Se mai pot salva satele românești fără țărani adevărați?
Citiți și gândiți!
Când au început să se
pustiască și să se distrugă iremediabil valorile, cultura, tradițiile satelor
românești, prin dispariția locuitorilor acestora.
Cum să mai existe satul
românesc adevărat când bătrânii țăranii adevărați dispăreau fizic, îngropați
sub glie și cu sufletul la Domnul, iar tinerii plecau cât vedeau cu ochii ?
După intrarea României în Uniunea Europeană, lucrurile au
început să se schimbe vizibil și în zonele rurale, unde subvențiile din
agricultură au făcut ca pământurile să nu mai fie lăsate pârloagă, ci lucrate
și puse în valoare !
Dar acest aspect foarte important nu a putut stopa
fenomenul de distrugere a satelor românești autentice și a dispariției
țăranilor adevărați, cu tot cu valorile și cultura lor tradiționale !
Astfel s-a ajuns ca în prezent satele
noastre să nu mai fie sate, ci un fel de localități fără țărani, unde
locuitorii băștinași sau de aiurea sunt navetiști pe la orașe unde pot lucra, sate unde înfloresc cârciumile și magazinele
sătești populate de la prima oră cu consumatorii de zi cu zi !
Laptele, ouăle, carnea, pâinea, legumele și fructele
făcute la țară au fost înlocuite cu produse industriale !
Berea, cafeaua și țigara sunt produse esențiale de bază
pentru locuitorii satelor ! Noii ”țărani !”
Mașinile proprii au devenit de neînlocuit la țară, cu ele
se merge la magazin, la școală, la crâșmă, oriunde !
Comune unde școala este din ce în ce mai ignorată de
autorități, neinteresantă, neatrăgătoare, inutilă și degeaba atât pentru copii,
dar și pentru părinții care ar trebui să se ocupe prioritar de educația și
viitorul lor !
Avem sate românești în care nu se mai aude muget de vaci,
nu se mai aude zgomotul de zi cu zi al orătăniilor din gospodăriile oamenilor,
nu se prea mai aude nici lătratul câinilor din curți, dar se văd la tot pasul
pe ulițe și drumuri câinii abandonați, unii aduși de la orașe, alții lăsați
slobozi de foștii stăpâni !
Cai, căruțele și uneltele de lucru al pământului au fost
înlocuite de tractoare, motosăpătoare și alte invenții care ușurează munca
oamenilor !
Bormașinile, drujbele și tot felul de unelte de lucru se
aud prin toate localitățile rurale, nu doar la orașe !
Fântânile vechi sunt abandonate în favoarea noilor puțuri
forate la repezeală !
Sobele pe lemne sunt înlocuite de centrale termice și
alte forme de încălzire !
Mai nou, au început să se înmulțească panourile solare,
care aduc energia verde în casele oamenilor !
Pe străzi, șosele, ulițe principalele mijloace de
transport sunt mașinile, bicicletele, atv-urile, trotinetele electrice !
Până și mâncarea și apa de la țară, ”autentice țărănești,
ca de la mama acasă” au ajuns să aibă proveniență și gusturi autentice de
supermarket !
În scurt timp, satul autentic românesc, nu însă
și țăranii, va mai putea fi găsit/văzut doar la Muzeul Satului!
Cât despre țăranii adevărați, aceștia sunt pe
cale de dispariție și nu vor mai putea fi văzuți în România!
Din păcate, țăranii adevărați se vor mai regăsi
doar în cimitire, sub cruce și sub glie, făcuți una cu pământul pe care l-au
iubit, muncit, care i-a hrănit și în care s-au întors să-și doarmă somnul de
veci.
Auzim frecvent vorbindu-se despre satele românești și
despre locuitorii acestora, țăranii !
Despre zonele rurale ale României, care de-a lungul
timpului au fost repere de cultură, spiritualitate, tradiții cu adevărat
autentice, românești.
Acum, în țara noastră satele adevărate, la fel ca și
țăranii autentici sunt pe cale de dispariție !
Aceasta este percepția mea, posibil și a multora dintre
românii născuți și crescuți la țară în anii dinainte de comunism, câți or mai
supraviețui, și altora dintre cei născuți în România socialistă !
Despre zonele rurale tradiționale la care se face atât de
multă vorbărie în prezent, de către mulți dintre cei care habar nu aveau ce
însemna în trecut satul românesc și țăranii români, se vorbește acum mai mult
generic !
În ce regiuni din țară continuă mai
supraviețuiesc, cât de cât, satele românești tradiționale ?
În ce zone satele românești cu care s-au
mândrit, se mândresc acum mulți dintre patrioții de serviciu, îmbrăcați în ii
”românești„, fabricate în China, mai sunt populate cu fii de țărani autentici,
care să ducă mai departe valorile și cultura românilor de la sate ?
În ultimii 100 de ani, satele autentice
românești au fost distruse în mai multe rânduri ! La fel și țăranii
adevărați !
Primul și cel mai brutal val a fost tăvălugul
colectivizărilor comuniste, care le-au luat tot țăranilor români :
proprietatea, pământul, cai, căruțele, uneltele, animalele din
bătătură-principalele mijloace de trai-transformându-i într-un fel de iobagi la
CAP-urile comuniste !
Unii dintre ei, care au încercat să se opună tăvălugului
colectivizator, au fost băgați la pușcărie ! Alții au plătit chiar și cu
viața !
După colectivizare, majoritatea tinerilor de la sate au
luat drumul orașelor din apropiere, transformându-se din fii de țărani în
muncitori, în fabrici, uzine, șantiere și oriunde era nevoie pentru construcția
socialismului românesc !
Restul țăranilor rămași acasă s-au adaptat noilor
realități rurale, muncind din greu pentru supraviețuirea lor și a familiilor
proprii !
Cu toate acestea, cei rămași au continuat să perpetueze
cât au putut valorile și tradițiile satului românesc, în condițiile permise de
regimul politic și administrativ !
Colectivizarea a fost prima moarte a satelor
românești și a țăranilor adevărați !
După așa zisa
Revoluție din decembrie 1989, când s-a interzis Partidul Comunist Român și s-au
distrus cu entuziasm anarhic CAP-urile comunale, țăranii români sau urmașii
acestora au fost reîmproprietăriți parțial!
A venit la putere Ion Iliescu și ai lui, care în mentalul
colectiv al țăranilor de la acea vreme ”le-a dat pământ!”
Așa percepeau oamenii din păcate, retrocedarea
terenurilor confiscate de colectivizare, ca un mare bine făcut de Ilici, pe
care l-au iubit și l-au și votat covârșitor la urne!
Niciodată însă, țăranii deposedați de pământ, de animale
și de bunuri de către regimul comunist nu și-au mai primit în totalitatea
avutul în regimul lui Ion Iliescu !
După 90, odată reîmproprietăriți cu ce a dat noul regim,
noii țărani printre care s-au numărat mulți foști muncitori disponibilizați de
distrugerea industriei multilateral dezvoltate, s-au întors la glie.
La pământurile peste care au redevenit stăpâni, dar pe
care nu aveau mijloacele să-l lucreze și să-l facă să producă materia primă,
hrana de care avea atât de mare nevoie o țară întreagă !
Lipsiți de mijloace, aceștia au lucrat cum și cât au
putut pământul, dar mai mult l-au lăsat în paragină, l-au vândut pe nimic sau
l-au arendat unora care aveau cu ce să-l muncească, dar de la care nu câștigau
mai nimic !
Aceasta după percepția mea de copil născut/crescut până
la o vârstă la țară, a fost cea de-a doua etapă de distrugere a satelor
românești, care au fost părăsite masiv de locuitorii plecați în lume pentru
a-și câștiga pâinea de zi cu zi !
Până și la distracție noii ”țărani” preferă ”modernismul”
manelelor, care au ajuns să urle, of viața mea !, chiar și din cea mai
sărăcăcioasă coșmelie și făcând până și morții să se răsucească în mormânt, deranjați
din somnul cel de veci de evoluția culturii, educației și noilor tradiții
”țărănești” !
După cum vedem și trăim pe pielea noastră, valabilitatea
”veșniciei care s-a născut la sat” este spulberată de noua evoluție și
realitate din zonele rurale !
De acum încolo, satul românesc tradițional va mai putea
fi văzut doar la Muzeul Satului, unde an de an, vin tot mai mulți turiști
străini, inclusiv capete încoronate, șefi de stat și de guvern, care sunt
încântați să descopere , să admire și să aprecieze autenticitatea satului
românesc !
Sat românesc, țărani adevărați, valori și cultură care
însă, dispar ireversibil din viața de zi cu zi a României secolului XXI !
-------------------------------------------------------------------------------------------
