Să moară vecinul, să-i luăm
capra!
”Era așa de frumoasă în coșciug de ziceai că-i vie!”
Cine a trăit perioada din vremea
comunismului și înainte, sigur a prins pe la țară celebrele clăci țărănești,
când oamenii se strângeau, chiar și cei care erau certați între ei, acasă la
acela care avea nevoie de ajutor și îl ajutau fără nici un fel de plată.
Vecinii se ajutau între ei fără nici un fel de pretenție, ori de câte ori aveau
nevoie. Acum poate să moară cineva pe stradă, în casă că nu-i mai sare nimeni
în ajutor fără plată și răsplată. Și mai este o chestie, chiar dacă înainte tot
românii inventaseră celebra zicală ”Să moară capra vecinului!”, în zilele
noastre unii își doresc să moară vecinii să le ia capra.
Din păcate, trăim într-o
perioadă în care riscurile la adresa sănătății și vieții oamenilor sunt extrem
de crescute din cauza pandemiei cu SARS Cov 2 și ar trebui să exprimăm o
solidaritate umană mai mare, pentru a trece cu bine peste această provocare
mortală. Însă tot mai puțini dintre noi mai facem lucrurile bune, omenești de ajutorare
reciprocă. Dimpotrivă, realitatea publică ne demonstrează că la nivel de
societate ne manifestăm mai antisocial, antiuman, ne manifestăm tot mai
agresiv, suntem mai lacomi, indiferenți la suferințele semenilor sau la faptul
că poate facem rău celor din jur prin atitudinea noastră.
Acum fiecare român, fiecare
grup, fiecare gașcă are durerea lui: politicienii sunt într-o avidă și
permanentă dorință de putere, fără scrupule, călcând peste tot și toate să-și
atingă obiectivele, iar celor aflați în funcții publice nu le mai pasă că dau
legi strâmbe sau că ei înșiși sunt primii care le încalcă, nu le pasă că fac
mult rău în societate și calcă peste cadavre doar să-și mențină funcțiile și
privilegiile! Casta preoțească pare că se îndepărtează tot mai mult de cuvântul
Domnului și în loc să îndrume pe drumul bun turma ”oițelor” credincioase fac
totul să profite de pe urma ei! Oamenii legii își fac legea lor și par că sunt
tot mai mult în slujba hoției, nu a cetățenilor.
Tot mai mulți români simpli, naivi,
needucați se lasă manipulați de cei care-i exploatează și se folosesc de ei.
Alți români, mai puțini pe zi ce trece, se luptă din greu să urmeze o cale mai
bună, omenească, într-o societate tot mai potrivnică. Divizarea, radicalizarea,
disensiunea, lipsa de solidaritate, de omenie, indiferența, imoralitate,
răutatea sunt într-un avânt fără precedent în societatea românească actuală și
au consecințe nefaste asupra tuturor. Vedem cu toții nebunia de la moaștele
Sfintei Parascheva, isterie promovată, provocată sau nu, de parcă ne-a lovit
așa de câțiva ani încoace o dorință mistuitoare de cele sfinte!
Dimpotrivă, acest fel de manifestare spirituală nu
pare să aibă nimic sfânt, nu se mai respectă nici un fel de lege a lui Dumnezeu
și cu atât mai puțin a oamenilor! Iar când trăim într-o vreme a pandemiei cu
noul coronavirus, ignoranța, indiferența, lipsa de rațiune și negaționismul
s-ar putea să ne coste chiar viața pe mulți dintre noi!
Noi românii trăim într-o lume și
într-o perioadă de timp de parcă fiecare zi ar fi ultima din viața noastră! Din
păcate, unii dintre noi chiar își trăiesc ultimele clipe de viață, victime ale
diverselor boli necruțătoare, inclusiv ale noului coronavirus care ne afectează
nemilos.
Puțini români însă, dintre cei care se spune că
părăsesc această lume pentru una mai bună, mor senini fără griji, de bătrânețe,
în casele lor. Mor de moarte bună cum zice o vorbă din popor, de parcă moartea
ar fi un lucru bun? La fel cum multe femei vorbesc despre cei care părăsesc
această viață cu expresii de genul ”Era așa de frumoasă în coșciug, ziceai
că e vie!” De parcă un mort e frumos, un mort e un mort și atât. Sunt multe
vorbe, ziceri de acestea din popor, care par să sfideze moartea, să râdă de ea.
Dar nu despre moarte vreau să scriu aici.
Vorbim de perioada prezentă, de lume nebună, nebună în
care trăim aici pe meleagurile mioritice, unde fiecare român are durerea și fericirea
lui, personale, individuale sau de grup, de gașcă, de interese. Acum, când ne-a
mai lovit și nenorocita aceasta de pandemie, în loc să încercăm să fim calmi,
lucizi, să facem judecăți de valoare, să căutăm cele mai bune soluții de a ieși
din criză, de a scăpa teferi suntem din ce în ce mai agitați, mai nervoși, mai
nerăbdători și neînțelegători unii cu ceilalți. Mai neomenoși!
De fapt, se pare că în ultimii 30 de ani de așa zisă
libertate și democrație, tot mai mulți dintre noi ne-am pierdut omenia, un
lucru esențial, dar pe zi ce trece mai ignorat de români, care este pe cale să
dispară definitiv ca multe lucruri bune ce au caracterizat acest popor sute de
ani înainte. Dacă înainte străbunicii, părinții noștri se ajutau reciproc între
ei ori de câte ori aveau nevoie, acum unii abia așteaptă să profite de pe urma
nenorocirii altora. Lăcomia, egoismul, prostia, răutatea au înlăturat permanent
bunătatea, omenia, altruismul din firea și comportamentul oamenilor!
Mai mult ca niciodată, cred că ar trebui
să ne lumineze Dumnezeu mintea ca să ne facem bine cu toții!
-------------------------------------------------------------------------------------------
