În așteptarea lui Moș
Klaus
”Nu aștept ca președintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva
corupției trebuie să-i fie moto!”
Se termină euforia, începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră de
moară de capul noului președinte. Mulți români au învățat
importanța votului lor, dar au învățat să ceară și socoteală aleșilor. Să-i
tragă la răspundere.
Manevre politice, de culise ori
pe față, manipulări- că-i omul nu știu cui, că-i pus de Înalta poartă
americană, că-l pune pe ”dictatorul” Băsescu premier, că-și face și îi fac
alții echipă de penali, bla, bla, bla-uri... Doar vorbe goale, încercări,
tatonări sau răutăți gratuite. Deocamdată, încă nu s-a instalat noul
președinte, dar a reușit, așa cum a declarat în campania electorală, să pună
umărul la căderea proiectului Legii amnistiei și grațierii.
Pe data de 21
decembrie va avea loc depunerea jurământului de către noul președinte ales al
României, Klaus Johannis. De la acea dată începe oficial mandatul noului
comandant suprem de la Cotroceni. Ce a fost, ce va fi până la acea dată au fost
și sunt mizilicuri pe masa lui Moș Klaus. Atunci începe greul pentru el.
Se termină euforia, începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră
de moară de capul noului președinte.
Presa străină l-a
văzut, l-a identificat, l-a perceput ca o schimbare în bine a României. Ca pe
un președinte Altfel,
ca exponentul unei schimbări de paradigmă în politica țărilor din Europa de
Est. Au curs mesajele de felicitare și de încurajare din partea cancelariior occidentale.
Până și mult hulita Rusie i-a transmis protocolar, mesaj de felicitare, cu
dorința unei noi deschideri, unei dezghețări a relațiilor româno-ruse, în
această zonă fierbinte a Europei.
În prezent, culmea
euforiei post câștigătoare în alegeri a ”etnicului german”, ”Lucrului”,
cum a fost numit cu aroganță de un fost autoproclamat președinte înainte de a
fi ales. Imaginea politicianului ”fără copii” și ”fără religie ortodoxă„ a
urcat pe culmi nebănuite în ochii românilor, ajungând primul în topul încrederii.
A depășit la capitolul încredere chiar și pe guvernatorul Băncii Naționale,
Mugur Isărescu, cel care deținea încrederea cea mai mare a românilor de mai
mulți ani. A depășit chiar și Armata Română la acest capitol. Neamțul neortodox
a depășit la încredere până și autodistrugătoarea ca imagine și autoînchistata
Biserică Ortodoxă, care în campania electorală a cam tras pe față cu ”ciuma roșie”.
Dar, cu cât urcă
mai sus, cu atât s-ar putea prăbuși mai tare, iar căderea ar putea fi
catastrofală, dacă nu va putea răspunde
cerinței românilor. Pentru că așteptările românilor, atât al celor care
l-au votat cât și al celorlalți, de la noul președinte Klaus Johannis sunt
foarte mari, unele realiste, altele fanteziste. Conform rezultatelor unui
sondaj de opinie recent, lista de priorități privind așteptările acestora de la
neamț curpinde: crearea de noi locuri de muncă, respectarea legilor țării și
Constituției, combaterea corupției, măsuri de protecție socială, politica
externă și de securitate națională și altele.
Mulți români au învățat
importanța votului lor, dar au învățat să ceară și socoteală aleșilor. Să-i
tragă la răspundere. Nu-i mai lasă de capul lor, să facă ce doresc mușchii lor
sau armatele de penali din anturajul partidelor și grupurilor de interese.
După cum știm cu
toții, nu doar din sondaje, lista de așteptări și prioritățile acesteia, sunt
cu duiumul, după cum crede fiecare român în parte. Mulți încă nu știu care sunt
atribuțiile președintelui României și așteaptă încă marea cu sarea. Alții sunt
mai realiști, cum spune și comentariul unui român simplu referitor la aceste
așteptări: ”Nu aștept ca
președintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva corupției trebuie
să-i fie moto!”
Nu mai este mult
până când noul președinte își va începe mandatul la Cotroceni. Ce ne va aduce
Moș Klaus în următorii cinci ani de președinție, vom vedea.
Deocamdată, neamțul
tace. Nu este prea vocal, ci complet negeneros în declarațiile publice. Nu
vorbește degeaba, dar uneori și tăcerea înseamnă ceva. Vom vedea dacă România
trece la ”lucrul bine făcut” sau rămâne la deja consacrata lozincă ”merge
și așa”. Iar dacă Moș Klaus va aduce în sac ”lucrul bine făcut”
atunci să punem cu toții umărul ca acesta să fie bine făcut în toată România și
oriunde în lume, acolo unde trăiesc români.
Deocamdată mai
asistăm la zvârcolirile și zbaterile disperate ale unor penali consacrați, care
din închisoare sau abia ieșiți de acolo, ne dau lecții de morală și democrație
originală și urlă public împotriva Generației Facebook, a tinerilor care au pus
și pun umărul la schimbarea României în bine. Să urle sănătoși, dar să
plătească pentru faptele lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu