Cum se reformează clasa politică românească
Acum, România pare că a intrat din nou, ca și în alte dăți, într-o criză de oferte politice viabile, care să genereze speranțe într-un viitor apropiat.
Iar acest lucru sunt convins că nu se întâmplă din cauza faptului că nu s-ar mai găsi oameni onești, deștepți, capabili, pregătiți, educați, integri.
Astfel de români există atât în țară cât și în străinătate, dar sunt descurajați, dezgustați, oripilați să intre în cloaca politicii românești, chiar și prin construcția de noi organizații diferite de cele actuale.
Experiențele celor dinaintea lor care au încercat sunt relevante și edificatoare.
La acest moment, tendința valorilor și a oamenilor de viitor este de a părăsi România și a-și lua lumea în cap acolo unde cred că se pot realiza mai bine, decât de a intra în troaca politicii românești, la bătaie cu porcii.
Exemplu sunt unii tineri politicieni, de la USR de exemplu, care au intrat în politică cu speranța că pot schimba ceva în bine în România, dar acum pleacă dezamăgiți și din politică și din țară.
În general, tendința de emigrarea a românilor este în creștere masivă în contextul actual, al lipsei de oportunități și perspective. Este valabil pentru toți români care își doresc și pot să plece, indiferent de educație, clasă socială, politică, categorie profesională.
Totuși, trebuie să se găsească, să se creeze, inventeze noi oameni și partide politice, care să redea speranța românilor, că se poate face ceva concret privind reformarea și modernizarea țării.
Până la o reformare reală și împrospătare a clasei politice românești vor mai trece probabil ani mulți de așteptare. Chiar dacă în ultima perioadă s-a tot clamat și vorbit despre necesitatea apariției pe scena politică a unor oameni noi, cu o altă viziune, alte mentalități, alt mod și altfel de educație, care să ducă țara înainte spre democrație și valori occidentale.
Acest lucru nu s-a întâmplat în ciuda faptului că arena politică s-a ales cu noi partide parlamentare, USR și cel mai recent AUR, pe lângă cele vechi-PSD, PNL, UDMR.
Dintre tinerele formațiuni politice, USR aflată la a doua legislatură parlamentară, fuzionată între timp cu o mai mică organizație PLUS, reprezenta până în prezent cel mai democratic și modernist partid din România. Pentru puțin timp, a guvernat alături de PNL, dând speranțe multor români de reformare a țării, dar mariajul forțat dintre așa porecliții sexomarxiști și talibanii peneliști împănați cu pesediști vopsiți, a eșuat cu repeziciune.
Locul useriștiplusiștilor la guvernare l-au luat vechii tovarăși pesediști, care s-au reîntors cu mare poftă la ciolanul național, împănat bine cu bani care au venit și vor mai veni din PNRR, pentru reformarea României.
Trecerea s-a făcut rapid, cu ajutorul președintelui țării, Klaus Iohannis, care și-a trădat fără scrupule electoratul ce l-a dus la Cotroceni, cu marele partid roșu pe care-l detesta în campania electorală, dar pe care și l-a adus tovarăș la guvernare.
Astfel, în loc de oameni noi la guvernare s-au ales tot politicienii vechi. ”Tot ei!”
Tot cu ei la guvernare, reformarea și modernizarea României bat pasul pe loc. Ba, mai mult, joacă hora națională a pașilor unul pe loc, doi înapoi.
Revenind la cel de-al doilea partid politic, cel mai nou, dar nu fresh, intrat pe neașteptate în Parlament, AUR, acesta a venit cu niște personaje cu eticheta noilor politicieni aleși sub cupola circului politic. Oameni noi cu simpatii vechi, care au stârnit valuri de nostalgii toxice și revanșarde.
Chiar dacă au tulburat apele în societatea românească și au trezit sentimente diverse, de simpatii și antipatii, în rândul clasei politice și a opiniei publice, atrăgându-și rapid un mare număr de adepți, Aurul nu reprezintă nici schimbarea, nici împrospătarea clasei politice și cu atât mai puțin viitorul.
Acum, este doar fumul toxic ce afectează societatea, dar acesta se va disipa în curând, în ciuda așa ziselor sondaje de opinie, care le cresc procentele ca în povești. Chiar dacă unii lideri ai acestei formațiuni etichetate de o parte dintre români extremistă și nocivă, fac totul pe teren și în Parlament pentru câștigarea și păstrarea capitalului politic electoral, promițând în stânga și dreapta, oamenilor naivi, că se bat pentru drepturile lor.
Va veni rapid un moment de când simpatizanții Aurului vor constata că promisiunile fără număr și populismele de paradă, fără fapte, nu le vor plăti nici facturile, nu le vor crește nici veniturile, nu le vor apăra nici drepturile, nu le vor îmbunătăți nici viața și nici nu îi vor face mai deștepți! Vor constata doar că au fost tratați ca proștii, ca pe o turmă de oi, o mare masă de manevră electorală.
La fel cum au procedat cu românii și celelalte partide politice care au condus țara de-a lungul ultimelor trei decenii.
După cum se prefigurează lucrurile pe scena politică românească, în loc de reformă și modernizare, se pare că țara va defila și de aici înainte tot cu politicieni de tip vechi, chiar dacă unii dintre ei fizic sunt tot mai tineri, politica este aceeași.
Singura formațiune cu vederi reformiste și oameni pregătiți și dispuși să miște România înainte, nu înapoi ca acum, era USR cu inserția pluseristă făcută în urmă cu puține luni.
Acum însă și în acest partid se despart apele divergente, atodistrugâdu-se cel mai democratic și progresist partid românesc. Și odată cu el toate speranțele de reformă, modernizare și dezvoltare a României de care se legau mulți români, care au votat sau chiar nu au votat acest partid.
Problema cea mai mare pentru clasa politică românească și pentru țară nu este că se autodistruge un partid sau altul, ci că la orizont nu se vede nici un fel de semn că ar apare noi oameni, noi formațiuni, organizații politice altfel decât cele deja existente.
Noi partide cu ideologii, programe, viziuni, mentalități reformiste, moderne, de viitor, care să poată schimba cu adevărat lucrurile în bine în România.
Criza de noi resurse politice, oameni, organizații și idei este mai mult decât evidentă în acest moment. Cel puțin, în anul de grație 2022 și următorii, de acum nu se vede nici un orizont de așteptare, care să aducă un suflu nou, revitalizant, să-i schimbe pe ”Tot ei” de la butoane.
În loc de reformare și modernizare, clasa politică românească se afundă și se degradează într-un grad fără precedent.
Actualii ”Tot ei” nu se pot compara nici măcar cu politicienii din primele legislaturi post decembriste, reprezentați atunci de emanații Revoluției, majoritari, și de unii membri ai partidelor istorice, supraviețuitori ai temnițelor comuniste.
Să vedem când vor apare și cine vor fi următorii oameni noi în politică, dacă vor fi, noile partide reformatoare și moderniste... Vom avea parte de noi patrioți de serviciu, de noi salvatori de țară?
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
