Motto: ”Ziua în care vom renunța este ziua în care vom muri!”
Ceva rău se întâmplă
Oare ce le inspiră această maximă celebră post Colectiv la noi, ”Ziua în care vom renunța este ziua în care vom muri!”, oamenilor care renunță, năruind speranțele celor care credeau în ei?
Care sunt motivele
din cauza cărora se dau la o parte oamenii capabili, competenți, reprezentativi
în domenii importante de activitate, care au puterea mai mult decât alții să schimbe
lucrurile în bine, în România?
Auzim frecvent,
periodic cum diverși profesioniști, oameni cu înaltă pregătire profesională, cu
performanțe, recunoscuți în domeniile lor de activitate, apreciați de breaslă
nu doar în țară ci și peste hotare, anunțându-și surprinzător retragerea,
pensionarea din posturi importante la
care au acces cu greu după ani mulți de eforturi și sacrificii.
Când se întâmplă
astfel de renunțări aparent fără motiv, înseamnă că s-a întâmplat ceva rău,
care i-a determinat brusc să renunțe!
Ceva rău care și-a atins scopul de a scoate din joc oamenii inteligenți,
pregătiți, dar incomozi. Un rău care odată ce a eliminat barierele din cale va
face lucrurile și mai rele, nemaiavând în cale nicio opoziție, nimic!
Un rău care va
influența masiv și restul oamenilor din societate care își puseseră mari
speranțe, credeau în puterea de schimbare a celor care au renunțat de bună voie
sau au fost obligați să renunțe.
Odată cu retragerea,
darea la o parte, renunțarea la luptă a celor mai buni se generează
demoralizare, demobilizare, lipsă de speranță și perspectivă și pentru toți cei
care au crezut că există cineva în care pot crede și pe care îl/îi pot urma pe
calea binelui. Iar această stare negativă de spirit este cu atât mai accentuată
cu cât în locul celor care s-au retras nu apar oameni de același calibru,
capabili să miște munții din loc.
Este adevărat că în România oamenii inteligenți, cu
viziune, cu proiecte, cu personalitate și caracter care s-au remarcat și au
ieșit pozitiv în evidență, recunoscuți de opinia publică dar și de competitorii
ori adversarii lor, sunt incomozi, deranjează imens, sunt bariere greu de
trecut în calea marilor corupți, a mafiei gulerelor albe, a incompetenților și
îmbogățiților ilegal ajunși peste noapte în diverse înalte funcții de conducere
ale instituțiilor importante din statul român.
Personalități care
se dau la o parte inclusiv în economie, în instituțiile de forță, instituțiile
de drept, instituțiile cu rol determinant în educație, în sănătate, în
politică, la vârful statului, în toate domeniile societății românești.
Oameni care aparent
inexplicabil sau nu renunță atunci când este mai mare nevoie de ei, atunci când
chiar ei pot schimba lucrurile și le pot schimba în bine!
Oameni importanți
care ar putea fi modele și exemple de urmat pentru toți ceilalți din societate
care nu au nici competențele și nici puterea celor care renunță de a trage
lumea după ei.
De obicei, atât
timp cât se implică, luptă, contează și sunt piedici, bariere, sunt
inacceptabili în calea oamenilor toxici și a lucrurilor negative, se încearcă
din răsputeri, prin toate mijloacele îndepărtarea lor.
Alții sunt
marginalizați sau forțați, șantajați să renunțe.
Dar când oamenii
buni, curajoși, importanți care au muncit, au luptat pentru schimbarea
lucrurilor în bine, care aveau proiecte imediate, chiar dacă nu li s-a permis
să schimbe întotdeauna ceva în bine, dar care erau hotărâți să nu renunțe, își
anunță dintr-odată hotărârea de a se retrage atunci înseamnă că ceva s-a
întâmplat.
Este adevărat că
uneori, în rândul oamenilor care își anunță retragerea alături de cei buni sunt
și cei răi, dar ale căror motive de renunțare sunt cu totul altele decât ale
primilor.
Cel mai recent caz
de abdicare în grup este cel al judecătorilor care, fiecare cu motivele sale,
au ales să se pensioneze la vârsta la care le permite legea, o vârstă tânără
care le-ar fi permis să mai lucreze destui ani în sistemul judiciar. Săptămâna
aceasta, 65 de magistrați și-au depus cereri de pensionare.
Un grup pestriț de
tineri pensionari dintre care unii erau blamați, alții considerați dalmațieni
și unii priviți cu speranță ca reformatori și capabili de a schimba lucrurile
în bine.
Vom vedea
consecințele acestor alegeri, dreptul lor, și cine vor fi cei care le vor lua
locul în sistem.
Cert este că o
parte a societății civile care spera în oamenii cu putere de schimbare în bine
nu au primit deloc bucuroși darea acestora la o parte! Este acea parte a
societății românești care se simte din nou dezamăgită și trădată de cei în care
au crezut!
Pare că gradul de
implicare a factorilor care pot influența pozitiv, asumarea responsabilității
și riscurilor sunt tot mai mici în raport cu speranțele și perspectivele
românilor de schimbare în bine!
---------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile: