Cine a furat
ciolanul și fasolea de Ziua Națională a României
-Ce ați
făcut cu tradiția, tovarăși, tocmai voi care vă bateți cu pumnul în piept
pentru păstrarea tradițiilor?
Rău au ajuns amărăștenii,
parcă mai rău ca niciodată, dacă boșii zilelor noastre nu le-au aruncat acolo,
în piețele și locurile publice obișnuite, un os, o firimitură din tradiționalele
produse românești, la fel cum primeau în fiecare an, de se fericea poporimea,
stingând foamea națională pentru câteva ore!
Păi, se poate tovarăși? Tocmai voi, cei cu grija poporului, reveniți acum la putere, vă bateți joc de oameni?!!!
Anul acesta a fost/este
cu lipsuri, așa cum pare a fi și anul care vine pe repede înainte. Nimic nou
sub soare, dar cu se face că de Ziua Națională a României, pe 1 decembrie, au
lipsit fasolea și ciolanul, micii și berea, sarmalele și mămăliga săracilor?
Iar acest lucru nu
s-a întâmplat din cauză că ar fi sărăcit țara de tot, mai are, dar nu poate
produce cât pot alții fura, ci din lăcomia și zgârcenia celor care se bat
pentru ciolanele ei. Că de mult timp avem o ciolaniadă naționale în desfășurare,
ajunsă în ultimele luni, în fazele ei superioare, la guvernare, unde cei care
pun mâna primii pe ciolan nu-l mai lasă nici morți, dar să mai dea și la
sărăcime.
Populimea nu mai are
nevoie de ciolan și fasole, se umflă cu
promisiuni, chiar dacă acestea nu țin de foame nici măcar în perioadele
electorale. Dar cu toate acestea, după expresia celui mai înalt personaj
temporar de la Cotroceni, poporului trebuie să i se livreze ceva, mult și
rapid. Ceva cu care să se bată pe burțile grase de promisiuni, cu mândrie
patriotică.
Totul
pentru popor! Totul pentru patrie! Trăiască România!
Să fie bine! Să
nu fie rău! Poate pe viitor, chiar dacă vor fi aceeași, tot ei, rotiți ciclic la
putere, de Ziua Națională, autoritățile să organizeze Jocurile minciunilor și
foamei pentru tot poporul fraier și prost, sub egida înaltului patronaj al
patrihoților puterii politice.
Acum câțiva ani,
întrebam într-un text ”A cui mai este România noastră? A poporului, a
cui?” Anul acesta mi-am dat seama că toată lumea știe de fapt a cui
este țara noastră românească-România este a Partidei
Patrihoților Naționale-multicolori politici și nepolitici!
Patrihoții patriei la
care în fiecare an, cu acest prilej de sărbătoare, li se umflă mândria
națională sub paltoanele scumpe și în portofelele personale, în conturile de
partid sau de gașcă.
Sub ploaia de stele ghenerale
primite, mai vechi sau mai noi!
Păi de ce țin
dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-și protejeze
patriotismul din portofele, se vede cu ochiul liber, clar!
”Noi suntem
români, noi suntem români! Noi suntem aici pe veci stăpâni!”
Păi cine să fie mai
patrioți, mai mândri de neamul lor cel strămoșesc, de mămăliga dacică, decât
marii oameni de partid și de stat, reprezentanți aleși sau numiți ai poporului
ajunși la putere? Nu sunt ei demni păstrători ai patrihoției naționale pe care
o dau din neam în neam, din gașcă în gașcă, din grup organizat în grup
organizat mai departe alor lor?
Patrihoția
nu-i a lor, ci a urmașilor, urmașilor lor, în veci! Doamne ferește!
Chiar dacă între ei
se mai alungă unii pe alții de la ciolan, fasolea nu prea îi interesează chiar
dacă actualmente bate la preț kilul de carne de porc, găsesc întotdeauna drumul
spre măcelăria numită România, fie se întorc ei înșiși, fie că își aduc urmași educați
special să continue grija pentru jaful avuției acesteia. Iar noii patrihoți,
cățeii tineri, se dovedesc întotdeauna mai flămânzi, mai lacomi, mai aprigi și demni
urmași ai înaintașilor lor politici la putere.
