Mai avem instituții anticorupție funcționale?
Împuțiciunea
rahatului a scos la iveală în cazurile de la Caracal și alte chestii
surprinzătoare, în primul rând un candidat independent la președinție,
Alexandru Cumpănașu, unchiul victimei, devenit justițiar notoriu tocmai pe baza
dramei nepoatei sale. Notorietate care a început să scoată la iveală alte rahaturi
care țin la prima vedere, că până acum nu s-a autosesizat nici o instituție
abilitată, de corupție la nivel înalt!
Astfel, pentru cine nu știa Cumpănașu se presupune că
este un privilegiat și protejat al Ministerului de Interne de mulți ani, sediul
ong-ului său fiind găzduit de această instituție, despre care se spune că îi
asigura și mașină de serviciu. Mai mult, acum rahatul răscolit a scos la iveală
și faptul că acesta a beneficiat de anumite contracte, inclusiv din partea
Ministerului Culturii, care i-ar fi băgat în cont milioane de lei în schimbul
anumitor servicii. Dar noile dezvăluiri se pare că nu interesează nici o
instituție a cărei activitate vizează anticorupția, DNA-ul pare că de la înlăturarea
Laurei Codruța Kovesi, a intrat într-o adormire letargică!
În aceste condiții, Cumpănașu face valuri în continuare,
nu doar prin reclama electorală pe care și-o face cu orice prilej, este
omniprezent pe sticla televizoarelor, activ în lupta cu instituțiile pentru
pedepsirea clanurilor de interlopi din țară și pentru aflarea vinovaților și
pedepsirea lor în cazul nepoatei dispărute.
Mai mult, în loc să fie luat la întrebări de către
autoritățile abilitate pentru a se afla dacă a beneficiat de privilegii
nemeritate din partea unor instituții importante ale statului, dacă este
implicat el cât și reprezentanți ai statului în cazuri de corupție, Alexandru Cumpănașu
beneficiază de protecție și mașină de serviciu din partea Jandarmeriei, ca
urmare a unei solicitări depuse de acesta la Ministerul de Interne, prin care a
cerut să i se asigure paza și protecția. Pază, protecție și mașină plătite tot
de la bugetul de stat, privilegii de care nu se bucură nici o altă persoană
dintre cetățenii simplii care au parte de amenințări reale privind siguranța și
viața lor.
Faptul că România este unul dintre principalii furnizori,
dacă nu chiar primul, de ființe umane, traficate în Uniunea Europeană pentru
practicarea prostituției, a cerșetoriei și hoției nu era chiar o necunoscută
pentru opinia publică din România, înaintea cazurilor Caracal. Spun al
cazurilor deoarece acolo s-au înregistrat mai multe sesizări, reclamații privind
persoane răpite, dispărute, dar unele dintre ele nu au fost băgate în seamă de
autorități, cum ar fi cazul Luizei Melencu de exemplu, fiind scoase la lumină
abia după răpirea și dispariția ultimei fete, Alexandra Măceșanu, care se
presupune că a fost omorâtă de suspectul Gheorghe Dincă, dar al cărei cadavru
încă nu a fost găsit!
Și în rapoartele anuale ale Departamentului de stat al
SUA privind România, traficul internațional de persoane este indicat ca fiind
una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm!
În realitate, fenomenul se cunoaște foarte bine și la
nivelul instituțiilor abilitate din România, mă refer aici la Poliție și la
DIICOT, singurele instituții care mai fac câte ceva pentru prinderea
traficanților și eliberarea victimelor. Evident, foarte puțin în comparație cu
amploarea fenomenului și mai mult atunci când erau ori sunt sesizate de instituțiile
similare din Uniunea Europeană, care era principala destinație a persoanelor
traficate, și în colaborare cu acestea! Impresia mea este că instituțiile
românești amintite anterior, se implicau și se implică în lupta împotriva
acestui flagel modern, mai mult de ochii Europei și din obligație față de
acordurile internaționale de cooperare polițienească.
Altfel, se vede de la o poștă cât de profesioniste și implicate
sunt instituțiile abilitate pe plan național. Cazurile Caracal au răscolit însă
rahatul în Poliție, în Procuratură, în instituții importante, în politică, în
rețelele de mafii locale, regionale și transnaționale. La două luni de la
declanșarea scandalului și a cercetărilor ample, încă nu s-a ajuns la niște
concluzii clare, evidente, pe baza cărora să fie întocmite dosare ale cauzelor
în speță. În ciuda faptului că au existat și există zilnic tot felul de
informații și speculații, în media, dar și o bâjbâială și poticneală a
autorităților, nu există nimic concret privind rezultatele cercetărilor.
Dar, rahatul răscolit a scos la iveală
complicități, incompetențe, indiferențe, prostie cât cuprinde, acuze de abuz în
serviciu la cine nu te așteptai, la procurorul Cristian Ovidiu Popescu, alături
de alți trei polițiști din zonă, cei care se spune că nu au acționat la timp
pentru salvarea Alexandrei Măceșanu! Apropo, n-am văzut până la acesta un
magistrat care fuge pe străzi ca un infractor, doar ca să nu răspundă întrebărilor
presei! Oare ce prestanță, ce demnitate, ce respect are acest magistrat în
ochii opiniei publice, al colegilor și al persoanelor pe care le cercetează în
activitatea profesională?
Normal ar fi ca în urma răscolirii rahatului și
a dezvăluirilor despre posibile complicități și cazuri de corupție, referitoare
la Alexandru Cumpănașu, ong-ul acestuia, instituțiile și persoanele cu care a
lucrat sau colaborează încă, să fie cercetate și să se clarifice suspiciunile
de ilegalități, dar până acum nu se constată nici un interes în acest sens.
Suspiciunile trebuie cercetate și clarificate, iar instituțiile
abilitate să înceapă fără tăgadă aceste demersuri, caz în care s-ar putea să
avem parte și de alte dezvăluiri surprinzătoare la nivel înalt. Pe de altă
parte, chiar candidatul la prezidențiale, Alexandru Cumpănașu, ar trebui să
dovedească faptul că este o persoană cinstită și necoruptă, cu intenții bune,
care chiar luptă pentru adevăr și dreptate!
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
Doar resetarea ministerelor de interne și justiție nu este suficientă, este nevoie de o curățenie generală în cele două aparte de forță ale guvernării. Poate o destituire generală, pe județe, și o reangajare pe concurs nu ar strica. Ca apoi un schimb dintr-un loc al țării într-altul, o rotire a personalului de conducere, ar putea aduce o primenire în sistem. Altfel rămânem pe același curs polițist, procuror, infractor și ajungem de unde am plecat.
RăspundețiȘtergere