Se afișează postările cu eticheta speranță. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta speranță. Afișați toate postările

miercuri, 20 aprilie 2022

Război sau pace de Paște

 

Râuri de lacrimi și sânge! Sacrificiul suprem al mieilor Domnului


Am văzut doar oameni cu mine triste, cu preocupări, cu îngrijorări, cu telefoane în mâini și la urechi, cu problemele și gândurile lor. Fără zâmbete, fără chef de viață!

Asta am văzut pe fețele românilor! De ce, din ce cauze? Nu știu!

I-am văzut și pe oropsiții de refugiați ucraineni, femei și copii! Foarte tăcuți, triști, îngrijorați, preocupați de soarta lor, a țării, a celor dragi, a viitorului incert! Își purtau cu demnitate crucea!

Pe lângă tristețea oarecum nefirească a românilor, fețele refugiaților ucraineni exprimă trăirea unor sentimente, stări mult mai profunde!

Ploua torențial! La semaforul de la Intercontinental am întâlnit două adolescente ucrainence, păreau să nu aibă mai mult de 18-19 ani. Semănau foarte tare, probabil erau surori. Amândouă, aveau desenate pe față, în dreptul ochiului drept, șiraguri de lacrimi, care se scurgeau odată cu ploaia pe fețele lor tinere, frumoase, dar plânse! Râuri de lacrimi!

Roșul semaforului le-a prins la marginea trecerii de pietoni. Una dintre ele a apucat din fugă să traverseze, în timp ce cealaltă s-a oprit preventiv din fața mașinilor care făceau la dreapta, stropind totul în cale. Cea care a traversat avea umbrelă și a încercat să-și strige sora aflată pe cealaltă parte a trecerii, în timp ce-i șiroiau lacrimile ploii pe ochi, pe față. Zgomotele străzii le acopereau vocile, astfel că au tăcut, căutându-se din ochi. Se priveau neajutorate și îngrijorate una pe cealaltă!

Nici ele, ca nici alți năpăstuiți ai războiului, femei, copii, fugiți din fața gloanțelor, bombelor, tancurilor nu știu ce le rezervă viitorul, viața! Nu știu ce se întâmplă cu cei dragi, bunici, părinți, frați, surori, soți, rude rămase în calea războiului. Nu știu nici dacă se vor mai putea întoarce vreodată la locurile lor natale, la casele lor care nu mai există!

Aproape că au pierdut totul, doar viața, speranța și credința le-au mai rămas.

Își pun speranțele în ajutorul oamenilor de aici sau din alte țări, care nu i-au lăsat de izbeliște. Speranțele în Dumnezeu!

Ei sunt victimele unor așa zis creștini, așa zis frați ruși, cu care au trăit înainte ani de zile în pace, dar care s-au transformat fără motiv în niște diavoli ai războiului, bestii care urmăresc doar să-i ucidă, să-i distrugă, să-i masacreze chiar dacă nu au nicio vină! Militari ruși criminali, jefuitori, violatori, conduși de minți și ordine diabolice de către lideri, care se declară creștini, dar nu au nicio treabă cu valorile creștinismului!

Nimeni nu știe cât o să mai dureze acest război criminal! Câți vor mai muri și câți vor mai rămâne în viață traumatizați pe multe generații de aici înainte?

Mulți dintre noi, dintre oameni ne gândim dacă măcar de Paștele ortodox vor tăcea armele, lăsând loc unui armistițiu în timpul celebrării marii Învieri a Domnului Isus Hristos, la fel cum au făcut militari creștini germani și francezi, în timpul Crăciunului, în primul război mondial?

Oare diavolii ruși, orcii criminali se vor putea opri din ucis, în numele Domnului, al ortodoxiei și creștinismului pe care le invocă?

Nimeni nu știe!

România respiră

Motto: ”Ploaia care va veni le va potopi pe toate,

Încercăm să facem noi un oraș fără păcate!”

Până pe la mijlocul lunii aprilie 2022, patria noastră frumoasă, primitoare în ultimul timp și protectoare și pentru oropsiții sorții, fugiți de bombele războiului din Ucraina, arăta urât, mirosea groaznic, fumega intens, iar aerul devenise aproape irespirabil! Pe lângă că era respingătoare, aproape că devenise nefrecventabilă!

Odată cu intrarea în drepturi a primăverii adevărate, în ciuda răzvrătirii vremii, cu frig ca iarna, vânt puternic, ploi, lapoviță și ninsori la munte, atmosfera a început să se primenească. Aerul a devenit respirabil, curat, chiar proaspăt. Natura, vegetația, florile, pomii au dat startul renașterii ciclice. Au venit și păsările călătoare!

Chiar dacă de paștele catolic și evreiesc, de floriile ortodoxe vremea a fost câinoasă, acesta a fost doar un semn că a început marea primeneală a României hâde într-un verde crud, într-o bucurie florală, care încântă atât ochii cât și simțul cu multitudinea parfumurilor naturale.

Natura a venit să curețe și să împrospăteze nu doar aerul, străzile, orașele și satele românești, ci a a început să asaneze și lucrurile urâte provocate de oameni și de nepăsarea autorităților.

Săptămâna patimilor a început cu zile de ploi aproape necontenite, binefăcătoare, venite după o lungă perioadă de secetă, la limita timpului pentru a putea salva pământul și natura lui însetate și a le readuce la viață. Și poate, pentru a mai spăla din păcatele oamenilor!

A plouat în toată țara, România hâdă și-a schimbat fața într-o față zâmbitoare la soare. Dar oamenii, românii au rămas triști, adânciți în necazuri, probleme și griji!

Marți 19 aprilie, am luat centrul Bucureștiului la pas, în timpul unei ploi abundente, curate, liniștite, purificatoare. Necesare! Care a spălat străzile, clădirile, mizeriile produse de oameni și necurățate de nimeni. Demult nu am mai făcut o plimbare de ore în șir, fără umbrelă, prin ploaie.

Când eram copil mă bucuram foarte spontan de primele ploi, de zăpezile venite din cer cărora acum le ducem dorul în majoritatea țării! Ca mine se bucurau toți copiii, dar și adulții. Se spune că ploaia aduce belșug, dacă vine la timp, curată, liniștită, atunci când natura, plantele, animalele și oamenii au mai mare nevoie de ea!

Din păcate, acum, la ploaia din marțea săptămânii patimilor, pe străzi, în piețe, în mijloacele de transport în comun, în magazine, peste tot pe unde am mers, am întâlnit doar fețe triste!

Să sperăm că Învierea va fi semnul speranței de pace, de oprire a războiului, a uciderii, a prețuirii vieții și oamenilor acestui pământ!

După nori, după furtuni, ploi, cataclisme răsare întotdeauna soarele! Binele biruie răul!

Hristos a înviat, oameni buni! Pacea fie cu toți!

--------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.