În
fiecare an, de 1 Decembrie, este un prilej ca patrihoții partidelor și puterii
politice din România, orice culoare ar avea aceștia/acestea, să-și etaleze
patriotismul deșănțat și de paradă!
Își
pun cocarde tricolore, insigne peste paltoanele scumpe.
Își
țin pătrunși până-n măduva ciolanelor proprii mâna la piept, pe inimi sau
portofele, știind în ce țară trăiesc.
Primesc
solemn onoruri militare, rapoarte, simțind cum îi apasă responsabilitatea
stelelor, văzute sau nevăzute, proprii de pe umeri!
Populimea
îi privește cu admirație, invidie, îi mai și înjură cu foc, dar pe ei nu-i
atinge plebea cu nimic, nici măcar cu vorbe de ocară.
Sunt
atât de pătrunși de importanța lor proprie, de faptul că au ajuns să fie cine
sunt în fruntea țării. Sunt esențialii puterii politice ai zilelor trecute,
prezente și din ce se întrevede, probabil și ai zilelor ce vor urma.
Au
prim planul, sunt mediatizați mai mult decât oricine, idolatrizați, cultivați
de presa în genunchi, la comandă, mai mult decât oricând!
Unii
dintre acești membri ai patrihoției naționale sunt nu doar pătrunși în cuget și în simțiri, de
solemnitatea momentului, zilei naționale, ci sunt și mai oportuniști, mai
pragmatici decât alții. Folosesc prilejul de a mai câștiga ceva capital de
simpatie, de a mai face băi de mulțimi, de a mai strânge ceva pentru alegerile
următoare.
Chiar
și hoții dovediți dintre acești politicieni de moment, ”esențiali” ai țării,
unii care au fost condamnați, au făcut pușcărie, au scăpat, au rămas și cu
banii, vor înapoi la ciolanul românesc. Și nu se sfiesc să dea mesaje
patriotice poporului, înfierând proletar hoția celorlalți, uitând complet de
propriile fapte, asigurându-l de patriotismul lor fără margini, de iubirea față
de scumpa țară și valorile acesteia tradiționale!
Ce
nu am văzut anul acesta de Ziua Națională a României- nu am văzut să fie
reprezentați sau măcar să se amintească public de cei din linia întâi de luptă
împotriva Covid 19, fie că sunt militari, fie că sunt civili, salvatori de pe
ambulanțe sau spitale!
De
parcă criza sanitară, pandemia covid s-ar fi încheiat și nu mai există deloc!
De parcă nici salvatorii sanitari nu ar fi existat, la fel cum nu ar fi existat/există
niciodată milioanele de infectați și zecile de mii de morți!
Tot
în spirit tradițional românesc, în zi de mare sărbătoare, marii dregători ai
momentului au uitat realitatea de pe frontul medical, unde la fel ca și pe
câmpul de luptă militar, se duc lupte grele, pe viață și pe moarte, pentru
români și pentru România.
Întrebarea
mea și a altor români nepatrihoți, pentru la anul și la mulți ani este și va fi
aceasta:
-Credeți că este posibil ca pe viitor,
vreodată, la Ziua Națională a României să defileze și Justiția cu balanța
dreptății și marii corupți după gratii sau mai degrabă mărșăluiesc la paradă,
patrihoții nației cu justiția în lesă?
--------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
După ce vorbiti (cu destulă pricepere) despre „patrihoție” veniți cu conturile în lei și în euro... întinse. Nu-i cea mai frumoasă soluție și, bănuiesc, nici cea mai eficientă.
RăspundețiȘtergereSunt mulți (sute!) care scriu bine, chiar foarte bine și foarte mult, dar nu întind... conturile. Încearcă să vezi pe Constantin Cucu (medic), pe Gheorghe Piperea (avocat), pe Cătălin Borangic (istoric), Sebastian Lăzăroiu (scriitor++). Nu sunt „încolonați” și, oricum, nu vă sunt adversari în idei și principii.