Aceeași Mărie cu altă pălărie!

 

Cât de toxică este alegerea în demnități publice a traseiștilor politici? 

Fețele politicienilor români!

Într-o vreme, prin 2014, societatea civilă protesta față de traseismul politic! Acum, interesează pe cineva toxicitatea traseismului politic?

Ce folos dacă în parlament, în marile orașe precum și în alte localități ale țării vor câștiga alegerile reprezentanți ai unui partid sau altul, traseiști din alte partide după cum bate vântul oportunist, dacă cetățenii, alegătorii, comunitatea, țara vor avea parte de aceeași reprezentanți aleși: incompetenți, corupți, păpușați, manipulați de grupurile care i-au pus pe liste și care-i controlează conform intereselor proprii?

Evident, sarabanda racolărilor și traseismului politic este în toi, dar acest fenomen care se repetă ciclic nu este de natură să aducă nimic bun vieții politice din România.

Traseismul politic este toxic și dăunător societății și dezvoltării comunităților și țării, iar acest lucru este dovedit în timp de politicieni traseiști ajunși în fruntea bucatelor!

 

Este evident că un politician traseist, ajuns dintr-un partid în altul, care și-a negociat interesele, uneori chiar scăparea de răspunderea în fața legilor, este vulnerabil coruptibil, manipulabil în raport cu noii stăpâni!

Citiți și gândiți!

-Ce partid credeți că va aduna cei mai mulți traseiști politici, care vor fi aleși în demnități publice și cât de toxici vor fi aceștia pentru societate și pentru țară?

În acest an multielectoral, mai mult ca oricând, politicienii oportuniști și fără scrupule care-și simt viitorul amenințat, încearcă din răsputeri să-și aranjeze ploile la partidele proprii, dar și la alte partide care le fac cu ochiul, le vând cioara de pe gard și blana ursului din pădure și îi asigură că dacă le servesc interesele vor fi mari boși după alegeri.

Într-o vreme, prin 2014, societatea civilă protesta față de traseismul politic! Acum, interesează pe cineva toxicitatea traseismului politic?

Putem vedea cu ochiul liber că este timpul racolărilor de membri de la alte organizații, este vremea traseiștilor care-și doresc cu ardoare să parvină și să urce în funcții de interes public și să-și asigure propriile interese, dar și ale grupurilor care-i susțin și folosesc.

Există o dinamică în creștere care se va accentua până la alegeri, de racolare și de trecere a traseiștilor politici de la  un partid la altul.

Fiecare vrea să tragă cartea câștigătoare și să o folosească la urne dar și în timp, după alegeri atunci când se fac tot felul de înțelegeri, de convenții și alianțe pentru menținerea sau obținerea puterii!

Partidele vor să-și întărească organizațiile cu tot mai mulți și mai influenți membri, atât în țară la nivel central și teritorial, dar și în diaspora, care înseamnă un număr important de alegători, care pot înclina balanța câștigătorilor la vot.

Printre anumiți politicieni la vârf din România există convingerea că mulți dintre românii din străinătate nu sunt conectați foarte bine la realitatea românească, astfel că încearcă să-i manipuleze să voteze în favoarea unor interese politice sau altele.

De asemenea, se mizează și pe faptul că diasporenii care l-au votat la alegerile trecute pe Klaus Iohannis și l-au ajutat să devină președinte, nu odată ci de două ori, sunt dezamăgiți și scârbiți de acesta, precum și de forțele care guvernează țara prin rotativa PSD/PNL.

Astfel, unii încearcă să-i atragă pe românii care lucrează afară să voteze forțele suveraniste/extremiste, conform curentului european care indică o ascensiune a extremiștilor în acest an electoral important nu doar pentru România, ci și pentru Europa.

În privința opțiunilor de vot ale românilor din Diaspora percepțiile sunt încă neclare, mulți dintre aceștia nemarșând masiv la propaganda suveraniștilor, dar în același timp, nici nu sunt atrași de celelalte forțe politice care le doresc cu ardoare voturile.

Cu toate acestea, partidele din țară care revendică puterea la alegerile viitoare și-au început deja campaniile electorale neoficiale, dar la vedere, în comunitățile cele mai numeroase ale românilor din Occident.

După ce a făcut o ședință foto cu proprii primari de partid cu o zi înainte, primul iubit al țării, încă premierul Marcel Ciolacu, a făcut deja o baie de mulțime în Italia, cu promisiuni, îmbrățișări și poze de ziua îndrăgostiților, cu o binecuvântare la Papă, după cum anunță propaganda oficială a PSD.

Urmează caravana auriștilor în Occident, la frații noștrii plecați cu traista în băț ân căutarea unui trai mai bun, să-i convingă ca împreună cu voturile lor să ”salveze” țara!

Pe liderul PNL, Nicolae Ciucă, încă nu l-am văzut în turnee electorale europene, dar pare că nici nu are simpatie și priză prea mare la marea masă a votanților.

După dezamăgirile alegerilor anilor trecuți, percepția generală este că românii din Diaspora nu vor mai străbate sute de kilometri pentru a vota și nici nu vor mai sta la cozi, în ploaie și frig pentru a vota niște aleși care ulterior și-au bătut joc de voturile lor!

Revenind în țară, în timpul racolărilor, la vremea traseiștilor politici, aici se dau bătălii pe frontul politic, pe întreg teritoriul electoral.

Deja au început să fie anunțate victorii de etapă, cutare filială AUR a trecut la PNL, cutare filială județeană PNL a trecut la PSD, sumedenie de membri ai PSD și PNL cu funcții și demnități publice și-au dat deja adeziunea pentru AUR, dar așteaptă momentul potrivit să treacă la noua formațiune ca să nu-și piardă momentan privilegiile, așa că lucrează sub acoperire pentru atingerea noilor obiective politice.

Nici noua Alianță Dreapta Unită, cu organizația lui Ludovic Orban, Forța Dreptei, și cea condusă de Eugen Tomac, PMP, nu se poate plânge de traseiști în rândurile ei!

Chiar și de la USR, momentan cu șanse mici la atingerea pragului parlamentar conform sondajelor de până acum, se vehiculează ideea că unii membri negociază trecerea la alte partide considerate eligibile.

Mai mult, unii dintre acești traseiști politici au ajuns a fi considerați penali în funcții publice, fiind cercetați și chiar condamnați și apoi scăpați de consecințele faptelor lor, reveniți în viața publică și dornici de preamăriri. Unul dintre cei mai notorii este actualul primar de la sectorul 5 al Capitalei, Cristian Popescu Piedone, care va candida în continuare la o funcție de demnitate publică.

Dar de Chirică de la Iași ce să mai zicem, dacă faptele vorbesc?

------------------------------------------------------------------------------------------

 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO10BREL0005540221760100

SAU

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO71INGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Țara moare, dar nu se predă!

Motto: Iohannis dixit-”Avem o situație fluidă, cum spune experții!” 

Cine ne apără de ”orcii” de acasă

Atmosfera de instabilitate, de nesiguranță, de pericol este întreținută în permanență, propagată și întețită nu doar de prostia, incompetența și corupția mai marilor țării, ci și de o parte a mediei care manipulează, care îndoctrinează, dezinformează și răspândește știrile false, cu intenție sau fără intenție!

Românii sunt în permanență supuși unor bambardamente cu informații false, care produc mai mult rău decât modul în care liderii politici pe care și i-au ales conduc această țară!

De acest război atipic nu pot fi feriți și apărați de nicio ”umbrelă NATO„, de nicio garanție de securitate, de nicio instituție a statului sau de aiurea!

Incompetență, iresponsabilitate, lipsă de preocupare și interes față de problemele oamenilor, societății și țări, incapacitate crasă de a-și îndeplini atribuțiile consfințite prin lege, dar mai ales o atitudine de batjocură permanentă și de dispreț față de cetățenii acestei țări!

Vorbele, comportamentul și faptele mai marilor țării creează o stare de confuzie generală, de nesiguranță, de revoltă, de confuzie, de tot ceea ce este mai rău, în special atunci când oamenii au nevoie mai mare de certitudini, de siguranță, de stabilitate, de lucruri și mesaje pozitive din partea celor aflați în fruntea bucatelor și a statului român.

Efectele, consecințele respectivilor șefi de țară temporari, sunt dezastruoase și transmit exact ceea ce înseamnă de fapt-o bulibășeală permanentă a clasei politice actuale-o stare de fapt, o stare de spirit extrem de rele și de nocive pentru cetățenii de rând, bulversați de cea ce se întâmplă rău de ani de zile încoace!

Avem de-a face cu o bulibășeală la nivel înalt!

România este bolnavă grav, aproape incurabil dacă ne gândim că de peste trei decenii starea ei se agravează continuu.

De la cap se-mpute treaba în țara noastră, ca la pește, dar mult mai grav pentru că aici este vorba de oameni și de țară nu de animale!

Ce să mai înțeleagă bietul, tolerantul, naivul popor român din ceea ce se întâmplă în permanență, cu oamenii, cu țara și cu boșii de partid și de stat?

Cum să reacționeze cetățenii, oamenii de bună credință la toate aceste dezastre și cataclisme care vin în permanență peste noi și care ne bagă în ceață pe toți?

Dezastre soldate în primul rând cu pierderi de vieți omenești, care nu s-ar întâmpla fără concursul multora dintre cei aleși și puși să conducă principalele instituții ale statului român!

Care-i starea de spirit a românilor după ultima mare bulibășeală făcută cu surle și trâmbițe după situația îngrijorătoare de la granița cu Ucraina, în Delta Dunării, acolo unde războiul este în plină desfășurare?

Ce să înțeleagă, ce să facă locuitorii din deltă afectați în permanență de războiul de peste Dunăre, care ar putea oricând ajunge peste ei?

Ce să creadă acești oameni din declarațiile, comportamentul și faptele mai marilor de la București, pe care nu-i duce capul decât să le dea asigurări că nu se întâmplă nimic și că nu există lucrurile pe care oamenii locului le văd cu ochii lor și le trăiesc în ultimul timp?

Să-i creadă pe politicienii rupți de realitate sau să-și facă griji pentru viața lor și a familiilor lor?

Să-l creadă pe președintele țării, care acum câtva timp s-a plimbat cu ”prima doamnă” ca turiști prin deltă, dar nu a catadicsit să se intereseze de realitatea îngrijorătoare de la granița cu Ucraina?

Bulibășeala politică la vârf scoate și mai mult în evidență incompetența, iresponsabilitatea și prostia conducătorilor într-o perioadă când aceștia ar trebui să  dovedească și transmită contrariul!

Conducătorii ar trebui să dea dovadă de responsabilitate, de competență, de  a face lucruri pozitive și a transmite oamenilor mesaje care să-i liniștească pe aceștia, să-i facă să se simtă în siguranță!

Dar nu se întâmplă astfel de minuni!

Dimpotrivă, amenințările de tot felul, nesiguranța, pericolele, nenorocirile și dezastrele sunt din ce în ce mai numeroase, la ordinea zilei și a nopții!

În permanență, cetățenii află despre instituții importante ale statului care în loc să-și îndeplinească atribuțiile au devenit, sunt parte, complice ale unor nenorociri care nu ar trebui să se întâmple!

Nimeni din altă parte nu ne poate apăra de ”orcii” noștri de acasă!

Doar noi singuri putem face acest lucru, dar...

Starea de spirit, de confuzie, de îngrijorare, pericolele și dezastrele din țara noastră sunt o realitate la ordinea zilei!

Într-o perioadă de timp în care în România și în proximitatea acesteia se întâmplă în permanență, lucruri deosebit de importante, de viață și de moarte, instituțiile vitale ale statului, mai marii acestei țări, aleși sau numiți politic, au reacții diverse!

Confuze, neconvingătoare, toxice!

Prin vorbele, comportamentul și faptele lor care ar trebui să le caracterizeze activitatea și să ne arate cum își îndeplinesc atribuțiile în importantele funcții de oameni de stat, conducători de țară, aceștia dovedesc poporului, cetățenilor, opiniei publice în general o atitudine tipică politicienilor care au condus și conduc țara, în ultimii 32 de ani!

-------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO71INGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

 

 

De ce se dau la o parte oamenii care pot schimba lucrurile în bine

 

Motto: ”Ziua în care vom renunța este ziua în care vom muri!”

Ceva rău se întâmplă

Oare ce le inspiră această maximă celebră post Colectiv la noi, ”Ziua în care vom renunța este ziua în care vom muri!”, oamenilor care renunță, năruind speranțele celor care credeau în ei?

Care sunt motivele din cauza cărora se dau la o parte oamenii capabili, competenți, reprezentativi în domenii importante de activitate, care au puterea mai mult decât alții să schimbe lucrurile în bine, în România?

Auzim frecvent, periodic cum diverși profesioniști, oameni cu înaltă pregătire profesională, cu performanțe, recunoscuți în domeniile lor de activitate, apreciați de breaslă nu doar în țară ci și peste hotare, anunțându-și surprinzător retragerea, pensionarea  din posturi importante la care au acces cu greu după ani mulți de eforturi și sacrificii.

Când se întâmplă astfel de renunțări aparent fără motiv, înseamnă că s-a întâmplat ceva rău, care i-a determinat brusc să renunțe!

Ceva rău care și-a atins scopul de a scoate din joc oamenii inteligenți, pregătiți, dar incomozi. Un rău care odată ce a eliminat barierele din cale va face lucrurile și mai rele, nemaiavând în cale nicio opoziție, nimic!

Un rău care va influența masiv și restul oamenilor din societate care își puseseră mari speranțe, credeau în puterea de schimbare a celor care au renunțat de bună voie sau au fost obligați să renunțe.

Odată cu retragerea, darea la o parte, renunțarea la luptă a celor mai buni se generează demoralizare, demobilizare, lipsă de speranță și perspectivă și pentru toți cei care au crezut că există cineva în care pot crede și pe care îl/îi pot urma pe calea binelui. Iar această stare negativă de spirit este cu atât mai accentuată cu cât în locul celor care s-au retras nu apar oameni de același calibru, capabili să miște munții din loc.

 Oameni care prin atitudinea lor, mentalitatea, comportamentul, moralitatea și integritatea, faptele și vorbele lor, viziunea, proiectele lor anunță la un moment dat, surprinzător, că renunță la luptă și se retrag. Cauzele reale ale renunțării la luptă sunt de multe ori neclare, necredibile, nu spun și nu vor să spună întotdeauna adevărul despre ce i-a determinat să se dea la o parte!

Este adevărat că în România oamenii inteligenți, cu viziune, cu proiecte, cu personalitate și caracter care s-au remarcat și au ieșit pozitiv în evidență, recunoscuți de opinia publică dar și de competitorii ori adversarii lor, sunt incomozi, deranjează imens, sunt bariere greu de trecut în calea marilor corupți, a mafiei gulerelor albe, a incompetenților și îmbogățiților ilegal ajunși peste noapte în diverse înalte funcții de conducere ale instituțiilor importante din statul român.

Personalități care se dau la o parte inclusiv în economie, în instituțiile de forță, instituțiile de drept, instituțiile cu rol determinant în educație, în sănătate, în politică, la vârful statului, în toate domeniile societății românești.

Oameni care aparent inexplicabil sau nu renunță atunci când este mai mare nevoie de ei, atunci când chiar ei pot schimba lucrurile și le pot schimba în bine!

Oameni importanți care ar putea fi modele și exemple de urmat pentru toți ceilalți din societate care nu au nici competențele și nici puterea celor care renunță de a trage lumea după ei.

De obicei, atât timp cât se implică, luptă, contează și sunt piedici, bariere, sunt inacceptabili în calea oamenilor toxici și a lucrurilor negative, se încearcă din răsputeri, prin toate mijloacele îndepărtarea lor.

Alții sunt marginalizați sau forțați, șantajați să renunțe.

Dar când oamenii buni, curajoși, importanți care au muncit, au luptat pentru schimbarea lucrurilor în bine, care aveau proiecte imediate, chiar dacă nu li s-a permis să schimbe întotdeauna ceva în bine, dar care erau hotărâți să nu renunțe, își anunță dintr-odată hotărârea de a se retrage atunci înseamnă că ceva s-a întâmplat.

Este adevărat că uneori, în rândul oamenilor care își anunță retragerea alături de cei buni sunt și cei răi, dar ale căror motive de renunțare sunt cu totul altele decât ale primilor.

Cel mai recent caz de abdicare în grup este cel al judecătorilor care, fiecare cu motivele sale, au ales să se pensioneze la vârsta la care le permite legea, o vârstă tânără care le-ar fi permis să mai lucreze destui ani în sistemul judiciar. Săptămâna aceasta, 65 de magistrați și-au depus cereri de pensionare.

Un grup pestriț de tineri pensionari dintre care unii erau blamați, alții considerați dalmațieni și unii priviți cu speranță ca reformatori și capabili de a schimba lucrurile în bine.

Vom vedea consecințele acestor alegeri, dreptul lor, și cine vor fi cei care le vor lua locul în sistem.

Cert este că o parte a societății civile care spera în oamenii cu putere de schimbare în bine nu au primit deloc bucuroși darea acestora la o parte! Este acea parte a societății românești care se simte din nou dezamăgită și trădată de cei în care au crezut!

Pare că gradul de implicare a factorilor care pot influența pozitiv, asumarea responsabilității și riscurilor sunt tot mai mici în raport cu speranțele și perspectivele românilor de schimbare în bine!

---------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO71INGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

 

 

Transformare comportamentală toxică a societății românești

 

Nici ușa cortului, nici maimuțăreala, mahalagismul, țățismul, radio șanțul nu mai sunt ce au fost!

În fiecare, zi, în fiecare seară, noapte de noapte vedem/auzim, în Capitala europeană a României, ca și în restul țării, manifestându-se noul comportament manelizat, care duce în desuetitudine tradiționalul ”Cei șapte ani de acasă!”

 De fapt, noul comportament este un fel de manelizare urâtă, nocivă, nici manelismul nu mai este ce era pe vremuri, copiată, adoptată de tot mai mulți oameni de la cei care l-au promovat și îl promovează la rândul lor. Ai zice că noua modă vine doar de la  lipsa de educație din familie și de la școală, de la lipsa de bun simț, respect și maniere.

Parțial adevărat la cei care n-au avut niciodată valorile acestea la purtător, dar când întâlnești bătrâni, adulți care au avut ”Cei șapte ani de acasă!”, care au făcut ceva școală, care au avut ani de zile bun simț și respect față de semeni, atunci ce să mai înțelegi?!!! Cum s-au transformat acești oameni în ultimii ani? Eu percep această transformare ca pe o involuție dramatică, care de fapt este o oglindă a societății noastre de azi!

O involuție care se manifestă la toate nivelele societății, deoarece vedem comportamentul de tip manelist nu doar la oamenii de rând, în rândul mediilor paupere și predominant analfabete, ci și în zonele înalte, cu pretenții: în instituții de educație, în structuri ale statului, la autorități, în forurile cele mai înalte, cum ar fi Parlamentul, peste tot! Păi, dacă facem o trecere în revistă, câți dintre aleșii noștrii de frunte, puși să facă legile, nu s-au comportat mai rău decât la ușa cortului, în văzut întregii țări?!!!

Acum nici ușa cortului, nici maimuțăreala, mahalagismul, țățismul, radio șanțul nu mai sunt la modă. Sunt total depășite de noul comportament de tip manelist/cocalar, care este copiat, adoptat și promovat voluntar. Nu ca spiritul de turmă, care se referă la niște animale ce se iau unele după altele. Ci ca un fel de mentalitate stridentă, în rândul unor oameni care adoptă voluntar noul comportament toxic, pe considerentele că dacă nu faci, nu zici în spiritul manelismului, nu exiști, nu ești băgat în seamă, nu ești respectat!!! Nu impui respect, nu ai valoare, mâncați-aș!

Este o auto îndobitocire masivă, comunitară, distructivă, care se ia ca râia! O involuție fără precedent, extrem de toxică! Tradiția educației primare exprimată prin sintagma ”Cei șapte ani de acasă!” este total depășită în vremea de acum, în secolul XXI, în România noastră pandemizată și manelizată la maxim, în același timp! Pe zi ce trece, sunt tot mai puține familii care fac educație bună, frumoasă, după anumite valori moștenite din generații în generații. Fie valori creștine sau în spiritul bunului simț, al respectului între oameni ori valori date de școală și educație, acestea tind să dispară dintre obiceiurile tradiționale românești!

Comparativ, din ce vedem și constatăm în societate, în spațiul public, în zonele private, tot mai multe familii din țara noastră nu mai acordă nici o atenție educației tradiționale a copiilor prin ”Cei șapte ani de acasă!”

Ba, mai mult, pare o involuție masivă și în rândurile adulților la nivel comportamental. Mulți adulți, chiar și bătrâni/bătrâne, se manifestă vădit, strident, urât printr-un comportament departe de respect, bun simț și educație pozitivă! Iar aceștia transmit mai departe noua atitudine, nesimțirea, limbajul mai mult decât trivial, gesturile urâte, grotești, nepăsarea, tupeul, josnicia și toate astfel de năravuri copiilor, nepoților, celor din familie, anturajului. Pare de necrezut, dar asta-i realitatea din spațiul public, de pe stradă, din piețe, parcuri, din mijloacele de transport, chiar și de acasă!

Ce, nu i-ați văzut și auzit niciodată pe bătrâni, pe adulți bălăcărindu-se, înjurându-se, amenințându-se în gura mare, fără nici un fel de jenă? Chiar și acasă, câți dintre noi nu ne-am auzit vecinii dându-se în stambă fără nici un fel de reținere, dovedind un comportament mai ceva ”ca la ușa cortului”, cum se zicea înainte? Iar noile modelele și ”valori” comportamentale ale adulților sunt copiate la maximum și exacerbate de copii. Uneori, chiar adulții, mamele, tații își învață odraslele  cum să se manifeste în acest fel! De câte ori nu am auzit copii și părinți, băgându-și, scoțându-și, înjurând, amenințând, luând morții la rând, utilizând la comun tot arsenalul comportamentului manelizat/cocalarizat, vădit antisocial față de alte persoane ori chiar în relațiile dintre ei?

Dacă pe vremuri existau mulți oameni needucați, analfabeți, neumblați prin lume, totuși oamenii aveau un comportament decent, de bun simț, în spiritul ”Celor șapte ani de acasă!” Acum tendința majorității, sper să mă înșel, este tot mai mult de manelizare, de adoptare a unui comportament inadecvat, de auto prostire și manifestare a acesteia! Care sunt cauzele, ce-i determină pe unii români să-și schimbe radical mentalitatea, să renunțe voit la educație și civilizație și să urmeze ”cu drag” noul tip de comportament de tip manelist/cocalar, antisocial și anti personal?

Epoca manelizării românilor a ajuns la apogeu și cred că este cea mai nenorocită epocă dintre toate! Consecințele sunt evidente și dăunează profund educației și bunului simț în secolul XXI!

Oare, ce urmează după aceasta?

-------------------------------------------------------------------------------------------

 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.