Cutia Pandorei de la Justiție

 SIPA, miza și consecințele desecretizării dosarelor

Scandalul dosarelor SIPA a apărut așa, ca din senin, stârnind furtună și reacții tranșante în spațiul public. Foști demnitari cu rang înalt, fost președinte de țară, miniștrii, judecători, politicieni, jurnaliști au luat foc odată cu declanșarea dezvăluirilor că arhiva fostului serviciu secret al Ministerului Justiției ar fi fost copiată și folosită ilegal. 

Creat inițial să adune doar informații din sfera penitenciarelor, dar extinzându-și atenția și asupra magistraților din sistemul judiciar, prin dosarele făcute, arhiva SIPA a fost și continuă să fie încă, o armă puternică în mâinile celor care au avut acces la informații și le-au putut gestiona discreționar.

În ciuda acuzelor aduse acum, la 12 ani distanță, că dosarele SIPA ar fi fost copiate și folosite, mai toți demnitarii care au trecut pe la conducerea Ministerului Justiției și au avut tangență cu această instituție, declară sus și tare că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! 

Acuzele s-au îndreptat ca un boomerang, chiar și împotriva fostului ministru, Monica Macovei, care a decis desființarea acestui serviciu secret. Mulți au negat că au avut acces sau că au văzut vreodată, vreun dosar fabricat de SIPA.

Cu toate acestea, tam-nesam, au apărut tocmai acum informații și acuze că s-au folosit ilegal, s-au copiat și furat dosare din arhiva SIPA, care ar fi fost folosite în diverse scopuri de șantaj.

 

Cum de au apărut astfel de dezvăluiri după atâția ani, în ce scop și pe cine vizează, nu știm încă. Astfel de dezvăluiri puteau fi făcute și pe vremea președintelui Băsescu și a guvernărilor trecute, dar ele nu s-au făcut atunci, ci de curând!!!

Și, ca de fiecare dată când apar dezvăluiri senzaționale ale unor fapte petrecute cu mulți ani în urmă, acestea nu sunt deloc întâmplătoare. Aruncarea lor pe piață este premeditată, făcută cu anumite scopuri, urmează o strategie și vizează ținte clare. Nu este nici pe departe bâta unui prost aruncată în baltă. Cum se întâmplă cu majoritatea dosarelor importante, ținute secrete și care, după niște ani, în funcție și de conjuncturi și interese, sunt făcute publice, lovind în ținte dinainte stabilite.

În cazul arhivei în cauză încă nu știm care sunt țintele reale vizate.

 În aparență, acuzele îi vizează pe foștii gestionari ai dosarelor, dar cred că țintele și mizele dezvăluirilor sunt cu mult mai importante în acest scandal.  

Unii spun că adevăratul scop este controlul Justiției, alții consideră că, dimpotrivă, miza este scoaterea Justiției de sub orice control subteran.  Există și priviri care se îndreaptă spre autorul dezvăluirilor, contextul în care au fost lansate, credibilitatea și postura personajului în cauză, anturajul acestuia și mai ales interesele din spatele unora sau altora.

O primă reacție oficială și consecință a acestor dezvăluiri este că actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, sprijinit cel puțin declarativ de premierul Grindeanu, a anunțat că este gata să desecretizeze arhivele SIPA.

Arhive cu pricina pe care, după unele voci din spațiul public, n-au avut curajul să le desecretizeze nici un alt ministru până acum. De frică! Cu unele opoziții în minoritate, care consideră că nu este bine să deschidem cutia Pandorei, majoritatea opiniilor publice susțin necesitatea desecretizării.

În ce măsură și cum se va face, dacă se va face desecretizarea dosarelor SIPA încă nu știm. Poate nu se va face, poate se va fi o repliere a factorilor decizionali în favoarea deschiderii arhivei, poate se va dovedi că a fost doar un balon de săpun, menit să distragă atenția de la alte lucruri importante. Vom vedea.

Dar, dacă această arhivă se va desecretiza atunci sigur, vor exista consecințe importante nu doar asupra sistemului judiciar românesc. Pot fi consecințe inclusiv în zona puterii politice, a controlului, a Justiției, dar și în zona așa ziselor erori judiciare, care au produs sentințe contestate de-a lungul anilor.

-Cum vor reacționa cei care se consideră victime ale erorilor judiciare, când vor afla că judecătorul care i-a condamnat era compromis, era șantajabil, putea fi păpușat de către cei care-i cunoșteau secretele murdare? 

-Oare, au existat sentințe influențate de  interese obscure în detrimentul aplicării strict a legii? 

-Dacă se constată că unii magistrați au dat sentințe sub presiunea șantajului, se mai pot redeschide dosarele în cauză și rejudecate corect?

- Mai poate fi reabilitat un condamnat pe nedrept și despăgubit într-un fel sau altul?

- Dar magistrații vinovați pot fi trași la răspundere pentru faptele lor?

-Pe de altă parte, în contextul în care au fost furate și folosite abuziv informații compromițătoare despre anumiți magistrați, e firesc să ne întrebăm dacă aceștia au fost implicați în jocurile de putere?

Vom vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în acest caz. Un lucru este cert, românii au dreptul să afle adevărul adevărat, indiferent de consecințele acestuia.