Cu abuzul în vacanță

La mâna Parlamentului

Dragi infractori, puteţi comite abuzuri, infracţiuni, furaţi liniştiţi, Parlamentul intră în vacanţă ! Nu, nu este o glumă proastă, ci o realitate românească estivală.

Privind în timp, înapoi, ar putea fi o parafrazare nereuşită a celebrei reclame ”Dormiţi liniştiţi, FNI lucrează pentru dumneavoastră !” Şi s-a văzut cum a lucrat, prejudiciind mii de cetăţeni care şi-au băgat banii în acel fond şi apoi au dormit liniştiţi de reclamă, visând că vor avea câştiguri fabuloase. Apoi au plâns după banii pierduţi.

În cazul abuzului în serviciu, Curtea Constituţională a stabilit că Parlamentul trebuie să stabilească pragul valoric pentru a putea fi incriminat acuzatul. În principiu şi constituţional aşa par că trebuie să fie lucrurile, dar perspectivele nu sunt chiar liniştitoare. Infracţiunea de abuz în serviciu care a făcut valuri în societatea românească, face în continuare dezbateri aprinse şi produce reacţii puternice în rândul opiniei publice, printre cetăţenii apolitici şi de toate culorile politice.

Există voci care se opun stabilirii unui prag valoric, alţii dezbat de unde să înceapă şi până unde să se stabilească pragul valoric : zeci, sute, mii şi chiar milioane de lei. Chiar politicienii, leguitorii au controverse puternice pe valoarea pragului care-i poate duce în faţa instanţei de judecată pe acuzaţi, cu dosar penal, sau îi poate face scăpaţi. Printre combatanţi, atât cei din forumurile de discuţii, cât şi printre politicieni se află posibili acuzaţi care au săvârşit abuzuri în serviciu şi care speră să reglementeze legea în favoarea lor şi să scape basma curată.

Poate că unii dintre acuzaţi au şi ei dreptatea lor, nu pot fi judecaţi şi condamnaţi cu închisoarea pentru prejudicii mici, cum ar fi să facă o găinărie de câţiva lei, şi să primească o pedeapsă cu închisoarea la fel de grea ca a unuia care a comis prejudicii de milioane de lei sau chiar euro.

Problema abuzului în serviciu este una arzătoare şi ar trebui reglementată cât mai repede şi mai bine, cu imparţialitate şi profesionalism. Nerezolvarea acesteia sau tărăgănarea ei duce la stagnarea dosarelor de abuz în serviciu aflate pe rol, dar şi la comiterea de noi abuzuri cu bună ştiinţă. Nu mai vorbesc de recuperarea prejudiciilor produse, asta ţine mai mult de lucruri utopice, dacă ne uităm cum se recuperează prejudiciile în cazul condamnaţilor definitiv.

Unii pot fura liniştiţi atât timp cât chestiunea abuzului în serviciu nu este rezolvată. Ba, mai mult, reglementarea ei în Parlament poate avea o durată de timp mai mult decât ne-am aştepta. Suntem în luna iunie, până la vacanţa parlamentară nu mai este mult timp, iar stabilirea pragului valoric nu constituie o urgenţă pe agenda Parlamentului. 

Astfel, după cum par că vor decurge lucrurile, stabilirea pragului valoric la abuzul în serviciu şi intrarea lui în vigoare va mai avea de aşteptat cel puţin până la toamnă. Între timp,  sigur, va creşte numărul cazurilor de abuz în serviciu, pe lângă cele déjà existente. Va creşte numărul de infracţiuni, cât şi suma prejudiciilor acestora, a furturilor. Nu am o statistică, dar cred că se va ajunge la ordinul miilor de infracţiuni de abuz în serviciu, deoarece acum acesta este dezincriminat.

Referindu-se la hotărârea Curţii Constituţionale, care a trimis abuzul în serviciu la legiuitor, avocatul Gheorghe Piperea a semnalat situaţia existentă :”Acest lucru înseamnă, pur şi simplu, dezincriminarea temporară a abuzului în serviciu, până când Parlamentul va face bine şi îl va clarifica. Între timp, toâi suspecţii de abuz în serviciu, vinovaţi sau nu, vor putea să scape de acuzaâie (dacă, desigur, vor reuşi să convingă judecatorii de imprecizia şi impredictibilitatea legii), pe principiul legii penale mai favorabile….Dacă este chiar un fenomen naâional, corupţia trebuie prevenită şi combătută inclusiv prin mijloacele dreptului penal, care este un drept al apărării sociale.”

Ca dovadă că unii politicieni caută soluţii, o declaraţie de ultimă oră a celebrului fost ministru al Justiţiei, remarcat prin ”Altă întrebare”, Florin Iordache, susţine varianta rezolvării situaţiei printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului, propunând pragul valoric de 200. 000 lei, prag prins şi în celebra Ordonanţă 13.

Cine controlează democrația românească

Iluzia libertății

Recent, audierile parlamentare privind alegerile prezidențiale din 2009, au scos la iveală, fără să pună în discuție, un subiect extrem de interesant, care ar putea explica multe lucruri despre mersul democrației românești, după căderea comunismului.  Aparent, neinteresant, nespectaculos și neexploatat de presa noastră bombastică, subiectul a fost sesizat public pentru prima dată în România, de ”prostănacul” politicii pesediste, cum a fost numit la vremea respectivă de Iliescu, Mircea Geoană. 

Acesta a acuzat faptul că moderatorul rundei finale a prezidențialelor, fără să-i dau numele aici, se știe, a fost ofițer acoperit. Nici o chestie bombastică, ce mare brânză, pe cine interesează, nici un os de ros- și-au spus probabil presarii români, specialiști, analiști, experți în politica românească. 

Cu tot dezinteresul public, pentru cei care vor să se uite puțin în timp, să vadă lucrurile și faptele așa cum au fost ele, să gândească puțin fără a fi filozofi și nici măcar politologi, subiectul este extrem de important și ne arată de ce suntem unde suntem și cum stăm cu democrația originală.

Dacă nu mă înșel, sintagma democrație originală românească a fost lansată de Ion Iliescu, cu mulți ani în urmă. Politician versat, hârșit în două epoci politice opuse ideologic, a știut foarte bine  mai ales ce spune și ce înseamnă acest lucru. Doar guguștiucii de români n-au știut și au votat cum au votat în toată acestă perioadă de democrație originală.

Dacă ne uităm însă, în urmă, s-ar putea să constatăm că la fiecare rundă finală electorală ar fi fost moderatori susceptibili de a face parte din sistem. Posibil să fi fost ofițeri sub acoperire, puși să facă jocurile unuia sau altuia dintre candidați. Chestiunea nu a fost raportată drept abuz de către combatanții candidați pentru că fiecare dintre ei era un produs al unei părți sau alteia a sistemului. Și a fost acceptată tacit, reciproc, ani de zile. Părerea mea. Acum cred că a fost o scăpare a ”prostănacului”, care a spus-o în fața comisiei parlamentare și nu a fost scoasă cu o intenție anume.

Informația nu are nici un fel de efecte imediate, dar cred că este bine de analizat cât de cât.

Este în special o chestiune de principiu.

Dacă ne gândim, că pe lângă alegerile prezidențiale controlate de sistem, și celelalte alegeri-locale și în special parlamentare-au adus în cele mai înalte demnități tot felul de indivizi dubioși, penali, foști ofițeri ai serviciilor, no name-uri transformate peste noapte în ”mari” politicieni, aleși să facă legile și să conducă această țară, ne dăm seama că avem o democrație controlată.

 

Da, de fapt, democrația originală este în realitate o democrație controlată. Astfel, ajungem să ne dăm seama cine și în ce fel a controlat democrația originală românească în acești ani de după căderea comunismului.

Chiar și proliferarea de partide și partidulețe, organizații neguvernamentale, civice și de tot felul, din ultimii doi/trei ani, ne sugerează că avem o democrație controlată. O democrație controlată care ne-a adus partide –bebe care au reușit să intre în Parlament fără măcar să fi împlinit 1 an de viață! Sub masca reformării clasei politice românești se simte suflul sistemului care controlează și dezvoltă după propriile interese democrația originală românească.

An de an, zi de zi, avem parte de democrația controlată de sistem, în timp ce ni se induce în mental iluzia că suntem liberi. Fals, total fals. Țara, societatea, democrația și chiar libertatea ne sunt controlate de sistem. 

Libertatea noastră se pliază pe democrația controlată, pe realitățile produse de sistem. 

Vreți un exemplu, vă dau unul care mi se pare relevant: sistemul fabrică partide și politicieni; sistemul organizează și controlează alegerile, astfel că sunt aleși oamenii sistemului; ajunși în Parlament și în demnitățile cele mai înalte, oamenii sistemului fac legile după cum vor; legi care de cele mai multe ori sunt în favoarea sistemului și în defavoarea poporului, care are senzația că trăiește liber și independent în originala democrație românească, controlată total.

Ce perspective au românii cinstiți care nu fac parte din sistem, într-o astfel de democrație? Ce viitor au copiii, tinerii noștri inocenți, să se dezvolte, să trăiască mai bine, să fie liberi într-o democrație controlată dacă nu fac parte din sistem? Să intre în sistem, să emigreze sau să moară de foame ca proștii într-o Românie controlată.

Marea Iluminare-Prima desecretizare

SIPA= un mare Fâââsssss…

După ce a fost aruncată programat pe piață și a inflamat opinia publică, clasa politică și responsabili din Justiție (foști și actuali), din rațiuni și interese cunoscute doar de detonatorii întârziați, ”bomba” SIPA a făcut primul mare  Fâââssss!? 

Desecretizarea făcută cu mare operativitate de actualul ministru, Tudorel Toader, ne-a surprins  cu nimic. Poate,doar cu performanțele tehnice de care mulți nu credeau că e în stare SRI-ul. Chestii de meseriaș în ale iluminatului arhivei, explicate de un alt fost ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, la ordinul căruia s-a făcut vizita, la 13. 12.2013, pentru schimbarea becului. 

Cel mai important lucru din prima desecretizare a Bau-Baului SIPA ne luminează, pe cei din popor, neștiutori de astea, cum se schimbă un bec cu un ofițer SRI la comandă. La prima vedere, e ca în bancul acela care ne amuză, spunându-ne de câți milițieni/polițiști e nevoie să schimbe un bec : patru-unul care ține becul și trei care învârt masa ca să înșurubeze becul. Așa și la SIPA, cu ofițerul SRI și cei trei însoțitori care au schimbat becul. 

S-a dat comandă să se desecretizeze faimoasa arhivă, s-a dat. Ce am aflat noi, românii cu drept de vot, hulpavi de secrete, avizi de bombe de presă și fumigene menite să ne lumineze mintea și să ne manipuleze conform intereselor de partid și de stat ? 

Noi astăzi, la școala publică, am aflat despre niște vizite, 22, făcute de niște nume, care ni s-au dezvăluit de asemenea, reprezentând oameni cu grade și funcții înalte. Vizite controlate.

Și am mai învățat cum se schimbă un bec într-o arhivă de coșmar, de către o echipă de meseriași condusă de un ofițer de informații.

Asta cu becul o mai știam din bancuri, dar nu știam că are aplicabilitate practică în instituții secrete, cu angajat cu ochii albaștrii la comandă. Singura concluzie benefică din această primă desecretizare, îi poate lumina doar pe tinerii care doresc o carieră în SRI : au mai multe șanse să intre în echipă dacă știu dinainte cum se schimbă becul. Dacă știu dinainte să facă lumină în arhivă, sigur și-au asigurat locul printre meseriașii informațiilor. Cine știe, e băiat deștept și nu moare de foame.

Nimic nou sub soare cu desecretizarea marotei SIPA.

 În afară de chestia cu iluminatul inteligenților, toată lumea știa că au fost vizite în arhivă, toți știam că au fost accesate dosare. Păi, care e rostul unei arhive, mai ales al unei arhive secrete cu dosare despre greii justiției, politicieni, infractori și alți trecători prin sistem? Să fie accesată la nevoie, deschise dosarele cu greutate și folosite informațiile așa cum trebuie. Pardon, așa cum cred marii bărbați de partid și de stat pentru înaintarea României pe culmea progresului și civilizației.

Ce urlă unii că au apărut informații secrete în presă, înainte de desecretizarea dosarelor secretizate de stat ?!!! Cum să reclami”Incidente de securitate”, auzi ?!!! Banalități. Păi, ăsta e un lucru normal, firesc, cotidian care se întâmplă de ani de zile, indiferent de ocârmuirea  de partid. Nu vedem cu toții pe tv, în presa scrisă, pe canale media diverse cum apar bombe și dezvăluiri permanente, prezentate cu tam-tam, ca și cum ar fi fost documentate, elaborate și redactate dinainte, în laboratoare specializate, nu în redacții obișnuite de presă. 

