Solidaritate fără granițe

Motto: Ajutorul se cunoaște la nevoie, nu atunci când nimeni nu are nevoie de el!

Omenia-Forța redeșteptată a românilor

Realitatea ne arată că acest conflict absurd, când o țară, Ucraina, a fost și este atacată, bombardată, distrusă, unde civilii sunt ținte pentru agresorii militari ruși, unde nu se ține cont de nici o lege a războiului, nu se va opri curând.

 Războiul a intrat într-o fază de lungă durată, datorită luptătorilor ucraineni care rezistă zi și noapte în fața atacatorilor atacatorilor și datorită solidarității internaționale cu poporul ucrainean. Mai mult, atacurile se extind rapid pe imensul teritoriu al țării vecine.

 Consecințele pentru populație, pe lângă faptul că tot mai mulți oameni și-au pierdut casele, agoniseala de o viață, rudele, soții, tații, părinții în război, iar acum sunt pe cale să-și piardă și țara. Tot mai mulți ucraineni-familii, femei și copii fug pentru a-și salva propriile vieți.

 Valurile de sinistrați încep să fie tot mai mari, iar majoritatea dintre aceștia vor proveni din rândul populației simple, sărăcite, paupere, dintre cei care trăiau la limita supraviețuirii în celelalte zone ale țării, în special în mediul rural. Oameni diferiți de primele valuri, ca stare materială și educație, sinistrați care odată ajunși în România, în Republica Moldova, în Polonia și Ungaria, nu vor avea posibilități și nici orizonturi de a merge mai departe în Occident.

 Tocmai de aceea mobilizarea, organizarea, eforturile de ajutor și asistență umanitare vor trebui să fie mult mai mari, pentru ajutorarea numărului tot mai mare de sinistrați. Mulți dintre aceștia vor rămâne pe teritoriul României, unde, până trece urgia, vor trebui să se integreze, să-și găsească ocupații, locuri de muncă, copii să meargă la școală, locuințe… Autoritățile trebuie să le asigure asistența de care au nevoie, să li se respecte drepturile.

 Din această perspectivă, se lucrează pentru crearea unui cadru legal care să reglementeze drepturile și accesul refugiaților la piața muncii.

 Uniunea Europeană care a înțeles perfect dimensiunea fenomenului, dar a fost impresionată și de solidaritatea românilor, și-a trimis reprezentanții la granițele de foc. A anunțat rapid crearea unui centru zonal de asistență umanitară în România și alocarea unei sume de peste 500 milioane euro din bugetul european, după cum a anunțat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după ce a luat contact cu realitatea la fața locului.

 Ajutorul vizează inclusiv Republica Moldova, unde este nevoie de resurse pentru ajutorul sinistraților de război.

 

Temeri induse, temeri toxice

 

Pe fondul acestor consecințe dramatice ale unui război atroce și absurd, în rândul unora dintre românii din țară se dezvoltă anumite îngrijorări și temeri cu privire la refugiații care vor rămâne mai mult timp în țara noastră. Există deja discuții, teme lansate, întrebări dacă și în ce măsură ar putea ”destabiliza refugiații piața muncii în România ?”

Crearea unui cadru legal pentru a da posibilitatea acestor cetățeni să lucreze în țara noastră este o problemă importantă, care tratată cu responsabilitate poate ajuta chiar o piață a muncii, care un anumite domenii duce lipsă de forță de muncă.

 Dar, există însă și unii care încearcă să inducă ideea nocivă că sinistrații de război ucraineni ajunși aici, le-ar putea lua locurile de muncă românilor, ceea ce nu este adevărat. De muncă se va găsi în România pentru oricine, fie cetățeni români, fie refugiați sau alți cetățeni străini veniți aici să-și salveze viețile lor și ale copiilor lor.

Pe de altă parte, piața muncii din țara noastră ar putea beneficia de un suflu nou, de dorința acestor refugiați, care rămân mai mult timp aici, să-și găsească de muncă și să pună osul la treabă pentru a putea să-și ajute familiile greu încercate.

Dincolo de conducătorii politici, vremelnici, ai țărilor, forța unei națiuni stă în forța poporului său!

Românii, creștinii adevărați își arată dragostea de semeni și ajutorul pentru cei aflați în nevoie acum, refugiații războiului, la granițe, nu fluturând bezmetic steaguri prin Capitala țării!

