Pentru mulți români, frica de restricții este mai mare decât frica de moarte
Nu se
ajungea aici dacă politicienii de mucava de la putere, ticăloșii, în loc să
faciliteze marea relaxare din vară, ar fi impus și urmărit strict respectarea
măsurilor anticovid necesare. Dar morții nu îi mai poți acum, întoarce de la
groapă. Să avem grijă de cei vii!
De câteva zile, pare
că tot mai mulți români s-au trezit să-și apere viețile și se vaccinează. De
frică! De frica restricțiilor impuse prin lege, de frica faptului că nu mai pot
merge la centrele comerciale, nu mai pot intra în instituții, nu mai pot circula
și nu mai pot merge la serviciu fără certificatul de vaccinare.
Le-o fi venit mintea
de pe urmă a românilor la cap sau este doar frica ce-i îngrozește?
Nu este normal să te
vaccinezi de frica unor restricții, ci pentru a-ți proteja viața ta și a celor
din jur. Până la urmă, important este că tot mai mulți oameni se vaccinează.
Astfel, la centrele de
vaccinare din marile orașe ale țării s-au format cozi. Pe străzi, în piețe, în
mijloacele de transport în comun, în locuri publice am văzut oameni de toate
vârstele discutând despre vaccinare și mai ales despre mult râvnitul certificat
verde. Am văzut tot mai multe persoane că își descarcă și printează acest
certificat vital, îi văd cu el în mâini pe străzi sau în alte locuri. Este un
semn bun.
Ba, chiar
unii mai oportuniști profită de criza de moment și s-au gândit să facă bani de
pe urma vânzării de certificate de vaccinare false și a prostiei cumpărătorilor
care își sapă singuri groapa.
De câtva timp, în
ultimii ani, îmi este frică să mai răspund la telefon seara, noaptea mai ales.
Veștile rele, știrile negre se pare că vin după lăsarea întunericului. Poate că
doamnei în negru cu coasa, îi place să lucreze mai mult noaptea, mai ales acum
de când ne bântuie pandemia. Și nu i se pot impune nici restricții, nici
certificat verde. Are liberă trecere!
De câteva săptămâni,
de când valul patru de covid lovește năprasnic și nemilos, vedem cu toții
anunțurile triste ale prietenilor, rudelor, cunoscuților, colegilor despre
oamenii dragi plecați dintre noi. Majoritatea nevaccinați și cu morbidități
incompatibile cu viața și covidul ucigaș.
În aceste zile de
mare încercare pentru români, covidul își face mendrele luând sute de vieți
zilnic, profitând și de o încăpățânare vecină cu prostia a multor oameni care
nu mai pun mare preț pe viața lor, ci pe ce-i mint ticăloșii! Astfel își riscă
prostește sănătatea și viețile proprii! Punând în pericol de moarte familia,
apropiații și pe toți cei cu care vin în contact direct. Am mai scris despre
această stare de fapt, dar nu poți să te faci că nu o vezi, să o ignori, când
lucrurile se agravează continuu.
De zile întregi,
statisticile arată un număr în jur de 14-16. 000 plus de noi oameni infectați
și de 4-500 plus de persoane decedate în ultimele 24 de ore succesive din cauză
de Covid 19. Dacă rata morților se va menține la aceste cote, într-o singură
lună am putea avea circa 15.000 de decese. De acum și până la sfârșitul anului
România ar putea înregistra aproximativ 30. 000 de morți declarați de covid,
bașca ceilalți decedați din aceeași cauză dar neînregistrați.
Am văzut și oameni
discutând aprins, revoltați că li se impun restricții și aproape că sunt obligați
să se vaccineze. Căpoșenia unora, îndoctrinarea că li se întâmplă ceva rău
odată cu administrarea vaccinului anticovid este evidentă și se manifestă prin
violență verbală și un refuz vehement de înțelegere, de dialog! Cu toate că văd
ce se întâmplă în România cu această pandemie.
Câte tragedii
provoacă acest covid mortal, luând uneori viețile unor familii întregi,
nevaccinate, ei o țin p-a lor, în frunte cu mulți dintre popii antivacciniști
pe care a început să-i rărească coronavirusul.
Covidul nu alege
dintre bogați și săraci, dintre bătrâni sau tineri, dintre oameni educați și
mai puțin educați, nu face diferențe între clasele socio-profesionale. Covidul
îi ia la rând, cum îi/ne prinde, mai ales dacă oamenii nu își protejează
viețile.
Iar veștile negre vin
tot mai multe, aproape în avalanșă.
Mi-e frică să mai
răspund la telefon, în special după lăsarea întunericului. De teama unor vești
rele, de moarte.
Aseară, pe la 22,30,
mi-a sunat telefonul. De la un număr necunoscut. ”-Alooo!” aud o voce de
bărbat, un glas moale, aproape stins. ”-Alooo! Cine sunteți, vă rog, nu vă aud
prea bine?” ”-Sunt Ștefan, vărul tău. Știi că m-am mutat la țară. A murit
mătușa Lina, sora maică-ti. Te-am sunat ca să știi și tu!” ”-Dumnezeu să o
ierte!”
Era de așteptat să se
întâmple, dar nu că avea peste 80 de ani și alte boli la purtător. A răpus-o
covidul. Era nevaccinată. Aflasem în urmă cu câteva zile, când am fost în satul
natal, că baba Lina și bărbatul ei erau internați în spital, infectați.
Surprinzător pentru că bătrânii locuiau aproape izolați în căsuța lor! Poate,
odată pe săptămână se ducea ea să ia pâine și alte alimente necesare traiului
de zi cu zi. Se mulțumeau cu puținul avut. Copiii sunt la București și veneau
foarte rar pe la ei.
Atunci cum au luat
covidul? Foarte ușor. Bătrâna avea o problemă cu un picior și a dus-o un nepot
la spital, nu știu în ce oraș, la un consult, la specialist și s-a întors
pricopsită, contaminându-l și pe bărbat cu infecția coronavirusului ucigaș. În
scurt timp, i-a luat ambulanța și i-a dus la spital în stare gravă, cu covidul
la purtător. Ultimul drum al lor va fi sigur la cimitir.
Acolo, la cimitirul
din sat am văzut-o și am vorbit cu ea ultima dată, în primăvara acestui an.
Venise să-l petreacă pe ultimul lupt bătrân, pe tata, răpus la 94 de ani de
bătrânețe, nu de covid. Ironia sorții, baba Lina ne-a arătat și locul de veci
unde își ridicaseră, încă din viață, cruci de mormânt, pentru ea și bărbatul
ei.
Cu această mătușă
cred că m-am întâlnit, ca și cu alte rubedenii, de trei sau patru ori în
ultimii 30 de ani. La înmormântarea mamei, acum peste 15 ani, la pomana
acesteia, odată pe stradă și la înmormântarea tatei.
În ultima vreme, am
ajuns să ne vorbim și în special să ne întâlnim cu unele rude și prieteni doar
la nunți și înmormântări. Cum nunțile au lipsit, au rămas
înmormântările, din păcate. Și atunci te vezi și vorbești cu cineva pe care nu
l-ai întâlnit demult, ca și cum ar fi ultima oară. Nu se știe dacă va fi
următoarea întâlnire, iar dacă va fi nu se știe dacă vor fi toți în viață sau
dacă cineva prezent la întâlnire-el, ea, eu, altcineva-va fi condus pe ultimul
drum.
Acum în vremuri
năprasnice de covid și muuultă prostie omenească mi-e frică să răspund la
telefon seara, noaptea! Mi-e frică de întâlnirile pe ultimul drum!
Tocmai de aceea,
trebuie să prețuim mai mult ca oricând viața noastră și a celor din jurul
nostru, să ne protejăm cu toții și să trecem peste toate aceste încercări ale
vremurilor în care trăim.
Iar pentru viață
trebuie să nu ne fie frică de nimic, să nu ne fie frică să ne apărăm bunul cel
mai de preț dăruit de Dumnezeu.
Trebuie să ne
vaccinăm pentru viața noastră și a celor din jur! Nu trebuie să ne vaccinăm de
frica restricțiilor, ci din convingere!
Convingerea că putem
învinge și trece peste acest coronavirus și alte nenorociri ce s-or mai abate
peste noi. Important este să avem și un pic de minte!
-------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
