Măsuri pentru transparența
cheltuirii banului public în educație
Un pas mare a fost făcut în lupta împotriva corupției din instituțiile de
învățământ. Momentan, este un început promițător.
Ministerul Educației Naționale a ordonat publicarea
bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile de învățământ din
subordine, atât pe situl lor, cât și la avizierele proprii.
Este o măsură cu greutate, luată în premieră de acest minister, care poate
fi un pas mare în lupta împotriva corupției din sistem. Un domeniu, Educația
Națională, acuzat la greu de corupție, în ultimii 20 de ani, un domeniu devenit
atât vacă de muls pentru mulți băieți deștepți, cât și teren de afaceri
oneroase.
Un sistem care suferă de subfinanțare cronică, dar
finanțat la greu de la bugetul de stat, de administrațiile locale și în special
de părinții elevilor. Un sistem de educație națională acuzat de lipsă de
performanță, de ineficiență, de unde fug dascălii, iar cei rămași la catedră
ori fac sacrificii imense, ori sunt mediocri. Mulți sunt pensionari, alții nu
au pregătirea și competența necesare să predea, dar sunt angajați să acopere
lipsa de personal cu care se confruntă sistemul. Un sistem în care transparența
cheltuirii banului public lipsea aproape cu desăvârșire. Un sistem unde an de
an, semestru de semestru, directorii și profesorii, fac apel, solicită, cer
bani părinților pentru școală, pentru dotări, reparații și consumabile, aproape
pentru orice. E drept că în ultimii 2/3 ani, acest ajutor solicitat de școli de
la părinți s-a făcut prin intermediul părinților, deoarece s-a interzis
strângerea fondului clasei.
Pe de altă parte, ca părinte care am
participat la numeroase ședințe cu părinții la școală, nu am văzut niciodată
schițat nici cel mai mic gest de interogare a conducerii unității de învățământ și nici a
administrației publice locale obligate să asigure finanțarea școlilor, despre
felul în care sunt cheltuiți banii destinați învățământului!!! În general, nu
am auzit ca în România, cetățenii, oamenii din sistem, organele abilitate sau
alți responsabili îndreptățiți să ceară socoteală de felul în care s-au
cheltuit sau în ce buzunare sau scurs banii destinați învățământului național!!!
În schimb, am auzit toată lumea plângându-se că nu sunt bani, dar nimeni nu s-a
întrebat unde se duc și cine beneficiază
de banii școlilor.
În aceste condiții, măsura controlului felului în care se
cheltuiesc banii publici este mai mult decât binevenită prin obligarea
instituțiilor de învățământ de a publica bugetul de venituri și cheltuieli.”Transparența este cea care lipsește
major. Uneori ne este frică să publicăm date pentru că nu ne place realitatea.
Dar dacă nu spunem care este realitatea, cum putem măsura progresul?
Transparența
vine și din respectul față de societate. Mă gândesc la universități, la școli.
De exemplu, am solicitat ca școlile să își afișeze, să publice bugetul de
venituri și cheltuieli. Este respectul școlii față de finanțarea activității
educaționale de către administrația locală, sau atât cât vine de la minister, ori
din fonduri europene. Apoi, vom acorda
posibilitatea de a ni se adresa petiții on-line. De ce să trimită prin poștă,
când poate face asta printr-un simplu click? Vom implementa asta. Mai mult, în
noua structură a ministerului vom avea un birou care va face doar asta: răspuns
prompt și documentat la petiții. Este un pas major. Tot ceea ce ține de
transparentă instituțională — bugete, rapoarte anuale, declarații de avere ori
interese, chiar date deschise despre educație — le vom pune la dispoziție pe
noul site, pe care îl vom lansa cât de curând. ”-a declara ministrul Educației, Adrian Curaj, în cadrul
unui interviu acordat Agerpres.
Acum,
să vedem și în ce fel înțeleg conducerile unităților de învățământ să-și
publice bugetele de venituri și cheltuieli, în ce măsură vor reflecta aceste
bugete realitatea și ce măsuri și consecințe vor avea datele omise, incorecte
sau false ce vor fi depistate de Ministerul Educației în aceste documente. Să
vedem ce riscă directorii și administratorii acestor bugete dacă sunt prinși că
au cheltuit banii în alte scopuri decât cele ale destinației lor de finanțare a
unităților de învățământ. Să vedem dacă administrațiile locale au finanțat
școlile doar pe hârtie și au delapidat banii, să vedem dacă și ce măsuri se vor
lua împotriva aleșilor dacă sunt în culpă.
Obligativitatea
publicării bugetului de venituri și cheltuieli de către unitățile de învățământ
din subordine (unele dintre ele au și venituri proprii) este o măsură
importantă adoptată de ministrul Curaj, necesară și binevenită în același timp,
dar totul depinde acum de modul cum va fi ea pusă în practică.
Nu
știu ce termen limită au directorii școlilor de a o implementa, dar, uitându-mă
pe câteva site-uri ale acestor instituții, nu am găsit nicăieri publicat
bugetul cu pricina. O fi prea devreme, nu or fi luat la cunoștință de directiva
ministerului, nu or ști sub ce formă să publice acest document sau poate, unii
directori de școli se mai gândesc, caută soluții cum să acopere neregulile,
dacă acestea există în ograda lor?
M-am uitat, am
căutat prin presa noastră liberă și independentă, atât la instituțiile așa zis
premium, serioase, fie ele ziare sau televiziuni de știri și n-am regăsit decât
într-o foarte mică măsură, neînsemnată, o știri privind un domeniu foarte
important, precum educația națională. Vroiam să citesc și să văd cum abordează
presa noastră mult prea cancanizată și otevizată o informație, care anunța un
pas mare în lupta împotriva corupției din sistemul de educație, din
instituțiile de învățământ.
Dar informațiile
despre școală, în presă, au fost insignifiante, școala a fost bătută de departe
la promovări, rating, afișări, citiri, recitiri, reluări, redistribuiri, de
tembelizatorul viral ”Cristii, băăă...”, eveniment extraordinar întâmplat acum
doi/trei ani, dar care a fost mediatizat intens și a ținut o țară întreagă, cu
sufletul la gură. A ținut un popor timp de o săptămână, într-un râs isteric,
tâmp!!!
Pe cine mai interesează bugetul de venituri și
cheltuieli al instituțiilor de învățământ, instituții atât de blamate și
acuzate de corupție, demolate de lipsa resurselor materiale și de incompetența
diriguitorilor din sistem și a administrațiilor locale, dar ținute în picioare
mai mult din buzunarele părinților de școlari? Și ”Cristi, băăă...” probabil că
ține tot de școală, mai bine spus de lipsa educației școlare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu