNI lucrează pentru dumneavoastră !” Şi s-a văzut cum a lucrat, prejudiciind mii de cetăţeni care şi-au băgat banii în acel fond şi apoi au dormit liniştiţi de reclamă, visând că vor avea câştiguri fabuloase. Apoi au plâns după banii pierduţi.

În cazul abuzului în serviciu, Curtea Constituţională a stabilit că Parlamentul trebuie să stabilească pragul valoric pentru a putea fi incriminat acuzatul. În principiu şi constituţional aşa par că trebuie să fie lucrurile, dar perspectivele nu sunt chiar liniştitoare. Infracţiunea de abuz în serviciu care a făcut valuri în societatea românească, face în continuare dezbateri aprinse şi produce reacţii puternice în rândul opiniei publice, printre cetăţenii apolitici şi de toate culorile politice.

Există voci care se opun stabilirii unui prag valoric, alţii dezbat de unde să înceapă şi până unde să se stabilească pragul valoric : zeci, sute, mii şi chiar milioane de lei. Chiar politicienii, leguitorii au controverse puternice pe valoarea pragului care-i poate duce în faţa instanţei de judecată pe acuzaţi, cu dosar penal, sau îi poate face scăpaţi. Printre combatanţi, atât cei din forumurile de discuţii, cât şi printre politicieni se află posibili acuzaţi care au săvârşit abuzuri în serviciu şi care speră să reglementeze legea în favoarea lor şi să scape basma curată.

Poate că unii dintre acuzaţi au şi ei dreptatea lor, nu pot fi judecaţi şi condamnaţi cu închisoarea pentru prejudicii mici, cum ar fi să facă o găinărie de câţiva lei, şi să primească o pedeapsă cu închisoarea la fel de grea ca a unuia care a comis prejudicii de milioane de lei sau chiar euro.

Problema abuzului în serviciu este una arzătoare şi ar trebui reglementată cât mai repede şi mai bine, cu imparţialitate şi profesionalism. Nerezolvarea acesteia sau tărăgănarea ei duce la stagnarea dosarelor de abuz în serviciu aflate pe rol, dar şi la comiterea de noi abuzuri cu bună ştiinţă. Nu mai vorbesc de recuperarea prejudiciilor produse, asta ţine mai mult de lucruri utopice, dacă ne uităm cum se recuperează prejudiciile în cazul condamnaţilor definitiv.

Unii pot fura liniştiţi atât timp cât chestiunea abuzului în serviciu nu este rezolvată. Ba, mai mult, reglementarea ei în Parlament poate avea o durată de timp mai mult decât ne-am aştepta. Suntem în luna iunie, până la vacanţa parlamentară nu mai este mult timp, iar stabilirea pragului valoric nu constituie o urgenţă pe agenda Parlamentului. 

Astfel, după cum par că vor decurge lucrurile, stabilirea pragului valoric la abuzul în serviciu şi intrarea lui în vigoare va mai avea de aşteptat cel puţin până la toamnă. Între timp,  sigur, va creşte numărul cazurilor de abuz în serviciu, pe lângă cele déjà existente. Va creşte numărul de infracţiuni, cât şi suma prejudiciilor acestora, a furturilor. Nu am o statistică, dar cred că se va ajunge la ordinul miilor de infracţiuni de abuz în serviciu, deoarece acum acesta este dezincriminat.

Referindu-se la hotărârea Curţii Constituţionale, care a trimis abuzul în serviciu la legiuitor, avocatul Gheorghe Piperea a semnalat situaţia existentă :”Acest lucru înseamnă, pur şi simplu, dezincriminarea temporară a abuzului în serviciu, până când Parlamentul va face bine şi îl va clarifica. Între timp, toâi suspecţii de abuz în serviciu, vinovaţi sau nu, vor putea să scape de acuzaâie (dacă, desigur, vor reuşi să convingă judecatorii de imprecizia şi impredictibilitatea legii), pe principiul legii penale mai favorabile….Dacă este chiar un fenomen naâional, corupţia trebuie prevenită şi combătută inclusiv prin mijloacele dreptului penal, care este un drept al apărării sociale.”

Ca dovadă că unii politicieni caută soluţii, o declaraţie de ultimă oră a celebrului fost ministru al Justiţiei, remarcat prin ”Altă întrebare”, Florin Iordache, susţine varianta rezolvării situaţiei printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului, propunând pragul valoric de 200. 000 lei, prag prins şi în celebra Ordonanţă 13.

Cine controlează democrația românească

Iluzia libertății

Recent, audierile parlamentare privind alegerile prezidențiale din 2009, au scos la iveală, fără să pună în discuție, un subiect extrem de interesant, care ar putea explica multe lucruri despre mersul democrației românești, după căderea comunismului.  Aparent, neinteresant, nespectaculos și neexploatat de presa noastră bombastică, subiectul a fost sesizat public pentru prima dată în România, de ”prostănacul” politicii pesediste, cum a fost numit la vremea respectivă de Iliescu, Mircea Geoană. 

Acesta a acuzat faptul că moderatorul rundei finale a prezidențialelor, fără să-i dau numele aici, se știe, a fost ofițer acoperit. Nici o chestie bombastică, ce mare brânză, pe cine interesează, nici un os de ros- și-au spus probabil presarii români, specialiști, analiști, experți în politica românească. 

Cu tot dezinteresul public, pentru cei care vor să se uite puțin în timp, să vadă lucrurile și faptele așa cum au fost ele, să gândească puțin fără a fi filozofi și nici măcar politologi, subiectul este extrem de important și ne arată de ce suntem unde suntem și cum stăm cu democrația originală.

Dacă nu mă înșel, sintagma democrație originală românească a fost lansată de Ion Iliescu, cu mulți ani în urmă. Politician versat, hârșit în două epoci politice opuse ideologic, a știut foarte bine  mai ales ce spune și ce înseamnă acest lucru. Doar guguștiucii de români n-au știut și au votat cum au votat în toată acestă perioadă de democrație originală.

Dacă ne uităm însă, în urmă, s-ar putea să constatăm că la fiecare rundă finală electorală ar fi fost moderatori susceptibili de a face parte din sistem. Posibil să fi fost ofițeri sub acoperire, puși să facă jocurile unuia sau altuia dintre candidați. Chestiunea nu a fost raportată drept abuz de către combatanții candidați pentru că fiecare dintre ei era un produs al unei părți sau alteia a sistemului. Și a fost acceptată tacit, reciproc, ani de zile. Părerea mea. Acum cred că a fost o scăpare a ”prostănacului”, care a spus-o în fața comisiei parlamentare și nu a fost scoasă cu o intenție anume.

Informația nu are nici un fel de efecte imediate, dar cred că este bine de analizat cât de cât.

Este în special o chestiune de principiu.

Dacă ne gândim, că pe lângă alegerile prezidențiale controlate de sistem, și celelalte alegeri-locale și în special parlamentare-au adus în cele mai înalte demnități tot felul de indivizi dubioși, penali, foști ofițeri ai serviciilor, no name-uri transformate peste noapte în ”mari” politicieni, aleși să facă legile și să conducă această țară, ne dăm seama că avem o democrație controlată.

 

Da, de fapt, democrația originală este în realitate o democrație controlată. Astfel, ajungem să ne dăm seama cine și în ce fel a controlat democrația originală românească în acești ani de după căderea comunismului.

Chiar și proliferarea de partide și partidulețe, organizații neguvernamentale, civice și de tot felul, din ultimii doi/trei ani, ne sugerează că avem o democrație controlată. O democrație controlată care ne-a adus partide –bebe care au reușit să intre în Parlament fără măcar să fi împlinit 1 an de viață! Sub masca reformării clasei politice românești se simte suflul sistemului care controlează și dezvoltă după propriile interese democrația originală românească.

An de an, zi de zi, avem parte de democrația controlată de sistem, în timp ce ni se induce în mental iluzia că suntem liberi. Fals, total fals. Țara, societatea, democrația și chiar libertatea ne sunt controlate de sistem. 

Libertatea noastră se pliază pe democrația controlată, pe realitățile produse de sistem. 

Vreți un exemplu, vă dau unul care mi se pare relevant: sistemul fabrică partide și politicieni; sistemul organizează și controlează alegerile, astfel că sunt aleși oamenii sistemului; ajunși în Parlament și în demnitățile cele mai înalte, oamenii sistemului fac legile după cum vor; legi care de cele mai multe ori sunt în favoarea sistemului și în defavoarea poporului, care are senzația că trăiește liber și independent în originala democrație românească, controlată total.

Ce perspective au românii cinstiți care nu fac parte din sistem, într-o astfel de democrație? Ce viitor au copiii, tinerii noștri inocenți, să se dezvolte, să trăiască mai bine, să fie liberi într-o democrație controlată dacă nu fac parte din sistem? Să intre în sistem, să emigreze sau să moară de foame ca proștii într-o Românie controlată.