Hans Klemm, parafrazându-l pe președintele John
Fitzgerald Kennedy, către studenții români:” nu întrebaţi ce poate face România pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face
voi pentru România?”
Noul ambasador american
în România, Hans Klemm, a avut o inițiativă în premieră pentru țara noastră,
reușind să comunice și dialogheze cu câteva sute de români din toată lumea.
Timp de o oră, diplomatul american, foarte activ de când a sosit la București,
în urmă doar cu câteva luni, a făcut ceea ce nu a reușit actualul președinte al
României, Klaus Iohannis, într-un an de mandat, de a intra în dialog, de a comunica
firesc și normal cu cetățenii români. Lucru cu atât mai lăudabil, cu cât nici
alți politicieni români aflați de-a lungul timpului în fruntea statului, nu au
făcut, ignorându-i constant pe români, neacordând nicio importanță dialogului
onest și transparenței de care are atâta nevoie societatea românească.
Inițiativa
reprezentantului SUA la București ar trebui să fie un exemplu pentru
autoritățile și politicienii din România, care trebuie să fie permanent și
firesc în dialog cu populația, nu să apeleze la cetățeni doar atunci când au
nevoie de votul acestora sau când îi scot în stradă și îi manipulează pentru
susținerea diverselor interese. Prin această inițiativă,
diplomatul american a dat un exemplu de dialog, deschidere și transparență,
lucruri puțin respectate de instituțiile statului român în țara noastră.
Joi, 19 noiembrie 2015,
între orele 15:00 şi 16:00, ambasadorul Hans Klemm i-a invitat pe români la o
discuţie online despre diplomaţie, mandatul său de ambasador în România,
prietenia SUA-România, schimburile culturale şi educaţionale dintre cele două
ţări. Discuţia a avut loc pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA la
Bucureşti.
Cu această ocazie,
printre alte răspunsuri date la întrebările românilor, diplomatul american a
dezvăluit care sunt prioritățile SUA în România, la întrebarea pe care i-am
adresat-o:
Care
este prioritatea numărul 1 pentru SUA în România?
”- SUA au trei priorităţi care sunt legate:
promovarea securităţii, democraţiei şi prosperităţii. În această privinţă, m-am
simţit inspirat când am citit Programul în 10 puncte al noului guvern, întrucât
şi el menţiona consolidarea parteneriatului strategic cu SUA şi contribuţia
României la NATO. Guvernul s-a angajat de asemenea să continue lupta împotriva
corupţiei şi să susţină independenţa sistemului judiciar şi a menţionat că va
lua măsuri pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri din România. Nu am avut ocazia
să mă întâlnesc cu noul prim-ministru, însă atunci când o voi face, îl voi
asigura că în această perioadă de tranziţie politică în România, SUA vor rămâne
un foarte puternic aliat, partener şi prieten.”
Un număr destul de mare de români nu
numai din țara noastră, dar și de pe alte meleaguri, s-au arătat interesați de
mai multe lucruri, cum ar fi: eliminarea vizelor sau când
se va adopta un plan Marshall pentru România. Unii l-au invitat să viziteze și
să cunoască mai bine România, alții l-au felicitat pentru intensa activitate
desfășurată în timpul de când a venit la post și până în prezent. La acest
aspect ambasadorul Hans Klemm s-a făcut remarcat în doar câteva luni, prin
participarea la diverse evenimente: întâlniri cu oameni de afaceri, participări
la conferințe, discursuri și a făcut declarații referitoare la situația din
țara noastră. A premiat antreprenori români de succes, chiar a participat la
inaugurarea unei școli și grădinițe la Deveselu.
Au
existat și persoane care i-au solicitat ajutorul pentru rezolvarea diverselor
probleme, i s-a solicitat sprijinul pentru eradicarea mafiei și corupției din
sistemul de educație. Unii cetățeni i-au cerut să intervină pentru eliberarea
din pușcărie a lui Dan Voiculescu și Dan Diaconescu!
Recent,
diplomatul american a reușit chiar să-i supere pe unii politicieni români, cum
este fostul președinte Traian Băsescu, care i-a reproșat faptul că a dat mesaje
de încurajare tinerilor Străzii, tineri care au cerut o nouă clasă politică,
precum și respectarea drepturilor democratice în țara noastră. De asemenea,
Hans Klemm s-a pronunțat pentru întărirea luptei împotriva corupției și a
solicitat ” României să rupă cercul influenței politice asupra deciziilor
economice”.
Acesta
a anunțat și susținerea noului guvern. ”Ambasadorul
Hans Klemm s-a întâlnit cu prim-ministrul Dacian Cioloş la Palatul Victoria, pe
20 noiembrie, în cadrul unei vizite de curtoazie. Ambasadorul l-a felicitat pe
prim-ministru pentru numire şi formarea noului guvern, şi-a oferit sprijinul şi
a subliniat că Statele Unite ale Americii vor rămâne un aliat, partener
strategic şi prieten apropiat al României. Ambasadorul a explicat priorităţile
Ambasadei – promovarea securităţii, statului de drept şi prosperităţii celor
două ţări – şi a remarcat că există multe domenii de interes comun în programul
Guvernului României. Ambasadorul Hans Klemm l-a informat pe prim-ministru că
Ambasada va colabora cu el şi cu guvernul său pentru a consolida şi amplifica
parteneriatul strategic SUA-România, inclusiv pentru a spori componenta
economică şi comercială a acestuia, în paralel cu continuarea excelentei
cooperări în domeniul securităţii, cu consolidarea statului de drept şi lupta
împotriva corupţiei.”
MOŞTENIREA PREŞEDINTELUI KENNEDY: O
MIE DE ZILE
de Hans Klemm
Universitatea din Bucureşti
14 decembrie 2015
Emisarul
american a prezentat viaţa preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, moştenirea sa
şi a comentat influenţa pe care continuă să o aibă asupra Americii şi a altor
părţi ale lumii, inclusiv asupra României.
”În fiecare
an, în data de 22 noiembrie, americanii marchează în mod solemn ziua morţii
preşedintelui Kennedy, ucis în 1963 de glonţul lansat de un asasin. Orice
american care a trăit acele zile îşi aduce încă aminte cu exactitate unde era
atunci când a aflat îngrozitoarea ştire. America a părut să-şi piardă inocenţa
în acel moment. În discursul său de învestitură, din 1961, atunci când a vorbit
despre foarte importanta misiune de a asigura progresul naţiunii, preşedintele
Kennedy a spus că aceasta nu se va încheia „în primele 100 de zile” ale
administraţiei sale, sau „în primele 1.000 de zile”. Desigur, nu avea cum să
ştie atunci când a rostit aceste cuvinte, că mai avea de trăit doar cu puţin
peste 1.000 de zile.
Însă acele
1.000 de zile au rămas o importantă sursă de inspiraţie pentru multe decenii la
rând. Astăzi, la 52 de ani de la încheierea prematură a preşedinţiei sale, încă
discutăm, analizăm şi învăţăm din moştenirea preşedintelui Kennedy.
Întreaga viaţă a lui Kennedy a fost
dedicată serviciului public. În cel de-al Doilea Război Mondial, a obţinut cele
mai înalte distincţii ale Forţelor Navale ale SUA pentru curajul şi
devotamentul faţă de subalternii săi. Ulterior a devenit membru al Congresului
SUA, în Camera Reprezentanţilor, apoi senator al statului Massachusetts. S-a
dedicat cu mândrie carierei politice şi i-a îndemnat şi pe alţii să facă acest
lucru. În 1957, într-un discurs susţinut la Syracuse University din New York,
Kennedy i-a îndemnat pe absolvenţi să candideze pentru posturi în sectorul
public în loc să se angajeze în sectorul privat, ca, prin politică, să îşi
folosească talentele pentru a soluţiona marile probleme ale vremii.
În 1955, Kennedy, pe atunci senator, a
fost inspirat de predecesorii săi din Senat, care rămăseseră fideli cauzelor
lor în momente dificile din istoria SUA, în ciuda preţului plătit pentru
atitudinea lor în plan personal şi politic. Cartea sa, „Profiles of Courage”, a
câştigat premiul Pulitzer în 1957. Drept cadou, vă ofer fiecăruia dintre
dumneavoastră un exemplar al acestei cărţi premiate. Sper că vă va emoţiona şi
încuraja şi pe dumneavoastră la fel de mult ca pe preşedintele Kennedy.
În 1960, Kennedy a candidat la
preşedinţie, concurând cu Richard Nixon, pe atunci vicepreşedinte. A participat
la prima dezbatere prezidenţială televizată din istoria americană şi a câştigat
alegerile.
Kennedy a fost primul romano-catolic
ales preşedinte, ceea ce în timpul campaniei i-a făcut pe mulţi să se teamă că
Papa avea să influenţeze foarte mult Statele Unite. Kennedy, ales la 43 de ani,
a fost cel mai tânăr preşedinte din istoria SUA şi primul preşedinte născut în
secolul XX. El i-a urmat preşedintelui Dwight Eisenhower, distins general din
al doilea Război Mondial şi unul dintre cei mai bătrâni preşedinţi. Acest
contrast a fost evident pentru americani. Kennedy reprezenta tinereţea şi
vitalitatea, şi, odată cu acestea, speranţă şi optimism. Pe 20 ianuarie 1961,
când a depus jurământul, el a spus că „torţa a fost înmânată unei noi generaţii
de americani”.
Una dintre primele măsuri luate de el
după preluarea funcţiei a fost înfiinţarea Corpului Păcii (Peace Corps), un
program care trimitea voluntari americani în ţări în curs de dezvoltare aflate
de mare distanţă de America. Folosindu-şi energia şi cunoştinţele în educaţie,
sănătate, protecţia mediului şi dezvoltarea comunităţii, voluntarii Corpului
Păcii împărtăşeau şi transmiteau totodată valorile americane. Din 1961 până în
prezent, peste 200.000 de voluntari americani au lucrat în 140 de ţări,
inclusiv România, în ceea ce a constituit poate unul dintre cele mai de succes
programe de volutariat din toate timpurile.
În ciuda aurei nostalgice care
înconjoară imaginea preşedintelui Kennedy, s-au comis şi greşeli. Invazia din
Golful Porcilor, în care administraţia Kennedy a sprijinit rebeli înarmaţi
într-un efort de a pune capăt regimului comunist din Cuba, a fost un eşec
total. Abordarea sa cu privire la relaţiile dintre rase în SUA, mai ales în
perioada de început a administraţiei sale, este de asemenea considerată de
unele persoane timidă şi exagerat de reactivă. Însă în 1962, când lumea se afla
în pragul unui război, ca urmare a faptului că Uniunea Sovietică încerca să
instaleze rachete nucleare în Cuba lui Fidel Castro, Kennedy a împiedicat
navele sovietice care transportau acele rachete să ajungă în Cuba, instituind o
blocadă navală a insulei. Uniunea Sovietică şi-a abandonat planul, iar războiul
nuclear a fost evitat.
Preşedintele Kennedy a rămas ferm în
relaţia cu sovieticii şi chiar a mers la graniţa Uniunii, la Berlin, în 1963,
pentru a-şi demonstra fermitatea. În apropierea Zidului din Berlin, care pe
atunci separa Vestul liber de Estul comunist, el i-a asigurat pe locuitorii
Berlinului de Vest de angajamentul Lumii Libere faţă de ei şi de lupta lor de a
menţine democraţia în faţa pericolului iminent. Kennedy a declarat că „toţi
oamenii liberi, indiferent unde trăiesc, sunt cetăţeni ai Berlinului. Drept
urmare, ca om liber, sunt mândru să spun: «Ich bin ein Berliner.»”
Deşi era hotărât să împiedice
extinderea influenţei sovietice în lume, s-a aşezat la masa negocierii cu
Uniunea Sovietică în vederea semnării unui tratat de interzicere parţială a
testelor nucleare, cu scopul proliferării armelor nucleare. În 1963, Kennedy
spunea la University of Washington: „Pentru pace
mondială, ca şi pentru pace în comunitate, nu este nevoie ca fiecare om să-şi
iubească vecinul; este nevoie doar ca ei să trăiască împreună dând dovadă de
toleranţă reciprocă.”
În Statele Unite, atunci când George
Wallace, guvernator al statului Alabama şi vehement susţinător al segregării, a
refuzat să le permită studenţilor afro-americani să studieze la University of
Alabama, Kennedy a solicitat Gărzii Naţionale a Statului Alabama să aplice
legile federale. Guvernatorul a dat înapoi atunci când trupele federale i-au
escortat pe primii studenţi afro-americani în universitate la ordinul direct al
preşedintelui Statelor Unite.
Preşedintele Kennedy considera că
lupta împotriva rasismului şi în favoarea drepturilor civile în SUA contrazicea
statutul de republică al ţării. În 1961, el spunea: „blocarea drepturilor
constituţionale ale unora dintre concetăţenii noştri americani din motive
rasiale, la vot sau în alte contexte, tulbură conştiinţa noastră naţională şi
oferă prilejul opiniei publice mondiale să acuze democraţia americană că nu
răspunde marilor promisiuni ale moştenirii noastre.”
Kennedy a împins America dincolo de
limitele sale, atât conceptual, cât şi fizic. În 1962, el declara că: „Nicio
naţiune care se aşteaptă să conducă alte naţiuni nu poate rămâne în urmă în
cursa pentru spaţiu... Alegem să mergem pe Lună în acest deceniu şi să facem
celelalte lucruri nu pentru că este uşor, ci pentru că este dificil.” În iulie
1969, acel vis s-a îndeplinit atunci când americanul Neil Armstrong a devenit
primul om care a ajuns pe Lună.
