Se afișează postările cu eticheta asistență umanitară. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta asistență umanitară. Afișați toate postările

vineri, 4 martie 2022

Solidaritate fără granițe

Motto: Ajutorul se cunoaște la nevoie, nu atunci când nimeni nu are nevoie de el!

Omenia-Forța redeșteptată a românilor


Realitatea ne arată că acest conflict absurd, când o țară, Ucraina, a fost și este atacată, bombardată, distrusă, unde civilii sunt ținte pentru agresorii militari ruși, unde nu se ține cont de nici o lege a războiului, nu se va opri curând.

 Războiul a intrat într-o fază de lungă durată, datorită luptătorilor ucraineni care rezistă zi și noapte în fața atacatorilor atacatorilor și datorită solidarității internaționale cu poporul ucrainean. Mai mult, atacurile se extind rapid pe imensul teritoriu al țării vecine.

 Consecințele pentru populație, pe lângă faptul că tot mai mulți oameni și-au pierdut casele, agoniseala de o viață, rudele, soții, tații, părinții în război, iar acum sunt pe cale să-și piardă și țara. Tot mai mulți ucraineni-familii, femei și copii fug pentru a-și salva propriile vieți.

 Valurile de sinistrați încep să fie tot mai mari, iar majoritatea dintre aceștia vor proveni din rândul populației simple, sărăcite, paupere, dintre cei care trăiau la limita supraviețuirii în celelalte zone ale țării, în special în mediul rural. Oameni diferiți de primele valuri, ca stare materială și educație, sinistrați care odată ajunși în România, în Republica Moldova, în Polonia și Ungaria, nu vor avea posibilități și nici orizonturi de a merge mai departe în Occident.

 Tocmai de aceea mobilizarea, organizarea, eforturile de ajutor și asistență umanitare vor trebui să fie mult mai mari, pentru ajutorarea numărului tot mai mare de sinistrați. Mulți dintre aceștia vor rămâne pe teritoriul României, unde, până trece urgia, vor trebui să se integreze, să-și găsească ocupații, locuri de muncă, copii să meargă la școală, locuințe… Autoritățile trebuie să le asigure asistența de care au nevoie, să li se respecte drepturile.

 Din această perspectivă, se lucrează pentru crearea unui cadru legal care să reglementeze drepturile și accesul refugiaților la piața muncii.

 Uniunea Europeană care a înțeles perfect dimensiunea fenomenului, dar a fost impresionată și de solidaritatea românilor, și-a trimis reprezentanții la granițele de foc. A anunțat rapid crearea unui centru zonal de asistență umanitară în România și alocarea unei sume de peste 500 milioane euro din bugetul european, după cum a anunțat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după ce a luat contact cu realitatea la fața locului.

 Ajutorul vizează inclusiv Republica Moldova, unde este nevoie de resurse pentru ajutorul sinistraților de război.

 

Temeri induse, temeri toxice

 

Pe fondul acestor consecințe dramatice ale unui război atroce și absurd, în rândul unora dintre românii din țară se dezvoltă anumite îngrijorări și temeri cu privire la refugiații care vor rămâne mai mult timp în țara noastră. Există deja discuții, teme lansate, întrebări dacă și în ce măsură ar putea ”destabiliza refugiații piața muncii în România ?”

Crearea unui cadru legal pentru a da posibilitatea acestor cetățeni să lucreze în țara noastră este o problemă importantă, care tratată cu responsabilitate poate ajuta chiar o piață a muncii, care un anumite domenii duce lipsă de forță de muncă.

 Dar, există însă și unii care încearcă să inducă ideea nocivă că sinistrații de război ucraineni ajunși aici, le-ar putea lua locurile de muncă românilor, ceea ce nu este adevărat. De muncă se va găsi în România pentru oricine, fie cetățeni români, fie refugiați sau alți cetățeni străini veniți aici să-și salveze viețile lor și ale copiilor lor.

Pe de altă parte, piața muncii din țara noastră ar putea beneficia de un suflu nou, de dorința acestor refugiați, care rămân mai mult timp aici, să-și găsească de muncă și să pună osul la treabă pentru a putea să-și ajute familiile greu încercate.

Dincolo de conducătorii politici, vremelnici, ai țărilor, forța unei națiuni stă în forța poporului său!

Românii, creștinii adevărați își arată dragostea de semeni și ajutorul pentru cei aflați în nevoie acum, refugiații războiului, la granițe, nu fluturând bezmetic steaguri prin Capitala țării!

 Acum, când frați de-ai noștri români, dar și vecinii ucraineni-copii, femei, bărbați, bătrâni- sunt expuși demonilor războiului care le amenință viața și libertatea, poporul român, oamenii simpli, cetățeni cu suflet și inimă mare dau dovadă de solidaritate, umanitate și compasiune pentru refugiații care fug din fața morții, căutând ajutor în România.


De aceeași solidaritate dau dovadă și frații noștri din Republica Moldova care-i ajută pe refugiați.

Forța binelui poporului român în ansamblu se arată mai puternică și mai binevenită atunci când este mai mare nevoie de ea.

Poate că mulți nu s-ar fi așteptat la o reacție atât de rapidă, la o solidaritate atât de mare, la o mobilizare și ajutor atât de prompte din partea oamenilor simpli, chiar după ce primele valuri de refugiați ucraineni au început să ia cu asalt granițele de trecere în România și Republica Moldova.

Este adevărat că în primele zile ale războiului mulți dintre refugiații războiului erau vorbitori de limbă română, etnici cu origini românești din localitățile limitrofe țării noastre și din orașele ucrainene cu populații de etnici români.

Dintre aceștia unii chiar aveau rude, neamuri de această parte românească a graniței, fie terestră, fie peste Dunăre, la Isaccea, la Tulcea sau în alte localități din țara noastră.

Astfel, pe fondul emoției crescute, al tensiunilor și fricii date de război, românii din țară s-au grăbit să-și ajute semenii acum când au mai mare nevoie de ajutor.

Solidaritatea oarecum neașteptată s-a manifestat nediscriminatoriu și față de toți ceilalți oameni care au fugit de război și au ales salvarea în sau prin România, indiferent de etnie, rasă, cetățenie, religie. Până la trezirea și organizarea autorităților noastre, semne de ajutor concret au venit din toate colțurile țări, începând de la asigurarea celor mai simple și esențiale nevoi ale refugiaților, hrană și adăpost, asistență sanitară, umanitară, transport și ajutor. Unii dintre români și-au pus chiar locuințele proprii la dispoziția familiilor de sinistrați.

Pe măsură ce războiul face ravagii mai mari și se extinde în țara vecină, numărul refugiaților a crescut permanent, aceștia intrând în România inclusiv prin Republica Moldova.

După primele șapte zile de conflict, s-a estimat că au fugit din Ucraina aproximativ 1 milion de oameni din care peste 150. 000 au ajuns în România.

Din statisticile autorităților noastre, după prima săptămână de război, reiese că peste jumătate dintre  cei care s-au refugiat aici, au avut posibilitatea și dorința de a pleca spre alte țări, occidentale, unde aveau rude, relații, posibilități mai bune.

De asemenea, unii dintre ei, studenții străini care au venit de la universități din Ucraina, asiatici cu preponderență, au ales să plece către țările lor de origine.

Faptul că mai mult de jumătate dintre refugiați au tranzitat în zilele următoare  România, au permis autorităților române și voluntarilor să se poată organiza mai bine și să fie mai eficienți odată cu presiunea pusă de numărul tot mai mare de cetățeni ucraineni care vin continuu, zi și noapte, fie pe cale terestră, fie pe apă în țara noastră.

Mai mult, românii s-au organizat astfel încât să facă și strângă donații pe care le trimit chiar în Ucraina, acolo unde este mai mare nevoie de ajutor umanitar.

În prima săptămână de război, am remarcat că valul refugiaților la noi era format în special din oameni tineri, majoritate mame, copii, tineri, mai puțin bătrâni. După vestimentație indicau că provin din pătura mijlocie a populației ucrainene, care în țara lor puteau trăi decent. Unele femei, mame și copii veniseră chiar cu mașinile proprii, conducând sute de kilometri, fugind din mari orașe ucrainene, capitala Kiev, Harkov , Odesa și alte mari localități urbane.

Alte familii au fost aduse de soți până la graniță, unde s-au despărțit, iar ei s-au întors să lupte pentru țara lor.

Primele valuri de refugiați ne-au arătat și niște oameni cu un anumit grad de educație, mulți dintre ei fiind vorbitori de limbă engleză, ceea ce a facilitat comunicarea cu românii și i-a ajutat pe înșiși să se poată descurca pentru a merge mai departe în țările de destinație.

Acum, încă odată în istorie, forța binelui, forța poporului român este dovedită lumii întregi, în ciuda faptului că avem și noi ca toate popoarele cozile noastre de topor.

Cozi de topor care nu sunt însă reprezentative pentru poporul nostru, dar încercă din răsputeri să destabilizeze și să servească celor de care sunt folosite!

-------------------------------------------------------------------------------------------

 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.