Cine controlează democrația românească

Iluzia libertății

Recent, audierile parlamentare privind alegerile prezidențiale din 2009, au scos la iveală, fără să pună în discuție, un subiect extrem de interesant, care ar putea explica multe lucruri despre mersul democrației românești, după căderea comunismului.  Aparent, neinteresant, nespectaculos și neexploatat de presa noastră bombastică, subiectul a fost sesizat public pentru prima dată în România, de ”prostănacul” politicii pesediste, cum a fost numit la vremea respectivă de Iliescu, Mircea Geoană. 

Acesta a acuzat faptul că moderatorul rundei finale a prezidențialelor, fără să-i dau numele aici, se știe, a fost ofițer acoperit. Nici o chestie bombastică, ce mare brânză, pe cine interesează, nici un os de ros- și-au spus probabil presarii români, specialiști, analiști, experți în politica românească. 

Cu tot dezinteresul public, pentru cei care vor să se uite puțin în timp, să vadă lucrurile și faptele așa cum au fost ele, să gândească puțin fără a fi filozofi și nici măcar politologi, subiectul este extrem de important și ne arată de ce suntem unde suntem și cum stăm cu democrația originală.

Dacă nu mă înșel, sintagma democrație originală românească a fost lansată de Ion Iliescu, cu mulți ani în urmă. Politician versat, hârșit în două epoci politice opuse ideologic, a știut foarte bine  mai ales ce spune și ce înseamnă acest lucru. Doar guguștiucii de români n-au știut și au votat cum au votat în toată acestă perioadă de democrație originală.

Dacă ne uităm însă, în urmă, s-ar putea să constatăm că la fiecare rundă finală electorală ar fi fost moderatori susceptibili de a face parte din sistem. Posibil să fi fost ofițeri sub acoperire, puși să facă jocurile unuia sau altuia dintre candidați. Chestiunea nu a fost raportată drept abuz de către combatanții candidați pentru că fiecare dintre ei era un produs al unei părți sau alteia a sistemului. Și a fost acceptată tacit, reciproc, ani de zile. Părerea mea. Acum cred că a fost o scăpare a ”prostănacului”, care a spus-o în fața comisiei parlamentare și nu a fost scoasă cu o intenție anume.

Informația nu are nici un fel de efecte imediate, dar cred că este bine de analizat cât de cât.

Este în special o chestiune de principiu.

Dacă ne gândim, că pe lângă alegerile prezidențiale controlate de sistem, și celelalte alegeri-locale și în special parlamentare-au adus în cele mai înalte demnități tot felul de indivizi dubioși, penali, foști ofițeri ai serviciilor, no name-uri transformate peste noapte în ”mari” politicieni, aleși să facă legile și să conducă această țară, ne dăm seama că avem o democrație controlată.

 

Da, de fapt, democrația originală este în realitate o democrație controlată. Astfel, ajungem să ne dăm seama cine și în ce fel a controlat democrația originală românească în acești ani de după căderea comunismului.

Chiar și proliferarea de partide și partidulețe, organizații neguvernamentale, civice și de tot felul, din ultimii doi/trei ani, ne sugerează că avem o democrație controlată. O democrație controlată care ne-a adus partide –bebe care au reușit să intre în Parlament fără măcar să fi împlinit 1 an de viață! Sub masca reformării clasei politice românești se simte suflul sistemului care controlează și dezvoltă după propriile interese democrația originală românească.

An de an, zi de zi, avem parte de democrația controlată de sistem, în timp ce ni se induce în mental iluzia că suntem liberi. Fals, total fals. Țara, societatea, democrația și chiar libertatea ne sunt controlate de sistem. 

Libertatea noastră se pliază pe democrația controlată, pe realitățile produse de sistem. 

Vreți un exemplu, vă dau unul care mi se pare relevant: sistemul fabrică partide și politicieni; sistemul organizează și controlează alegerile, astfel că sunt aleși oamenii sistemului; ajunși în Parlament și în demnitățile cele mai înalte, oamenii sistemului fac legile după cum vor; legi care de cele mai multe ori sunt în favoarea sistemului și în defavoarea poporului, care are senzația că trăiește liber și independent în originala democrație românească, controlată total.

Ce perspective au românii cinstiți care nu fac parte din sistem, într-o astfel de democrație? Ce viitor au copiii, tinerii noștri inocenți, să se dezvolte, să trăiască mai bine, să fie liberi într-o democrație controlată dacă nu fac parte din sistem? Să intre în sistem, să emigreze sau să moară de foame ca proștii într-o Românie controlată.

Marea Iluminare-Prima desecretizare

SIPA= un mare Fâââsssss…

După ce a fost aruncată programat pe piață și a inflamat opinia publică, clasa politică și responsabili din Justiție (foști și actuali), din rațiuni și interese cunoscute doar de detonatorii întârziați, ”bomba” SIPA a făcut primul mare  Fâââssss!? 

Desecretizarea făcută cu mare operativitate de actualul ministru, Tudorel Toader, ne-a surprins  cu nimic. Poate,doar cu performanțele tehnice de care mulți nu credeau că e în stare SRI-ul. Chestii de meseriaș în ale iluminatului arhivei, explicate de un alt fost ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, la ordinul căruia s-a făcut vizita, la 13. 12.2013, pentru schimbarea becului. 

Cel mai important lucru din prima desecretizare a Bau-Baului SIPA ne luminează, pe cei din popor, neștiutori de astea, cum se schimbă un bec cu un ofițer SRI la comandă. La prima vedere, e ca în bancul acela care ne amuză, spunându-ne de câți milițieni/polițiști e nevoie să schimbe un bec : patru-unul care ține becul și trei care învârt masa ca să înșurubeze becul. Așa și la SIPA, cu ofițerul SRI și cei trei însoțitori care au schimbat becul. 

S-a dat comandă să se desecretizeze faimoasa arhivă, s-a dat. Ce am aflat noi, românii cu drept de vot, hulpavi de secrete, avizi de bombe de presă și fumigene menite să ne lumineze mintea și să ne manipuleze conform intereselor de partid și de stat ? 

Noi astăzi, la școala publică, am aflat despre niște vizite, 22, făcute de niște nume, care ni s-au dezvăluit de asemenea, reprezentând oameni cu grade și funcții înalte. Vizite controlate.

Și am mai învățat cum se schimbă un bec într-o arhivă de coșmar, de către o echipă de meseriași condusă de un ofițer de informații.

Asta cu becul o mai știam din bancuri, dar nu știam că are aplicabilitate practică în instituții secrete, cu angajat cu ochii albaștrii la comandă. Singura concluzie benefică din această primă desecretizare, îi poate lumina doar pe tinerii care doresc o carieră în SRI : au mai multe șanse să intre în echipă dacă știu dinainte cum se schimbă becul. Dacă știu dinainte să facă lumină în arhivă, sigur și-au asigurat locul printre meseriașii informațiilor. Cine știe, e băiat deștept și nu moare de foame.

Nimic nou sub soare cu desecretizarea marotei SIPA.

 În afară de chestia cu iluminatul inteligenților, toată lumea știa că au fost vizite în arhivă, toți știam că au fost accesate dosare. Păi, care e rostul unei arhive, mai ales al unei arhive secrete cu dosare despre greii justiției, politicieni, infractori și alți trecători prin sistem? Să fie accesată la nevoie, deschise dosarele cu greutate și folosite informațiile așa cum trebuie. Pardon, așa cum cred marii bărbați de partid și de stat pentru înaintarea României pe culmea progresului și civilizației.

Ce urlă unii că au apărut informații secrete în presă, înainte de desecretizarea dosarelor secretizate de stat ?!!! Cum să reclami”Incidente de securitate”, auzi ?!!! Banalități. Păi, ăsta e un lucru normal, firesc, cotidian care se întâmplă de ani de zile, indiferent de ocârmuirea  de partid. Nu vedem cu toții pe tv, în presa scrisă, pe canale media diverse cum apar bombe și dezvăluiri permanente, prezentate cu tam-tam, ca și cum ar fi fost documentate, elaborate și redactate dinainte, în laboratoare specializate, nu în redacții obișnuite de presă. 

Ce ne minunăm sau revoltăm că apar mereu dosarele nesecretizate din arhivele secrete, când ele sunt permanent prezente pe piață, chiar dacă acest lucru este ilegal ? 

Nimic nou sub soare.

Exact așa cum ne-a luminat și comunicatul oficial al Ministerului Justiției, privind prima desecretizare. Frecții la picioare de lemn. Pardon, primul mare Fâââsss. Care ne anunță că vor urma și alte fâââssssuri pentru iluminarea prostimii.

Ce, vă așteptați la chestii cu adevărat importante pentru igiena morală a scumpei noastre țări ? Nu, nu, nu ! După cum vedem și auzim, sunt chestii mult mai importante cu bomba fără fitil SIPA. Știu ei geniștii, de ce au aruncat-o pe piață.

Cine n-a citit în ce constă marea desecretizare, poate accesa sit-ul Ministerului Justiției și se va lumina- http://www.just.ro/arhiva-sipa-o-pata-pe-obrazul-justitiei-romane/
.
Comunicatul Ministerului Justiției despre prima desecretizare

”Arhiva SIPA – o pată pe obrazul justiției române !”

Arhiva  SIPA  a fost desființată prin HG nr. 127/26.01.2006.

”După desființarea arhivei, un număr de 22 de „vizite” au fost consemnate în 22 procese verbale întocmite „cu ocazia sigilării/desigilării spațiilor în care a fost depozitată arhiva”.

”Cele 22 procese verbale consemnează data vizitei, Ordinul ministrului justiției prin care a fost permis accesul în arhivă, componența comisiei, semnătura membrilor comisiei, precum și mențiunea „După verificarea și inspectarea stării documentelor în vederea desfășurării pe viitor a lucrărilor comisiei s-a procedat la sigilarea ferestrelor, resigilarea ușilor celor două camere precum și a ușii de acces la acestea”, indicându-se și numărul sigiliului folosit.”

……..
”În condițiile legii se va proceda la desecretizarea Rapoartelor cu nr. 0097/17.04.2008( semnat de către Iosif Marius, Scântei Laura Iuliana și Georgescu Horia), respectiv nr. 0096/ 17.04.2008(semnat de către Iosif Marius, Scântei Laura Iuliana, Georgescu Horia, Boboc Monica și Mânzală Dan), prin care „Comisia a identificat nereguli cu privire la evidența, păstrarea, procesarea, multiplicarea și distrugerea informațiilor secrete de stat, în contradicție cu prevederile HG 585/2002”.

Întrebarea zilei: Citiți și gândiți!

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Întrebarea zilei:

-Este echitabil, moral și mai ales social ca un angajat din structurile statului să iasă la pensie, la 50 de ani, și să încaseze pensie circa 100 milioane lei vechi pe lună (unii mai mult, alții mai puțin) comparativ cu un salariat care a muncit cinstit toată viața, și a ajuns la 65 ani să ia pensie circa 10 milioane de lei vechi (mai mult sau mai puțin)?

Primul a fost militar, a urcat ”excepțional” treptele gradului și funcției, a avut relații la nivel înalt, a fost și rămas o cârtiță mândră care a lucrat permanent în slujba ciumei roșii sau pentru alte partide, aducându-le servicii deosebite și profitând în același timp.

Perspective: tânăr pensionar cu o viață de huzur, în continuare cu relații și statut privilegiat, posibilitatea de a dezvolta afaceri dacă nu a făcut-o acoperit până să iasă la pensie, politică, noi demnități.

Al doilea, amărășteanul prost de cinstit, și-a rupt oasele cu adevărat, și-a șubrezit sănătatea, ba, a mai prins și ceva ani de șomaj, a trăit pe pielea lui tranziția economică.

Perspective: sărăcia, umilința, boala, nu se știe dacă mai prinde câțiva ani de pensie înainte să moară.

Putem adăuga la comparație și exparlamentarii și alte categorii care beneficiază de pensii speciale.

-Cine dintre cele trei categorii de pensionari este mai îndreptățit și merită să primească bani și recunoștința patriei pentru munca depusă?

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația

Cutia Pandorei de la Justiție

 SIPA, miza și consecințele desecretizării dosarelor

Scandalul dosarelor SIPA a apărut așa, ca din senin, stârnind furtună și reacții tranșante în spațiul public. Foști demnitari cu rang înalt, fost președinte de țară, miniștrii, judecători, politicieni, jurnaliști au luat foc odată cu declanșarea dezvăluirilor că arhiva fostului serviciu secret al Ministerului Justiției ar fi fost copiată și folosită ilegal. 

Creat inițial să adune doar informații din sfera penitenciarelor, dar extinzându-și atenția și asupra magistraților din sistemul judiciar, prin dosarele făcute, arhiva SIPA a fost și continuă să fie încă, o armă puternică în mâinile celor care au avut acces la informații și le-au putut gestiona discreționar.

În ciuda acuzelor aduse acum, la 12 ani distanță, că dosarele SIPA ar fi fost copiate și folosite, mai toți demnitarii care au trecut pe la conducerea Ministerului Justiției și au avut tangență cu această instituție, declară sus și tare că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! 

Acuzele s-au îndreptat ca un boomerang, chiar și împotriva fostului ministru, Monica Macovei, care a decis desființarea acestui serviciu secret. Mulți au negat că au avut acces sau că au văzut vreodată, vreun dosar fabricat de SIPA.

Cu toate acestea, tam-nesam, au apărut tocmai acum informații și acuze că s-au folosit ilegal, s-au copiat și furat dosare din arhiva SIPA, care ar fi fost folosite în diverse scopuri de șantaj.

 

Cum de au apărut astfel de dezvăluiri după atâția ani, în ce scop și pe cine vizează, nu știm încă. Astfel de dezvăluiri puteau fi făcute și pe vremea președintelui Băsescu și a guvernărilor trecute, dar ele nu s-au făcut atunci, ci de curând!!!

Și, ca de fiecare dată când apar dezvăluiri senzaționale ale unor fapte petrecute cu mulți ani în urmă, acestea nu sunt deloc întâmplătoare. Aruncarea lor pe piață este premeditată, făcută cu anumite scopuri, urmează o strategie și vizează ținte clare. Nu este nici pe departe bâta unui prost aruncată în baltă. Cum se întâmplă cu majoritatea dosarelor importante, ținute secrete și care, după niște ani, în funcție și de conjuncturi și interese, sunt făcute publice, lovind în ținte dinainte stabilite.

În cazul arhivei în cauză încă nu știm care sunt țintele reale vizate.

 În aparență, acuzele îi vizează pe foștii gestionari ai dosarelor, dar cred că țintele și mizele dezvăluirilor sunt cu mult mai importante în acest scandal.  

Unii spun că adevăratul scop este controlul Justiției, alții consideră că, dimpotrivă, miza este scoaterea Justiției de sub orice control subteran.  Există și priviri care se îndreaptă spre autorul dezvăluirilor, contextul în care au fost lansate, credibilitatea și postura personajului în cauză, anturajul acestuia și mai ales interesele din spatele unora sau altora.

O primă reacție oficială și consecință a acestor dezvăluiri este că actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, sprijinit cel puțin declarativ de premierul Grindeanu, a anunțat că este gata să desecretizeze arhivele SIPA.

Arhive cu pricina pe care, după unele voci din spațiul public, n-au avut curajul să le desecretizeze nici un alt ministru până acum. De frică! Cu unele opoziții în minoritate, care consideră că nu este bine să deschidem cutia Pandorei, majoritatea opiniilor publice susțin necesitatea desecretizării.

În ce măsură și cum se va face, dacă se va face desecretizarea dosarelor SIPA încă nu știm. Poate nu se va face, poate se va fi o repliere a factorilor decizionali în favoarea deschiderii arhivei, poate se va dovedi că a fost doar un balon de săpun, menit să distragă atenția de la alte lucruri importante. Vom vedea.

Dar, dacă această arhivă se va desecretiza atunci sigur, vor exista consecințe importante nu doar asupra sistemului judiciar românesc. Pot fi consecințe inclusiv în zona puterii politice, a controlului, a Justiției, dar și în zona așa ziselor erori judiciare, care au produs sentințe contestate de-a lungul anilor.

-Cum vor reacționa cei care se consideră victime ale erorilor judiciare, când vor afla că judecătorul care i-a condamnat era compromis, era șantajabil, putea fi păpușat de către cei care-i cunoșteau secretele murdare? 

-Oare, au existat sentințe influențate de  interese obscure în detrimentul aplicării strict a legii? 

-Dacă se constată că unii magistrați au dat sentințe sub presiunea șantajului, se mai pot redeschide dosarele în cauză și rejudecate corect?

- Mai poate fi reabilitat un condamnat pe nedrept și despăgubit într-un fel sau altul?

- Dar magistrații vinovați pot fi trași la răspundere pentru faptele lor?

-Pe de altă parte, în contextul în care au fost furate și folosite abuziv informații compromițătoare despre anumiți magistrați, e firesc să ne întrebăm dacă aceștia au fost implicați în jocurile de putere?

Vom vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în acest caz. Un lucru este cert, românii au dreptul să afle adevărul adevărat, indiferent de consecințele acestuia.