Ce ne minunăm sau revoltăm că apar mereu dosarele nesecretizate din arhivele secrete, când ele sunt permanent prezente pe piață, chiar dacă acest lucru este ilegal ? 

Nimic nou sub soare.

Exact așa cum ne-a luminat și comunicatul oficial al Ministerului Justiției, privind prima desecretizare. Frecții la picioare de lemn. Pardon, primul mare Fâââsss. Care ne anunță că vor urma și alte fâââssssuri pentru iluminarea prostimii.

Ce, vă așteptați la chestii cu adevărat importante pentru igiena morală a scumpei noastre țări ? Nu, nu, nu ! După cum vedem și auzim, sunt chestii mult mai importante cu bomba fără fitil SIPA. Știu ei geniștii, de ce au aruncat-o pe piață.

Cine n-a citit în ce constă marea desecretizare, poate accesa sit-ul Ministerului Justiției și se va lumina- http://www.just.ro/arhiva-sipa-o-pata-pe-obrazul-justitiei-romane/
.
Comunicatul Ministerului Justiției despre prima desecretizare

”Arhiva SIPA – o pată pe obrazul justiției române !”

Arhiva  SIPA  a fost desființată prin HG nr. 127/26.01.2006.

”După desființarea arhivei, un număr de 22 de „vizite” au fost consemnate în 22 procese verbale întocmite „cu ocazia sigilării/desigilării spațiilor în care a fost depozitată arhiva”.

”Cele 22 procese verbale consemnează data vizitei, Ordinul ministrului justiției prin care a fost permis accesul în arhivă, componența comisiei, semnătura membrilor comisiei, precum și mențiunea „După verificarea și inspectarea stării documentelor în vederea desfășurării pe viitor a lucrărilor comisiei s-a procedat la sigilarea ferestrelor, resigilarea ușilor celor două camere precum și a ușii de acces la acestea”, indicându-se și numărul sigiliului folosit.”

……..
”În condițiile legii se va proceda la desecretizarea Rapoartelor cu nr. 0097/17.04.2008( semnat de către Iosif Marius, Scântei Laura Iuliana și Georgescu Horia), respectiv nr. 0096/ 17.04.2008(semnat de către Iosif Marius, Scântei Laura Iuliana, Georgescu Horia, Boboc Monica și Mânzală Dan), prin care „Comisia a identificat nereguli cu privire la evidența, păstrarea, procesarea, multiplicarea și distrugerea informațiilor secrete de stat, în contradicție cu prevederile HG 585/2002”.

Întrebarea zilei: Citiți și gândiți!

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Întrebarea zilei:

-Este echitabil, moral și mai ales social ca un angajat din structurile statului să iasă la pensie, la 50 de ani, și să încaseze pensie circa 100 milioane lei vechi pe lună (unii mai mult, alții mai puțin) comparativ cu un salariat care a muncit cinstit toată viața, și a ajuns la 65 ani să ia pensie circa 10 milioane de lei vechi (mai mult sau mai puțin)?

Primul a fost militar, a urcat ”excepțional” treptele gradului și funcției, a avut relații la nivel înalt, a fost și rămas o cârtiță mândră care a lucrat permanent în slujba ciumei roșii sau pentru alte partide, aducându-le servicii deosebite și profitând în același timp.

Perspective: tânăr pensionar cu o viață de huzur, în continuare cu relații și statut privilegiat, posibilitatea de a dezvolta afaceri dacă nu a făcut-o acoperit până să iasă la pensie, politică, noi demnități.

Al doilea, amărășteanul prost de cinstit, și-a rupt oasele cu adevărat, și-a șubrezit sănătatea, ba, a mai prins și ceva ani de șomaj, a trăit pe pielea lui tranziția economică.

Perspective: sărăcia, umilința, boala, nu se știe dacă mai prinde câțiva ani de pensie înainte să moară.

Putem adăuga la comparație și exparlamentarii și alte categorii care beneficiază de pensii speciale.

-Cine dintre cele trei categorii de pensionari este mai îndreptățit și merită să primească bani și recunoștința patriei pentru munca depusă?

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația