Apeluri
tulburătoare de la oameni aflați pe paturile de terapie intensivă
Tot mai multe
infectări, tot mai mulți morți, tot mai mulți reinfectați, tot mai multe recorduri
negre bătute de coronavirusul SARS-Cov 2. Atât la nivel mondial, cât și în
România. Valul doi, valul trei al propagării și infectărilor cu virusul ucigaș,
care pare că este tot mai greu de ținut sub control pe măsură ce avansează
sezonul rece. Nici noi nu mai știm ce valuri ne lovesc! Numărul bolnavilor și
al victimelor este dat de autoritățile din fiecare țară după cum consideră de
cuviință și par mai mici decât cele reflectate de realitate.
Gestionarea situației
de criză sanitară, în special la noi în țară, tot mai greu de făcut de către autorități, care, de multe ori, dau senzația că au scăpat
situația de sub control. La starea de agravare contribuie din plin și
iresponsabilii, negaționiștii, manipulatorii, profitorii pandemiei. În ciuda
vocilor disperate ale celor conștienți de pericolul mortal, care fac apel la
rațiune, solidaritate și cer ajutor!
Scriam recent despre faptul că
tot mai mulți dintre noi am renunțat la omenie, am constatat că omenia este
ceva de domeniul trecutului, pe cale de dispariție ! Poate că nu este
chiar așa, poate doar am uitat în egoismul nostru, în orbirea noastră să mai
fim oameni, pentru un timp. Dar, dacă vrem, ne putem reveni ! Am putea din
nou să punem iarăși preț pe omenie, pe solidaritate, pe viață, pe oameni, pe
demnitate ! Trebuie doar să vrem !
Pe 28 octombrie 2020, ne-a fost
transmis încă un apel tulburător, un mesaj de pe patul de
spital, atât pentru români, pentru oameni, cât și pentru toți cei care viețuim
sau încă mai trăim în aceste vremuri de pandemie. Oare câți alți bolnavi aflați
pe patul de spital nu doar că luptă pentru viața lor, într-o lume din ce în ce
mai rea și mai cinică, ci se și gândesc la ceilalți oameni, la viață și la
binele comun ?
” Am fost scos din spitalul din Slobozia, stânga
Nistrului și internat in secția de terapie intensivă a Spitalului Republican de
Boli Infecțioase "Toma Ciorbă."
Aici
voi primi tratamentul necesar de la medici specialiști și cu ajutorul Bunului
Dumnezeu îmi voi putea recupera sănătatea și să mă întorc la colectivul
cadrelor didactice, elevi si părinți, atât de mult la care țin.
Să vă dee Domnul mulți
ani de zile pentru ajutorul acordat.
E atât de târziu, iar
eu nu dorm...
Mă gândesc la lumea
aceasta.
Oare de unde atâta
invidie, răutate și murdărie, dacă viața noastră e atât de fragilă ?
Această Pandemie
trebuie să ne schimbe, trebuie să devenim mai buni și milostivi, mai iertători...”
Este încă o voce din rândul celor care gândesc cu
adevărat la ce este bine și rău, o voce care grăiește și pentru viitor, într-o
perioadă de grele încercări pentru toată lumea, când orbirea multora dintre
noi, interesele meschine, răutatea, prostia, lăcomia duc la radicalizare, la
vrajbă, la lucruri care provoacă răul oamenilor și al societăților. Un glas
care, ca multe altele ce fac apeluri disperate la solidaritate, bunătate,
umanitate, răzbate prin corul negaționiștilor pandemiei, printre bla, bla-urile
politicienilor și mai marilor zilei, care pun mai presus de orice lupta, accesul
și menținerea puterii, în detrimentul comunităților și cetățenilor.
O voce care împreună cu celelalte care semnalează
pericolele mortale, ne cere tuturor celorlalți să ne schimbăm în bine, pentru a
ne putea salva ! Și, pe zi ce trece, dintre vocile care încă mai trăiesc
și reflectă o minte lucidă, judecată de valoare și gândire în spiritul
umanității, se aude tot mai mult : din spitale, din casele oamenilor, din
societate, din comunități, din țările lumii afectate de pandemie și de problemele
grave cu care se confruntă. Sunt vocile oamenilor care combat corurile
glasurilor și acțiunilor iresponsabile ale negaționiștilor, ale
iresponsabililor și celor care dezbină, înrăiesc și produc doar rău tuturor,
inclusiv lor. Vocile rațiunii !
Iată ce scria profesorul Iovcev pe 12 octombrie :
Nu ne costă nimic să
încercăm cu toții să ne schimbăm, ”trebuie să fim mai buni, mai milostivi, mai
iertători !”-cum ne spun profesorul Iovcev de pe patul de spital, precum
și alte voci ale unor oameni care pun preț pe viață și umanitate.
De noi depinde ce
cale alegem !
Trebuie, suntem obligați să alegem viața!
------------------------------------------------------------------------------------------