 Acum, când frați de-ai noștri români, dar și vecinii ucraineni-copii, femei, bărbați, bătrâni- sunt expuși demonilor războiului care le amenință viața și libertatea, poporul român, oamenii simpli, cetățeni cu suflet și inimă mare dau dovadă de solidaritate, umanitate și compasiune pentru refugiații care fug din fața morții, căutând ajutor în România.

De aceeași solidaritate dau dovadă și frații noștri din Republica Moldova care-i ajută pe refugiați.

Forța binelui poporului român în ansamblu se arată mai puternică și mai binevenită atunci când este mai mare nevoie de ea.

Poate că mulți nu s-ar fi așteptat la o reacție atât de rapidă, la o solidaritate atât de mare, la o mobilizare și ajutor atât de prompte din partea oamenilor simpli, chiar după ce primele valuri de refugiați ucraineni au început să ia cu asalt granițele de trecere în România și Republica Moldova.

Este adevărat că în primele zile ale războiului mulți dintre refugiații războiului erau vorbitori de limbă română, etnici cu origini românești din localitățile limitrofe țării noastre și din orașele ucrainene cu populații de etnici români.

Dintre aceștia unii chiar aveau rude, neamuri de această parte românească a graniței, fie terestră, fie peste Dunăre, la Isaccea, la Tulcea sau în alte localități din țara noastră.

Astfel, pe fondul emoției crescute, al tensiunilor și fricii date de război, românii din țară s-au grăbit să-și ajute semenii acum când au mai mare nevoie de ajutor.

Solidaritatea oarecum neașteptată s-a manifestat nediscriminatoriu și față de toți ceilalți oameni care au fugit de război și au ales salvarea în sau prin România, indiferent de etnie, rasă, cetățenie, religie. Până la trezirea și organizarea autorităților noastre, semne de ajutor concret au venit din toate colțurile țări, începând de la asigurarea celor mai simple și esențiale nevoi ale refugiaților, hrană și adăpost, asistență sanitară, umanitară, transport și ajutor. Unii dintre români și-au pus chiar locuințele proprii la dispoziția familiilor de sinistrați.

Pe măsură ce războiul face ravagii mai mari și se extinde în țara vecină, numărul refugiaților a crescut permanent, aceștia intrând în România inclusiv prin Republica Moldova.

După primele șapte zile de conflict, s-a estimat că au fugit din Ucraina aproximativ 1 milion de oameni din care peste 150. 000 au ajuns în România.

Din statisticile autorităților noastre, după prima săptămână de război, reiese că peste jumătate dintre  cei care s-au refugiat aici, au avut posibilitatea și dorința de a pleca spre alte țări, occidentale, unde aveau rude, relații, posibilități mai bune.

De asemenea, unii dintre ei, studenții străini care au venit de la universități din Ucraina, asiatici cu preponderență, au ales să plece către țările lor de origine.

Faptul că mai mult de jumătate dintre refugiați au tranzitat în zilele următoare  România, au permis autorităților române și voluntarilor să se poată organiza mai bine și să fie mai eficienți odată cu presiunea pusă de numărul tot mai mare de cetățeni ucraineni care vin continuu, zi și noapte, fie pe cale terestră, fie pe apă în țara noastră.

Mai mult, românii s-au organizat astfel încât să facă și strângă donații pe care le trimit chiar în Ucraina, acolo unde este mai mare nevoie de ajutor umanitar.

În prima săptămână de război, am remarcat că valul refugiaților la noi era format în special din oameni tineri, majoritate mame, copii, tineri, mai puțin bătrâni. După vestimentație indicau că provin din pătura mijlocie a populației ucrainene, care în țara lor puteau trăi decent. Unele femei, mame și copii veniseră chiar cu mașinile proprii, conducând sute de kilometri, fugind din mari orașe ucrainene, capitala Kiev, Harkov , Odesa și alte mari localități urbane.

Alte familii au fost aduse de soți până la graniță, unde s-au despărțit, iar ei s-au întors să lupte pentru țara lor.

Primele valuri de refugiați ne-au arătat și niște oameni cu un anumit grad de educație, mulți dintre ei fiind vorbitori de limbă engleză, ceea ce a facilitat comunicarea cu românii și i-a ajutat pe înșiși să se poată descurca pentru a merge mai departe în țările de destinație.

Acum, încă odată în istorie, forța binelui, forța poporului român este dovedită lumii întregi, în ciuda faptului că avem și noi ca toate popoarele cozile noastre de topor.

Cozi de topor care nu sunt însă reprezentative pentru poporul nostru, dar încercă din răsputeri să destabilizeze și să servească celor de care sunt folosite!

-------------------------------------------------------------------------------------------

 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

La un an de pandemie

 

Un Crăciun de primăvară

Ce bine ar fi să ne reîntoarcem puțin la puritatea zăpezii și a sufletelor noastre chinuite de tarele prezentului! Ar fi ca o reînviere a naturii, cu atât mai necesară în aceste vremuri aproape fără speranță, în timp de pandemie! O renaștere a românilor, a oamenilor într-o iarnă târzie de primăvară a anului 2021! O renaștere la viață!

Dă-o încolo de pandemie, de toate mizeriile prezentului, ce frumos ar fi fost un Crăciun de altădată, acum în primăvară! Ne-am mai fi aerisit creierul, am mai fi uitat de rele și de necazuri, am fi redevenit un pic copii și oameni! Mai ales ne-am fi adus aminte să redevenim Oameni, că noi, românii, în ultimii ani, am uitat să mai fim oameni, Oameni adevărați de Omenie! Și să ne comportăm ca atare!

Am și uitat ce-i aia Omenie, de parcă ar fi ceva de râs, umilitor, înjositor, nedemn! Ceva, ca un virus, de care parcă fugim pe zi ce trece!

Cum erau Oamenii pe timpuri, în ciuda vicisitudinilor vremurilor și regimurilor politice!

Nu erau ca acum, când suntem mai rău decât câinii! Că am ajuns să ne mâncăm între noi mai mult decât cele mai rele javre! Să ne furăm unul altuia căciulile! Poate de aia ne bate și Dumnezeu, de parcă ne-a luat mințile multora dintre români! Că mulți nu mai știm de bun simț, caracter, demnitate, educație, întrajutorare!

Am ajuns de zici că suntem o țară unde trăiesc proștii lumii, după cum se întâmplă nenorocirile cotidiene pe care ni le facem cu mâna noastră! O țară unde ”esențialii” fac legile, strâng averi cu lăcomie, îi lasă pe semeni să moară sau le provoacă moartea, nebunii dau foc la spitale, în timp ce medicii sar pe geamuri, polițiștii sunt mai nelegiuiți decât infractorii, judecătorii au balanțele lor măsluite, politicienii nu-i mai deosebești de mafioți...

Neașteptat, în aceste zile de mijloc de martie, de după trecerea Babelor și înflorirea ghioceilor, vestitorii primăverii, a venit iarna! O iarnă adevărată! Cu lapoviță, zăpadă, ger și viscol ca în decembrie și mai ales ianuariile de altă dată, condimentate din când în când, cu niște raze de sore cu dinți! Dinți ai dracu de ger mușcător din trupurile de carne de oameni! Oameni de caracter pe cale de dispariție!

După celebra zicere ”Iarna nu-i ca vara!”, iată că acum iarna nu-i ca primăvara! Și unde mai pui, că spre deosebire de lunile calendaristice de iarnă-decembrie, ianuarie, februarie-în București nu mai bubuie țevile de apă caldă și căldură, nu mai tremură oamenii înghețați în case, ca pe vremea comunismului ”epocii de aur”! Nu mai înjură nimeni edilii că nu dau căldură și apă caldă!

Ba chiar e cald în apartamente, iar apa caldă este uimitor de fierbinte! Or fi reinventat bucureștenii apa fierbinte la baie? O fi ea pandemia pe val, dar, cei care n-am murit, ne-am obișnuit cu ea-nici un drac nu este în realitate atât de negru pe cât pare! La mijloc de Mărțișor, parcă îți mai vine să lucrezi de acasă, cu o cafeluță fierbinte, un ceai sau, de ce nu, un vin fiert, la căldura caloriferului!

Nici măcar edilii nu mai par prinși nepregătiți de venirea iernii de primăvară, din moment ce în Capitală, marele edil de sector, Băluță, a anunțat viscolul înaintea venirii lui, solicitând locuitorilor să nu-și parcheze mașinile pe liniile de tramvai, astfel încât utilajele să poată deszăpezi! Doar că cetățenii nu pot muta nici miile de bolarzi, piloni și bile de beton plantați în locul copacilor naturali, în marea amenajare modernă și europeană a sectorului 4. Doamne ferește de un incendiu, cutremur, nenorocire, ceva, că nici pompierii, nici ambulanțele nu ar avea pe unde interveni!

Dar iarna aceasta târzie de primăvară a adus și un pic de bucurie copiilor care aproape uitaseră cum arată zăpada, unii nici nu au văzut-o în toată splendoarea ei ca pe vremuri, când la mijloc de martie, abia, abia, începeau să se dezmorțească streșinile și să curgă țurțurii.

Iar urșii abia se trezeau somnoroși din hibernare, nu zburdau ca acum înfometați, pe pârtiile de schi, pe șosele, în orașe, invadați și alungați din habitatul lor natural de către câinoșenia oamenilor moderni! Și cine a mai văzut oameni de zăpadă cu mască sanitară!

Eheeei! Cu ani în urmă, pe vremea aceasta, după 15 martie, aveam mâinile încă înghețate, roșii și aproape degerate de bătăile cu bulgări de zăpadă, crăpate pe fierul săniilor ale căror tălpice tocite de atâta alunecuș, străluceau în razele cu dinți ale soarelui geros, dar promițător de primăvară!

Dar nici cu zăpada aceasta a mieilor nu e chiar rău, ba un pic mai mult frumos, ningea zilele acestea de parcă zici că venea Crăciunul, nu se apropie Paștele!

 Chiar mă gândeam, acum, pe zăpadă, dacă eram undeva, la țară, ce frumos ar fi fost să tăiem porcul! Îl tăiam, îl pârleam, cu paie cel mai bine (ieșea cel mai gustos șorici), îl spălam, îl dădeam cu sare și țop, copiii la călărit pe el, în timp ce cu mânuțele înghețate rupeau bucățele de șorici, cald, proaspăt, moale și gustos, care dispărea ca prin minune în gurile pofticioase!

La un an de la declararea pandemiei, cu care am învățat să trăim sau să murim, pe care o putem învinge dacă vrem și dacă nu suntem proști, românii au parte de o zăpadă a mieilor, a speranței în plină lună Martie. Călare pe un val trei al unui coronavirus ucigaș, dar pe care îl putem învinge! Acum în Mărțișor, ar fi frumos să legăm Crăciunul de Paște!

Să apropiem Nașterea de Înviere! Avem nevoie mai mult decât niciodată!

 Este esențial pentru români!

Mai aproape de Paște, mai aproape de renaștere, de reînviere

----------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

 

 

Interesul poartă fesul

 

Să moară vecinul, să-i luăm capra!

”Era așa de frumoasă în coșciug de ziceai că-i vie!”

Cine a trăit perioada din vremea comunismului și înainte, sigur a prins pe la țară celebrele clăci țărănești, când oamenii se strângeau, chiar și cei care erau certați între ei, acasă la acela care avea nevoie de ajutor și îl ajutau fără nici un fel de plată. Vecinii se ajutau între ei fără nici un fel de pretenție, ori de câte ori aveau nevoie. Acum poate să moară cineva pe stradă, în casă că nu-i mai sare nimeni în ajutor fără plată și răsplată. Și mai este o chestie, chiar dacă înainte tot românii inventaseră celebra zicală ”Să moară capra vecinului!”, în zilele noastre unii își doresc să moară vecinii să le ia capra.

Din păcate, trăim într-o perioadă în care riscurile la adresa sănătății și vieții oamenilor sunt extrem de crescute din cauza pandemiei cu SARS Cov 2 și ar trebui să exprimăm o solidaritate umană mai mare, pentru a trece cu bine peste această provocare mortală. Însă tot mai puțini dintre noi mai facem lucrurile bune, omenești de ajutorare reciprocă. Dimpotrivă, realitatea publică ne demonstrează că la nivel de societate ne manifestăm mai antisocial, antiuman, ne manifestăm tot mai agresiv, suntem mai lacomi, indiferenți la suferințele semenilor sau la faptul că poate facem rău celor din jur prin atitudinea noastră.

Acum fiecare român, fiecare grup, fiecare gașcă are durerea lui: politicienii sunt într-o avidă și permanentă dorință de putere, fără scrupule, călcând peste tot și toate să-și atingă obiectivele, iar celor aflați în funcții publice nu le mai pasă că dau legi strâmbe sau că ei înșiși sunt primii care le încalcă, nu le pasă că fac mult rău în societate și calcă peste cadavre doar să-și mențină funcțiile și privilegiile! Casta preoțească pare că se îndepărtează tot mai mult de cuvântul Domnului și în loc să îndrume pe drumul bun turma ”oițelor” credincioase fac totul să profite de pe urma ei! Oamenii legii își fac legea lor și par că sunt tot mai mult în slujba hoției, nu a cetățenilor.

Tot mai mulți români simpli, naivi, needucați se lasă manipulați de cei care-i exploatează și se folosesc de ei. Alți români, mai puțini pe zi ce trece, se luptă din greu să urmeze o cale mai bună, omenească, într-o societate tot mai potrivnică. Divizarea, radicalizarea, disensiunea, lipsa de solidaritate, de omenie, indiferența, imoralitate, răutatea sunt într-un avânt fără precedent în societatea românească actuală și au consecințe nefaste asupra tuturor. Vedem cu toții nebunia de la moaștele Sfintei Parascheva, isterie promovată, provocată sau nu, de parcă ne-a lovit așa de câțiva ani încoace o dorință mistuitoare de cele sfinte!

Dimpotrivă, acest fel de manifestare spirituală nu pare să aibă nimic sfânt, nu se mai respectă nici un fel de lege a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin a oamenilor! Iar când trăim într-o vreme a pandemiei cu noul coronavirus, ignoranța, indiferența, lipsa de rațiune și negaționismul s-ar putea să ne coste chiar viața pe mulți dintre noi!

 

Noi românii trăim într-o lume și într-o perioadă de timp de parcă fiecare zi ar fi ultima din viața noastră! Din păcate, unii dintre noi chiar își trăiesc ultimele clipe de viață, victime ale diverselor boli necruțătoare, inclusiv ale noului coronavirus care ne afectează nemilos.

Puțini români însă, dintre cei care se spune că părăsesc această lume pentru una mai bună, mor senini fără griji, de bătrânețe, în casele lor. Mor de moarte bună cum zice o vorbă din popor, de parcă moartea ar fi un lucru bun? La fel cum multe femei vorbesc despre cei care părăsesc această viață cu expresii de genul ”Era așa de frumoasă în coșciug, ziceai că e vie!” De parcă un mort e frumos, un mort e un mort și atât. Sunt multe vorbe, ziceri de acestea din popor, care par să sfideze moartea, să râdă de ea. Dar nu despre moarte vreau să scriu aici.

Vorbim de perioada prezentă, de lume nebună, nebună în care trăim aici pe meleagurile mioritice, unde fiecare român are durerea și fericirea lui, personale, individuale sau de grup, de gașcă, de interese. Acum, când ne-a mai lovit și nenorocita aceasta de pandemie, în loc să încercăm să fim calmi, lucizi, să facem judecăți de valoare, să căutăm cele mai bune soluții de a ieși din criză, de a scăpa teferi suntem din ce în ce mai agitați, mai nervoși, mai nerăbdători și neînțelegători unii cu ceilalți. Mai neomenoși!

De fapt, se pare că în ultimii 30 de ani de așa zisă libertate și democrație, tot mai mulți dintre noi ne-am pierdut omenia, un lucru esențial, dar pe zi ce trece mai ignorat de români, care este pe cale să dispară definitiv ca multe lucruri bune ce au caracterizat acest popor sute de ani înainte. Dacă înainte străbunicii, părinții noștri se ajutau reciproc între ei ori de câte ori aveau nevoie, acum unii abia așteaptă să profite de pe urma nenorocirii altora. Lăcomia, egoismul, prostia, răutatea au înlăturat permanent bunătatea, omenia, altruismul din firea și comportamentul oamenilor!

Mai mult ca niciodată, cred că ar trebui să ne lumineze Dumnezeu mintea ca să ne facem bine cu toții!

-------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.