Este pregătită România de un război mondial în contextul actual?
Realitățile și situația grea prin care trece țara în acest timp, în
care nu suntem prinși într-un conflict militar, se văd și de pe lună.
Acum,
avem propriile noastre războaie interne, bătăliile de acasă, uneori pe viață și
moarte, pe care le ducem.
Prostia, corupția, lăcomia, incompetența, puterea, manipularea
norodului, frigul, foamea, lipsa de perspective și speranțe sunt principalii
inamici ai românilor de acasă. Nu
avem nevoie de alte războaie, fie ele militare sau de altă natură.
E
de ajuns să ne taie curentul, gazul, căldura, să nu ne ajungă banii pentru
hrana zilnică, să ni se interzică ceva sau să ni se impună altceva, să nu putem
circula liberi, să ni se ceară să respectăm cu toții regulile și legile în
vigoare, că luăm foc. Intrăm în stare de alertă, necesitate, urgență! Ce mai
chirete, ce mai vaiete!
Suntem în război cu toți și toate! Protestăm public, în stradă, pe
rețelele sociale, în fața și chiar în interiorul instituțiilor statului,
amenințăm, trecem la fapte, agresăm, sărim garduri, gazăm sau suntem gazați,
dăm cu afurisenia, cu aghiazma.
Păi acestea nu sunt bătălii la noi în țară, unde mai
ales bugetarii, angajații cu venituri peste cele de subzistență ale norodului
de rând: funcționari, polițiști, dascăli, politicieni și alte categorii de
românași protestează zilnic ”împotriva” guvernărilor, uneori față de propriile
guvernări și instituții, solicită, impun vocal și agresiv îndeplinirea
doleanțelor, împinși cu îndârjire de boșii sindicatelor, cu ordin de zi pe unitate?
Cum
se face că numai astfel de categorii de bugetari ”au drepturi” ce li se acordă
și nu sunt ”respectate” niciodată? Cum dracu, atunci când o instituție este mai
praf ca niciodată, când unii angajați comit nenorociri pe șosele, când
infractorii își fac de cap, când șefii sunt tot mai doctori peste doctori,
sindicatele să-i scoată în stradă ciclic, pe polițiști, nu pentru a face
ordine, ci pentru a cere salarii mai mari?
Ce
dacă acțiunile așa zis îndreptățite în opinia protestatarilor/revendicatori îi
afectează grav pe semenii lor, cum a fost cazul milioanelor de călători din
Capitală, care nu au mai putut ajunge la serviciu, la școală, la spital și unde
mai aveau treabă din cauza grevei ”spontane”, a lucrătorilor de la societatea
de transport în comun?
Ce
dacă acțiunea de săptămâna aceasta ca și altele dinainte, au fost declarate
ilegale de către tribunal, revendicările și protestele sindicatelor politice
merg mai departe!
Se întâmplă într-o țară mafiotizată, România, în
toate structurile și instituțiile ei vitale, în care politicienii penali aflați
la putere, corupții și incompetenții, hoții și infractorii fac și desfac legile
cum vor ei, în timp ce norodul se luptă din toate puterile să supraviețuiască.
Avem noi, pe frontul de acasă, războaiele noastre
interne, pe viață și pe moarte. Norodul este ca întotdeauna în prima linie,
carne de tun tot timpul. Și așa tremură izmenele pe poporime, dar și pe niște
politicieni ticăloși!
Nu ne mai trebuie un război militar de amploare, cum
ar fi cel cu rușii, de care se vorbește tot mai mult, în ultimele zile. Ne
batem singuri, ca proștii!
Hai la lupta cea mare, rob cu rob, tovarăși! La
plăcinte, înainte, dragi români!
De câtva timp încoace, se vorbește de război
ultimul timp, media națională este tot mai alarmantă în privința unui război iminent în proximitatea României. Prezintă zilnic știri îngrijorătoare, pe tonuri cât mai grave despre tensiuni între marile puteri ale lumii, despre masive concentrări de trupe și tehnică militară.
Puternicii lumii duc deja un război al
declarațiilor, iar propaganda părților adverse se confruntă permanent pe un tot
mai aprig front al manipulării, intoxicării și controlului opiniei publice.
Ceea ce face să crească tot mai mult tensiunea și temerile în rândurile
oamenilor, care se lovesc deja de multe alte probleme zilnice, existențiale,
cărora trebuie să le facă față.
Numai
de un război nu ar mai avea nevoie acum omenirea, cu atât mai puțin românii, care
se confruntă deja cu tot felul de crize care le amenință existența: crize
sanitare, crize climatice, crize politice, crize economice, crize sociale și
tot felul de alte amenințări cărora trebuie să le facă față.
Niciodată parcă, de la al doilea război mondial încoace, nu s-a
vorbit atât de mult și de grav despre pericolul izbucnirii unei confruntări
militare de amploare, în care să fie cuprinsă și România, care, în caz de
Doamne ferește, poate deveni la rândul ei o țintă în calea marelui urs de la
răsărit.
Iar acum se discută, anunță o posibilă dislocare de
trupe franceze și britanice pe teritoriul nostru, alături de cele americane deja
existente. Anunțuri făcute publice de aliații noștrii din NATO, pe fondul
escaladării tensiunilor dintre aceștia și Rusia, în contextul în care aceasta
din urmă ar putea invada oricând Ucraina.
E clar că situația nu-i deloc roză dacă până și
marele mut de la Cotroceni, președintele României, Klaus Iohannis, a catadicsit
să constate și a convocat CSAT-ul să
discute chestiunea răzbelului în care ar putea fi angrenată și țara noastră!
Dacă va fi să fie, să sperăm că nu, război și nu
pace, este evident că acesta nu va mai fi un război clasic, cum nu a mai fost
niciodată până acum.
Parțial, văzut s-au nevăzut, războiul atipic este în
plină desfășurare și ne afectează și pe noi. Iar multe dintre crizele actuale
cărora trebuie să le facem față sunt consecințe ale unui conflict atipic,
nemilitar, care ne lovesc puternic pe toți.
-----------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile: