Noul sport național, modern al românilor

Crește, crește și nu se mai oprește!

Se poate practica de toată lumea! Oriunde și oricum. În câmp liber, în spații închise, pe apă, pe pământ, sub pământ, în aer, acasă, în cârciumi, pe străzi, în instituții de stat, private, în așezăminte religioase, în parlament, în guvern, la partide, etc! Nu necesită infrastructură! Nu are nevoie de drumuri și șosele, săli de sport, stadioane, case de cultură! Nu are reguli, nu are legi! Toată lumea câștigă, toată lumea pierde!

În România actuală, crăpelnița a ajuns un fel de sport național, practicat zilnic, în exces și într-o obscenitate publică evidentă. O schimbare radicală față de România comunistă, în care lipsurile materiale și îngrădirea libertăților individuale, nu permiteau decât la o mână restrînsă de privilegiații să-și facă de cap! Acum, cuvântul crăpelniță moare, dar fenomenul se dezvoltă sub alte nume. La fel de ignorate și depreciate sunt și alte cuvinte pe cale de dispariție: cumpătare, bun simț, respect, omenie, dar din păcate, în comparație cu crăpelniță, nu se dezvoltă sensul acestora sub altă formă!

În ciuda faptului că a devenit demodat, nefolosit, uitat, ignorat, pe cale de dispariție, fenomenul crăpelniței naționale este unul la modă! De zi cu zi și de amploare. De câțiva ani încoace, crăpelnița românească pare un festival continuu, care crește, crește, crește și nu se mai oprește!

Se manifestă la toate scările sociale și păturile populației românești, fie că sunt categoriile paupere, fie că sunt cele ale clasei bogătanilor ori ale noilor îmbogățiți. Crăpelnița națională românească nu are culoare politică! Și nici frontiere, fiind exportată chiar și în cele mai occidentale țări și capitale ale lumii. Fără a fi vreun popor invadator, cuceritor, românii au ajuns peste tot în lume! Probabil că mai au puțin și pun piciorul și pe lună sau pe Marte.

Mulți tineri din ziua de azi adepți ai fenomenului, habar nu au de sensul cuvântului crăpelniță-conform DEX-”CRĂPÉLNIȚĂ s. f. (Popular) Mîncare. [A murit] acu vreo doi ani. Pe de-o parte de bucurie mare, pe de alta, de necaz. Dar și de băutură multă și de crăpelniță.PAS, L. I 292. N-o să-i dau crăpelniță degeaba.”

Crăpelnița este rudă bună cu lăcomia și nesimțirea și cu alte chestii asemenea lor. În ziua de azi, crăpelnița de modă nouă, dezvoltată puternic după 1990 încoace, are și alte forme care o completează. Pe lângă bogăție, dorința și excesul de putere, în special putere politică și economică, sunt principalii factori caracteristici ai acestui fenomen de amploare.

Dacă pentru mâncare, băutură și destrăbălare românii cu toții, caută mereu pretexte dacă nu au motive, cum sunt zilele de sărbători de naștere, religioase sau naționale-apetitul pentru putere politică și control reprezintă apanajul unei categorii mai restrânse de cetățeni. Unii dintre aceștia numiți generic politicieni au ajuns deja la stadiul de crăpelniță, având deja furculița și cuțitul în mâinii, în timp ce alții aspiră, se străduiesc și fac totul să ajungă și ei la crăpelnița politică, de unde apoi, nu se mai dau duși decât dacă le fac vânt alți aspiranți sau alungați de popor cu pietre. Doar că acești politicieni nu țin cont de sensul cuvântului crăpelniță, îl ignoră cu bună știință și nu-i interesează că pot crăpa și din prea multă putere politică!!! Importantă este obținerea puterii cu orice preț și prin orice mijloace!

După cum se vede, la români fiecare este cu crăpelnița lui, în funcție de stare, de putere și de educație. La sărăntoci, crăpelnița se limitează de cele mai multe ori la potol-mâncare și băutură, în general de proastă calitate, în exces, condimentate din plin de manifestarea stridentă a lipsei de educație, a nesimțirii, a destrăbălării. De multe ori, acestea împreună nu doar că le afectează propria sănătate și viața, dar are consecințe grave și în comunitate-generează fapte antisociale, imorale, ilegale, chiar crime.

La bogătani, la puternicii zilei, crăpelnița, pe lângă epatarea avuției strânse de cele mai multe ori pe căi ilegale și pe spinarea celorlalți cetățenii din alte categorii-”băi, săracilor!”-are și forme de grandomanie și glorie deșartă. Exemple ar fi moșiile, latifundiile, căsoaiele, proprietățile, clădirile, multe cu o arhitectură de prost gust, luxul, kitch-ul absolut inutile pe care au dat sute de milioane de euro din averi ilicite. Apoi: bolizii de lux, armatele de sclavi și amantele la vedere, vacanțele exotice, gorilele angajate să-i protejeze, vedetismul, paranoia de oameni importanți, de neînlocuit, doctoratele, funcțiile de înalți demnitari, oameni de stat!

Crăpelnicii cu stare mai au în familiile din dotare și beizadelele de rigoare, cei mai mulți după chipul și asemănarea boșilor, dar mult mai nesăbuiți, mult mai fără minte, infatuați, nesimțiți! Boi cu averi și afaceri moștenite, pentru care munca este o chestiune abstractă. Beizadele care profită din plin de starea lor și statutul părinților și își fac de cap în cel mai josnic mod, aruncând cu bani prin cluburi, pe femei, pe chestii așa zis luxoase, uneori și pe substanțe interzise, droguri și ce le mai trece prin cap. De obicei, crăpelnicii juniori din familiile așa zis importante, epatează public prin diverse prostii imense pe care le fac, știind că boșii lor îi vor scăpa de orice fel de răspundere materială sau morală în fața legii și a oamenilor.

Crăpelniță să fie că restul nu mai contează! Trăiască crăpelnița națională!

-----------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.