Am prezentat pe scurt câteva dintre
momentele importante ale preşedinţiei lui Kennedy. De ce mai discutăm despre
ele acum, la peste cincizeci de ani de la moartea sa? Pentru mine există un singur
motiv: pentru că sunt o sursă de inspiraţie.
Kennedy întruchipa tinereţe şi
vitalitate şi, prin acţiunile şi discursul său, a inspirat inimile şi minţile
unei întregi generaţii de tineri, determinându-i să se implice în comunitate şi
în lume şi să lupte pentru egalitate. Stabilind un mandat pentru serviciul
public şi inspirând o naţiune să răspundă provocărilor unei noi ere, Kennedy a
sprijinit lansarea unor serii importante de evoluții sociale, culturale şi
politice.
Faimosul citat al lui Kennedy din
discursul său de învestitură din 1961 – „Nu întreba ce poate face ţara pentru
tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta” – i-a provocat pe
americani să fie mândri de munca pentru ţara şi comunitatea lor. El cerea
tuturor să-şi îndeplinească rolul în construirea unei Americi măreţe.
Prin exemple precum înfiinţarea
Corpului Păcii şi promovarea drepturilor civile, Kennedy le cerea americanilor
să împartășească cunoștințele și abilitățile lor cu persoanele defavorizate din
ţară şi cele din ţările subdezvoltate. El voia ca o Americă puternică să
conducă eforturile de creare a unei lumi mai bune. Şi, datorită acestor
aspiraţii, amintirea sa este deosebit de puternică în minţile americanilor. În
sondajele de opinie, Kennedy apare în mod constant în vârful listei celor mai
buni preşedinţi ai Americii.
Pentru mine, moştenirea sa este
simplă. Avem datoria de a sluji umanitatea, de a ne sluji țările, comunităţile
şi de a promova o lume mai bună pentru generaţia viitoare. Iar datoria de a
sluji, nu este tocmai aceea pe care dumneavoastră, cetăţenii României, le-aţi
demonstrat-o recent politicienilor şi concetăţenilor dumneavoastră.
Voi sunteţi noua generaţie a acestei ţări. Romanii
au dorit acest pământ, la fel şi otomanii, grecii, ruşii şi comuniştii. Acum
este al vostru, iar voi veţi deveni conducătorii acestui frumos pământ, numit
România. Aşadar vă întreb: ce veţi face, viitori lideri ai României?
Veţi transforma
România în locul pe care vi-l doriţi, lipsit de corupţie, bazat pe statul de
drept, un loc prosper, cu o administraţie publică eficientă, capabilă, un loc
care să semene mai mult cu restul Europei? Veţi răspunde chemării la datorie,
atunci când ţara voastră va avea nevoie de voi?
Veţi candida într-o zi pentru o funcţie, aşa cum ne
încuraja Kennedy, pentru a vă sluji ţara şi pentru a rezolva problemele mari cu
care se confruntă astăzi România? Veţi face acest lucru nu pentru că este uşor,
ci tocmai pentru că este greu, aşa cum spunea Kennedy?
Preşedintele Kennedy a inspirat
generaţii de americani să dea dovadă de spirit civic şi să participe activ la
democraţia americană. Propria sa familie continuă să promoveze viziunea sa.
Fraţii, nepoatele şi nepoţii lui Kennedy au fost membri ai Congresului sau au
fost aleşi în funcţii de conducere în statele lor. Fiica sa, Caroline Kennedy,
menţine moştenirea serviciului public stabilită de tatăl său, fiindu-mi colegă,
în calitate de Ambasador al SUA în Japonia.
Doamna ambasador Kennedy spunea
cândva: „Toată viaţa, oamenii mi-au spus că tata le-a schimbat viaţa, că au
intrat în serviciul public sau în politică pentru că le-a cerut el să facă
acest lucru. Iar generaţia pe care a inspirat-o el a transmis acest spirit
urmaşilor. Întâlnesc tineri care, deşi născuţi la mulţi ani după mandatul
preşedintelui John F. Kennedy, mă întreabă cum să-i urmeze idealurile în viaţă.
Uneori, durează ceva timp să înţelegi că o persoană are o capacitate specială
de a ne face să credem în noi înşine, să legăm acea credinţă de cele mai înalte
idealuri ale noastre şi să ne închipuim că împreună putem face lucruri
minunate.”
Parafrazându-l pe președintele Kennedy: nu întrebaţi ce poate face România pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face
voi pentru România.”
După
cum putem lesne constata, noul ambasador american în România are o activitate
extrem de intensă, cunoaște foarte bine ce se întâmplă în țara noastră, mai
bine chiar decât unii politicieni români. Știe cât de important este dialogul
și transparența și comunică foarte bine cu românii, ceea ce ar trebui să facă
atât instituțiile cât și politicieni autohtoni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu