joi, 19 octombrie 2017

Talibanii și viitorul țării


Mentalități nocive

Mulți dintre români s-au arătat indignați de atitudinea profesorului deranjat de părul lung al elevilor și s-au solidarizat cu liceeni cu plete, ținte ale unei mentalități defecte din alte vremuri. Mentalitate neinteresată de inteligența, de educația și de nivelul la care pot ajunge niște elevi bine îndrumați, bine educați, ci de aspectul acestora!!! Unii s-au arătat mirați că în secolul XXI, mai există astfel de mentalități printre dascăli.

De partea cealaltă, există și români care îi beștelesc din diverse motive pe tinerii rebeli, de la liceul din Cluj Napoca, care au avut curajul să facă publică întâmplarea, dar mai ales au avut îndrăzneala și inteligența să ceară să li se respecte drepturile conform Legii Educației și Constituției României. Drepturi fundamentale pe care dascălii-talibani, cu mentalități și atitudini dictatoriale, dar cu mari lipsuri atât la partea umană cât și profesională, nu le iau în seamă și, mai ales, le iau în derâdere.

Veniți din comunism sau mai recent, din ultimii 27 de ani de  dezastru în educația națională, încă mai există destui talibani în școlile românești. Talibani care în loc să educe și să formeze în cel mai frumos mod cu putință, copiii și tinerii care le trec prin mâini, le distrug viitorul.

Amintiri din comunism

Chestiunea face să-mi aduc aminte de ceea ce se întâmpla în urmă cu câteva zeci de ani, în școlile din România, când bătaia era ruptă din rai, un rai pământesc creat paradoxal, de comuniști, dar cu rădăcini moștenite. Cred că mulți români își aduc aminte de acest principiu aplicat cu sârg de talibanii de ieri, fiind singurul mijloc cunoscut de ei, singura ”calitate” de dascăli prin care considerau că-i poate face să învețe, că îi poate face oameni pe școlari.

Din experiență vă povestesc că într-o școală sătească, în acele vremuri de tristă amintire, elevii de clasa a I-a învățau prima dată...să mănânce bătaie!!! După perioada cu pedeapsa pe coji de nuci, la colțul clasei, a fost  la modă ”educația” cu nuiaua. Mai mult, fiecare elev era obligat de învățătoare/învățător să vină la școală cu 10 nuiele. Nu orice nuiele, ci unele din lemn de sânger, care erau mult mai rezistente la bătaie și muuult mai usturătoare. Astea învățau bine de tot, înroșind palmele elevilor și umflându-le de nu mai puteau ține stiloul sau creionul între degete.

 Nuielele, chiar și de răchită, fiind folosite abuziv și intensiv, se rupeau repede. Astfel, că erau ajutate de palmele generoase ale dascălului dedicat cu trup și suflet meseriei sale, sub privirile atente ale tovarășului Ceaușescu, ce urmărea cu vigilență revoluționară, dintr-un tablou cu imaginea într-o ureche, fixat pe locul din perete unde pe vremuri stătea la loc de cinste icoana, cum este pusă în practică indicația ”Învățați, învățați și iar învățați!”

În școala unde 90% dintre cadrele didactice făceau naveta, zilnic, de la București, și care nu foloseau bătaia ca principal mijloc de educație, doi dascăli erau principalii zbiri, adepți sârguincioși ai corecției fizice. Tovarășa D, profesoară de istorie și geografie. Rupea cu bătaia, cu bețe, cu palme, încă de la intrarea în clasă erau luați în tăbarcă rebelii. Cum nu era de ajuns, în clasă, toți elevii, aliniați în picioare și cu mâinile în sus, erau obligați să bage genuflexiuni până la loc comanda. Chestia cu genuflexiunile a durat până când o elevă epuizată a leșinat în timpul executării pedepsei și de atunci tovarășei i s-a cam făcut frică și a lăsat-o mai ușor.

Tovarășul S, era ăl mai tare învățător cu pumni, palme și șuturi aplicate elevilor. Băieții erau victimele preferate. Tov-ul era și creativ, avea idei. Pe toți băieții care credea el că au părul mai mare decât regulamentar, și nu era vorba nici pe departe de plete, păr lung ca acum, îi ciopârțea cu propria lor foarfecă adusă de acasă. Învățătorul care folosea și apelative diverse-”Meștere”, ”Inginere”, ”Maistre”, etc-  a rămas celebru în memoria generațiilor de elevi care i-au trecut prin mâini, pentru cărările și mai ales inițialele numelor pe care le făcea cu foarfeca în părul lor.
Astfel, a doua zi după coafura primită gratis elevii în cauză trebuiau să se tundă zero, ca să nu rămână bătaia de joc a școlii. Întotdeauna erau copii tunși chilug, încât făceau lumină în clase într-o perioadă când zilnic se tăia energia electrică prin grija partidului pentru popor.

Îmi aduc și acum aminte, cu amuzament și revoltă în același timp, cum, într-o zi, învățătorul S., intrând într-o clasă unde era gălăgie, a scos și aliniat băieții în față și i-a pus să se pălmuiască reciproc!!! Ce mai, le-a creat o amintire de neuitat toată viața împricinaților, care, dacă îi întrebi acum, nu cred că-și aduc aminte să fi învățat vreun lucru cu adevărat de valoare de la acel dascăl.

Ce facem cu Nemuritorii din Educație?

Ce relevanță au aceste amintiri astăzi, la zeci de ani distanță, când bătaia s-a abolit în școli?

Simplu, când bătaia nu mai este ruptă din rai, mulți dintre talibanii din educație încă sunt la posturi, chiar dacă au ieșit de ani buni la pensie!!! Cum sunt și cei doi dascăli/zbiri, de tristă amintire. Îi văd uneori. Sunt nemuritori în școlile unde mai predau, chiar dacă nu mai folosesc bătaia drept principală armă a educației. Dar sunt depășiți total, moral și profesional. Nu au mai evoluat deloc în pas cu materiile pe care le predau. Sunt incapabili să progreseze.

 Nenorocirea cea mai mare este că actualii lor elevi nu învață nimic de la ei. Dacă pe lângă aceștia mai au și alți dascăli/talibani, își pot rata cu totul viitorul. Din păcate, astfel de talibani, cu mentalități din alte secole, depășiți total profesional și moral, există și lucrează în școli din toate județele României. Par de neînlocuit din două mari motive: unu- nu există cadre tinere care să le ia locurile; doi- acolo unde totuși apar tineri care vor să intre în învățământ, nu au loc de vechii talibani, cu relații, care țin cu dinții cât de mult pot de postul care le mai aduce niște bani în plus la pensie.

De pierdut are întreg sistemul de educației națională, dar cel mai mult sunt afectați copiii. Viitorul țării.

 Și o întrebare de bun simț, pusă de cineva pe forumuri: ”- Câți dascăli s-au revoltat atunci când elevii, la început de an școlar, nu au avut manuale în școli după care să învețe?”

Totuși, dacă ministerul de resort, inspectoratele județene ar face o analiză temeinică și ar impune măsurile necesare rezolvării acestei probleme, lucrurile s-ar putea îndrepta în 2-3 ani. Dar cine s-o facă, ministrul ”Genunche”, alt ministru, șefii politizați ai învățământului românesc?


Am tot respectul pentru dascălii adevărați, dedicați trup și suflet profesiei nobile pe care o fac demn, cu eforturi imense, cu umilință, în orice condiții, care modelează, educă, formează copii, tineri ai acestei țări, care au nevoie acută de educație mai mult decât oricând.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.


joi, 12 octombrie 2017

Costul vieții în România realităților paralele

Tabloul țării în prag de iarnă


Oameni bogați, oameni săraci, puternici și slabi, deștepți și proști, viață și moarte. Realități românești paralele. Lumi diferite. Trăim și murim în România de azi.

Dacă ne uităm la zecile de mii de amărâți, naivi, creduli care se înghesuie la moaște și, comparativ, la social-democrații bogătani din fruntea țării, care împart bucatele, nu putem să nu ne punem o întrebare simplă: 

-Cui ajută Dumnezeu, politicienilor penali sau năpăstuiților vieții, celor săraci cu duhul, care-i mai și votează pe primii?

Trăim într-un spectacol de circ politic amplificat continuu de actorii puterii, care mimează cât de tare pot, după talent și interes, faptul că îi preocupă doar soarta țării și bunăstarea românilor!!! Guvernanții din umbră și cei la vedere fac tot posibilul să iasă în evidență, lucru care este cu atât mai facil cu cât presa de casă, de partid și de stat, stă lipită, non stop, cu camerele de filmat pe ei, înregistrându-le și difuzând orice mișcare fac și orice vorbe le ies pe gură.

Nu contează dacă mint sau nu spun adevărul, minciuna, oricum, este la rang de mare artă.

”Valoarea” lor și importanța, dar mai ales consecințele muncii lor în favoarea poporului, se văd, se simt la tot pasul. În timp ce mai marii zilei fac și desfac guverne, propun și votează legi, cetățenii simpli ai acestei țări simt tot mai mult povara vieții cotidiene. Luptă din toate puterile să supraviețuiască, bătălie pe care unii dintre ei o pierd implacabil, în fiecare zi.

Dacă politicienii care au puterea și fac legile afirmă cu nonșalanță, în public, că viața-i frumoasă și nu s-a scumpit nimic, oamenii simpli- copii, adulți, bătrâni- constată, simt pe pielea și în viața lor cât de greu este să mai trăiască în această țară. Scumpirile în lanț, politicile devastatoare ale puterii, care-i umilesc în permanență, îi pun la zid, le fac viața un calvar tot mai greu de suportat.

În timp ce politicienii, care nu au grija zilei de mâine, că nu au ce mânca sau bani de medicamente, fac spectacole, se ceartă, mint cu bună știință de cum deschid gura, sunt preocupați doar să-și mențină privilegiile și să scape de răspundere, amărâții fac față cu greu vieții în democrația noastră originală. Copiii n-au cărți după care să învețe în școli, în schimb au parte zi de zi, de riscuri, de lipsuri materiale, nu au condiții normale de învățare, nu au asistență medicală, medicamente, dascăli și programe educaționale adecvate.

În schimb au parte de o ”grijă” și ”atenție” deosebită din partea edililor, care se preocupă doar din gură să le asigure toate condițiile, rămânând la celebra sintagmă actuală ”copiii nu votează, deci nu ne interesează prea tare”.
Adulții se zbat din toate puterile să asigure strictul necesar familiilor, numărându-și tot mai puținii bănuți înghițiți lacom de lanțurile de scumpiri nesfârșite, provocate de guvernanții iresponsabili.

Bătrânii, la rândul lor, supraviețuiesc cu și mai mare greutate actualelor condiții create de cei pe care majoritatea votanților i-a urcat la putere.

Tabloul României în prag de iarnă, ne arată două imagini diferite total: pe de o parte politicienii rupți de realitatea vieții de zi cu zi, care par că trăiesc într-o altă țară, unde își permit orice; unde infractorii, mafioții, corupții, incompetenții sunt la putere, având pâinea și cuțitul în mâinile lor. Pe de altă parte, poporul de rând sau ”prostimea” cum mai este numit de politicieni atunci când sunt votați de cetățeni, care trăiește într-o țară în care umilința, foamea, frigul, neajunsurile, politica penală sunt tot mai pregnante în lupta lor pentru supraviețuire.

Poate cineva să spună că fotografia poporului de azi este exagerat de sumbră, dar aceasta e realitatea cotidiană din frumoasa noastră țară. Cine nu vrea să o vadă, cine nu o trăiește pe propria piele, cine nu crede este de ajuns să se plimbe prin satele și orașele românești, prin piețe, pe străzi și va vedea fără tăgadă cetățenii pe stradă, oamenii vorbind singuri și înjurând guvernanții prin piețe, în trenuri, în autobuze, în magazine, în farmacii, în spitale, în școli...în cimitire.

Amărâții ajung să moară ca urmare a circului politic din România paralelă.

Asta da politică social democrată în țara noastră.

Circ avem, pâine ce ne mai trebuie?
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.


miercuri, 20 septembrie 2017

Din ciclul ”Marile realizări ale primarilor roșii”

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Întrebările zilei:

-Cât timp vor mai suporta bucureștenii măgăriile edililor în funcție, ilegalitățile și umilința la care sunt supuși zilnic de primarii actuali?

-Oare, care ”mare” primar bucureștean, în vogă acum, va ajunge primul la Beciul Domnesc, ca urmare a marilor ”realizări” înfăptuite?

Din ciclul ”Marile realizări ale primarilor roșii”, astăzi vă prezint câteva performanțe recente ale primarului Sectorului 4, Băluță. Cum, nu-l știți pe Băluță cel cu 1000 de grădinari de bloc în campania electorală?!!!


Dar pe Primarul Băluță care a lăsat fără pază toate unitățile de învățământ din sectorul 4, punând securitate și siguranța copiilor în pericol?!!!

Sau pe edilul care comunică nimicuri pe rețelele sociale, cel care le-a făcut unilateral, cetățenilor din sector contracte de salubritate, contracte care-i obligă pe aceștia să nu mai plătească taxa pe gunoi prin intermediul asociațiilor de proprietari, ci individual la sediile de Taxe și Impozite.

Băluță-Cel care a crescut semnificativ cozile și birocrația și, în același timp, își bate joc și îi umilește la maximum pe cetățenii sectorului, dar mai ales pe alegătorii săi de vârsta a treia, care l-au votat masiv, iar acum dau să moară în aglomerația și la cozile de plată a gunoiului?

Cum, nu-l știți pe Băluță, urmașul ”Marelui” Piedone în scaunul de primar al Sectorului 4 București, cel care-l întâmpina cu  eșarfa pe umăr, pe președintele României, la început de an școlar, în curtea unui liceu de prestigiu, fără să fi rezolvat problemele unităților de învățământ din zona sa de responsabilitate?

Băluță, actualul edil, care a mutat primăria la mall, urmașul ”marilor” primari de la 4, care au creat tradiția edililor cercetați penal din acest sector?

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.


Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.



joi, 7 septembrie 2017

Probleme ciclice, amplificate de interesul și ”inteligența sclipitoare” a puterii


Îngrijorările și pericolele noului an școlar
-Cine răspunde în cazul unei tragedii?
-Cum au pregătit autoritățile noul an școlar: minciuni, afaceri și prostie.

Premieră în învățământul românesc-la Motru, anul școlar a început în piața publică!!! 


Da, a început școala. Odată cu acest eveniment, prilej pentru politicieni și edili să se dea iarăși în stambă, revin problemele ciclice din sistemul de educație românesc. Lipsa manualelor, deficitul de dascăli, lipsa condițiilor materiale de asigurare a unor clădiri corespunzătoare desfășurării actului de educație, lipsa autorizațiilor ISU, lipsa condițiilor igienico-sanitare, lipsa cabinetelor medicale școlare și a personalului aferent, lipsuri, lipsuri, lipsuri…nesfârșite. Și nemuritoare.
Mai mult, pe lângă problemele eterne, nerezolvate în timp, dar a căror gravitate s-a accentuat, an de an, au apărut și altele noi, produse de ”inteligența sclipitoare” a băieților deștepți din domeniu, cum ar fi apariția manualului de Sport, care-i învață pe elevi să meargă și să se târască!!!! Apariția Compendiului, care are menirea să suplinească vreo 15 manuale la un loc!!! Nu mai vorbesc de apariția unor aberații în diverse alte manuale, pe care le vor descoperi elevii la școală și, mai mult, vor fi obligați să învețe despre ele.

Anul școlar 2017-2018 aduce  probleme prevăzute și neprevăzute, menite să ridice educația națională pe noi culmi de cunoaștere și civilizație. Toate acestea au la bază cauze arhicunoscute , care se pot rezuma într-un singur cuvânt Corupție.
În ultimul timp, se vede cu ochiul liber cum neajunsurile sistemului de educație națională sunt amplificate de minciunile și amatorismul diriguitorilor acestui domeniu de interes național.
Cu toate acestea, începe școala. Trebuie să ne dăm copiii la școală. Așa ar fi normal, firesc. 
Dar, ce facem ? Îi trimitem sau nu la școală pe copii când aflăm de la autoritățile în domeniu că majoritatea unităților de învățământ nu au primit avize de securitate la incendii, avize sanitare și nu întrunesc condițiile materiale de funcționare. Dacă-i trimitem să învețe în școli improprii, clădiri care nu sunt asigurate împotriva incendiilor sau riscă să li se prăbușească tavanele în capul elevilor, nu le punem viața în pericol ? Cine este responsabil dacă se întâmplă o tragedie într-o școală neautorizată, cum s-a mai întâmplat de altfel ?
Știm cu toții că au fost elevi care au murit în incinta școlilor. Știm cu toții, părinți, autorități locale, responsabili din educație, autorități publice, instituții administrativ-politice, edili, miniștri, prim miniștrii, politicieni că situația unităților de învățământ este dezastruoasă.
Dar ce facem pentru îmbunătățirea ei, mai ales responsabilii în domeniu ? Manuale de sport, compendii, afaceri? Ne batem cu pumnul în piept, de ani de zile că facem și dregem, iar începutul anului școlar ne prinde mai rău decât înainte ?
Acum, avem o mare dilemă-urmăm sfatul ministrului Educației, Liviu Pop, și nu ne trimitem copiii la școală dacă aceasta nu are autorizațiile și condițiile necesare funcționării ? Dacă nu-i trimitem la școală, ce facem atunci ? Dar, dacă-i trimitem la o școală fără avize de funcționare și se întâmplă o nenorocire, cine răspunde ? Părinții, administratorii și dascălii școlii respective, primăria care este proprietarul școlii și trebuia să se îngrijească să asigure toate condițiile necesare, ministerul, guvernul ? Cine ?

Pot autoritățile să răspundă la aceste întrebări esențiale ? Cred că nu și nici nu doresc. Competența și mai ales interesul edililor, ministrului Educației, Guvernului se reduc la minciuni, declarații sforăitoare, atitudini sfidătoare, interese diverse și sfaturi idioate de genul celui dat de ministrul Pop.
Parafrazându-l pe actualul premier în funcție, Mihai Tudose, care a aruncat responsabilitatea stării clădirilor  școlare doar în sarcina  primarilor, primari care în majoritatea lor aparțin puterii actuale, cifrele sunt definitorii.
Potrivit autorităţilor, în Capitală, doar 44 de şcoli din cele 1.066 au autorizaţii sau avize de securitate la incendii. Din acestea, 22 sunt instituţii private.  La nivelul întregii ţări dintre cele 32.000 de unităţi şcolare, doar 2.261 au autorizaţie de funcţionare de la Pompieri (pentru securitate la incendiu), iar circa 4.000 au avize PSI.
Pe de altă parte, autoritățile locale mimează îngrijorarea și preocuparea de formă și dau asigurări, anunțând mari succese în domeniu. Iată ce ne anunță primul primar al României : Primarul General al Bucureștiului, Gabriela Firea: "Am convocat comandamentul de pregătire pentru începerea noului an școlar. Toate creșele, grădinițele, școlile și liceele trebuie sa fie gata să îi primească pe școlari și preșcolari la data de 11 septembrie. Pot să anunț că am reușit, în premieră pentru București, să obținem finanțarea necesară pentru angajarea a 230 de medici și asistenți în cadrul cabinetelor școlare din unitășile de învățământ.”

 De asemenea, în ultimul ceas că nu au avut timp până acum, nici în vacanța școlară și nici înainte, face un Apel catre ISU pentru o colaborare mai stransa cu primariile de sector :

Edilul Șef: "Referitor la siguranța elevilor, am fost asigurata ca nici o clădire a instituțiilor de învățământ nu prezintă un pericol și că acestea pot funcționa în mod normal, cu asigurarea condițiilor adecvate de protecție în caz de incendiu. Având în vedere că toți primarii de sector m-au informat că este necesară o colaborare mult mai eficientă cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, fac un apel către această instituție, cu care PMB are, de altfel, o colaborare foarte bună, să găsească soluții, conform legii, pentru a debloca aceste situații. Trebuie să asigurați mai multe resurse umane, în așa fel încât dosarele unităților de învățământ să fie rezolvate în timp cât mai scurt. Pe 11 septembrie ne dorim să avem un început de an școlar cu toate clădirile în siguranță, iar profesorii, învățătorii și elevii să își poată desfășura activitatea în condițiile optime".

În această situație a școlii românești, pot să ne spună responsabilii de starea actuală-administratori, miniștrii, premier, edili, politicieni-dacă își trimit copiii la școală ? Dacă le pun sănătatea și viața în pericol în clădirile școlilor românești sau îi trimit la alte școli înalte, pe măsura importanței, buzunarelor și demnității lor ?

---------------------------------------------------------------------------------------------------------


Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.





joi, 31 august 2017

România are alternative la tezele ”power point”, privind Legile Justiției


 
Soluții neagreate de Guvern

 
Proiectul de modificare a Legilor Justiției se pare că a intrat în linie dreaptă, în opinia actualului ministru de resort, Tudorel Toader. Acesta a declarat că a trimis propunerile Consiliului Superior al Magistraturii spre avizare, după care proiectul va fi trimis Guvernului și apoi, spre adoptare Parlamentului. Radicalizarea opiniei publice în privința acestui subiect s-a produs imediat după prezentarea ”power point”, din 23 august 2017, a principalelor modificări propuse de Guvern. Înainte ca proiectul să fie prezentat public și pus în dezbatere publică.
 
În ciuda reacțiilor puternice, inclusiv ale străzii, ministrul Justiției și-a menținut și susținut tezele. Fără să mai țină cont de opinia, părerea și propunerile altor specialiști în domeniu, cum ar fi procurorii, pe care i-a recuzat arogant, declarând că nu sunt a treia cameră a Parlamentului. Afirmând, însă, că are susținerea Comisiei Europene, lucru infirmat categoric, pe 31 august, chiar de către reprezentanții acestei instituții. Susținut, însă, de actuala coaliție politică la putere, care l-a pus în fotoliul de ministru după rușinoasa OUG 13, adoptată ”noaptea ca hoții” în mandatul predecesorului său, Florin Iordache, cunoscut ca demnitarul ”Altă întrebare !”

Se pare că guvernul actual nu dorește, sub nici o formă să ia în considerare și alte idei și propuneri de modificare a Legilor Justiției chiar dacă acestea există și s-a lucrat încă din anul 2015 la ele. Mulți specialiști în domeniu, dar și mai mulți cetățeni se întreabă și nu înțeleg poziția și inflexibilitatea Guvernului în această problemă, chiar dacă există soluții și propuneri mult mai bune decât cele ale Ministerului Justiției!!!???
AMR a dat un comunicat (//www.agerpres.ro/comunicate/2017/08/30/comunicat-de-presa-asociatia-magistratilor-din-romania) prin care acuză lipsa de transparență a actualului ministru și faptul că a luat în discuție doar ”ideile sale” de modificare a legislației în domeniu, precizând :
”Asociația Magistraților din România a formulat opinii clare, motivate și detaliate cu privire la toate chestiunile puse în discuție, arătând care dintre ele sunt bune și care sunt vătămătoare, propunând și forma textelor de lege pe care o consideră benefică pentru organizarea și funcționarea sistemului judiciar, cu respectarea independenței și inamovibilității judecătorului, independenței procurorului pe soluții, în condițiile legii, drepturilor și libertăților fundamentale ale părților, etc. În acest fel, Asociația Magistraților din România a trimis la Consiliul Superior al Magistraturii, la sfârșitul lunii martie 2017, peste 200 de pagini de tabele în care și-a exprimat punctele de vedere fundamentate asupra modificărilor Legilor Justiției, fiind una dintre cele mai active asociații profesionale (dacă nu chiar cea mai activă).
În acest context, AMR subliniază că o mare parte din 'ideile de modificare' a Legilor Justiției prezentate în conferința de presă și în PowerPoint nu au format subiectul discuției, nici în grupul de lucru de la Senat și nici în cel de la Ministerul Justiției, ci au apărut fără să poată fi dezbătute în interiorul sistemului judiciar, cum ar fi fost normal. O altă parte din aceste 'idei' a fost discutată într-un cu totul alt sens.
Ne întrebăm atunci, pe bună dreptate, la ce a servit efortul nostru de a participa la fiecare întâlnire timp de peste o jumătate de an (nota bene, dezbaterile având loc pe marginea proiectului de lege publicat de Ministerul Justiției sub conducerea d-nei ministru Raluca Prună) și de a sta zeci de ore pentru a gândi, formula și susține propuneri, inclusiv texte de lege?”
 Poziția ”power point ” a profesorului de la Justiție se menține sfidătoare și arogantă față de toți criticii, opozanții săi. Fără a ține cont de cetățenii acestei țări, pe care îi sfidează cu bună știință. Fără a ține cont de atenționările, de politizare a Justiției, făcute de cel mai puternic aliat militar al României, SUA, susținătoare necondițioate ale statului de drept :

DECLARAŢIA AMBASADEI SUA cu privire la propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august 2017 de revizuire a sistemului judiciar
29 august 2017
 Parteneriatul Strategic dintre Statele Unite ale Americii şi România se bazează pe angajamentul faţă de valorile democratice, buna guvernare şi consolidarea statului de drept întrucât acestea sunt fundamentul pentru creșterea securității și prosperității noastre comune.

Instaurarea fermă a statului de drept are nevoie de un sistem judiciar puternic şi independent, precum şi de procurori independenţi care pot urmări activităţile infracţionale fără imixtiuni politice sau limitări ale actului legal de justiţie.

Statele Unite au luat cunoştinţă de propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august cu îngrijorare pentru independenţa sistemului judiciar. Îndemnăm toţi actorii executivi, legislativi şi judiciari din România să colaboreze pentru a continua lupta ţării împotriva corupţiei şi pentru a asigura credibilitatea instituţiilor sale.”
 
Susținut doar de coaliția la putere, care l-a și uns ministru, El, Tudorel Toader, superspecialistul ”apolitic”, se comportă ca un latifundiar atotputernic pe moșia Justiției Române. Clamează transparența, dar nu o respectă. Iată ce spune despre acest lucru judecătorul Horațius Dumbravă :
 
”Nepublicarea proiectului de modificare pe site-ul Ministerului Justiției, pe lângă faptul că nesocotește dispozițiile Legii 52/2003, ce se referă la transparența decizională, arată că Mingisterului Justiției nu-i pasă de cetățean. Până la urmă, orice act normativ este destinat cetățenilor. Iar cetățenii au un drept fundamental, înscris de altfel în Constituție: dreptul la informație este prevăzut în art. 31 din Constituție, iar ministrul justiției nu se poate face că nu știe. Doar a onorat Curtea Constituțională cu 9 ani de mandat ca judecător constituțional.

”Așa cum a prezentat „tezele” ce ar fi conținute de proiectul de modificare, este evident faptul că suntem în prezența unui cu totul alt proiect
decât cel lansat pe 7 octombrie 2016 de fostul ministru Prună. Acel proiect, din 7 octombrie 2016, a fost pus pe site, a existat posibilitatea ca fiecare cetățean, asociațiile și organizațiile legal constituite să-și spună părerea.”
Ministrul Toader ar fi trebuit să țină cont de exemplul pozitiv al predecesoarei sale. Cu atât mai mult cu cât noul proiect conține multe dispoziții, se pare, care vor schimba paradigma justiției.
Obligația de transparență aparține oricărei instituții publice atunci când elaborează un proiect de act normativ. Iată ce spune art. 3 din Legea nr. 52/2003: obligaţia de transparenţă - obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice.
Imposibilitatea ca orice cetățean, în procesul de elaborare, să-și spună părerea mi se pare o încălcare flagrantă a dreptului fundamental la informare.
Rămâne întrebarea: are ceva de ascuns ministrul justiției cu acest proiect de lege? Pentru că altfel nu văd nicio rațiune în a nu supune dezbaterii publice proiectul de lege publicând textul integral al proiectului, așa cum cer dispozițiile legii transparenței decizionale.
Atenție! Conform Legii 52/2003, dezbaterea publică asupra proiectului are loc înainte de a fi trimis proiectul spre avizare. Repet: nu doar instituțiile judiciare sunt importante, prin avizul pe care-l vor da, ci cetățeanul este actorul important, iar informarea lui ține de funcționarea unui stat democratic, în care regula statului de drept este important a fi respectată (inclusiv și mai ales drepturile fundamentale ale cetățenilor).”
 
 Teoretic, dacă nu intervine ceva în drumul acestor propuneri, ele vor fi adoptate fără mari opoziții dacă ținem seama că CSM are drept doar de aviz consultativ, deci nu contează dacă acesta este pozitiv sau negativ ; Guvernul, care este inițiatorul proiectului, firesc va trece documentul și Parlamentul, cu majoritatea reprezentată din PSD-ALDE, coaliția la putere, va adopta fără opoziție serioasă pachetul de legi pe Justiție.
În acest caz, singura opoziție reală la politizarea Justiției rămâne Strada. Protestele cetățenilor în stradă.
 
 Profesorul Facultății de Drept a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Valerius M. Ciuca, scria zilele trecute:

”Din fericire, si Constitutia noastra pastreaza aceasta marca de civilizatie si democratie, care-i face copartasi, in anumite conditii, la fabricarea legilor pe toti cei interesati, spre binele general. Tratatul U.E. este si mai explicit. Democratia nu ofera puteri discretionare nimanui, chiar cu 99% din Parlament... Si nu ma refer aici doar la democratia elvetiana...
In sfarsit, astfel de afirmatii in spatiul public pareau, la inceputul acestui an "revolutionar" in materie de Justitie, simpliste, aproape otioase sau superflue. Nu credeam ca va fi necesara cercetarea semantica a conceptelor juridice, sau definirea verbelor utilizate in drept, lucrul acesta tinand, cumva, de preistoria stiintei dreptului. Din februarie incoace, insa, s-a declansat un choreus de nomoteti, fireste, onorabili, care ne comunica permanent, prin toate mijloacele (ca-n litaniile fara sfarsit), ca "legile se fac in Parlament", fapt cat se poate de neverosimil, de neadevarat, de fals. Doar anumite legi se "fac" acolo (a se vedea dreptul de initiativa...). Toate, insa, acolo se "adopta" (termen constitutional), ceea ce este cu totul si cu totul altceva...”
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.



joi, 24 august 2017

Testele ”nucleare” din România

După modelul Coreei de Nord, cu focoasele la bătaie



România anului 2017. Secolul XXI. Câmpul tactic este teritoriul Justiției. Puterea politică actuală, reprezentată prin actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, cunoscut ca nemembru al coaliției la guvernare, PSD-ALDE poreclită și Ciuma roșie, a efectuat un nou experiment judiciar, în timpul vacanței judecătorești, prezentând, într-o conferință de presă, înainte de  publicarea și punerea în dezbatere publică, proiectele de modificare la Legile Justiției. Propunerile legislative aparțin Ministerului de Justiție.

 Cu precizarea apăsată a apoliticului Tudorel Toader, că aceste modificări vor fi prezentate Parlamentului și nu vor fi aprobate prin OUG. Dovadă că puterea în vigoare și-a învățat lecția, după eșecul OUG 13, privind abuzul în serviciu, și dorește să dea legitimitate deplină acestor legi prin aprobarea lor în forul legislativ suprem al țării.

De ce a fost aleasă această modalitate de fi făcute  cunoscute principalele modificări propuse, înainte de a fi prezentate oficial și complet pe site-ul instituției și a fi dezbătute de specialiștii în domeniu, nu a clarificat nimeni?!!!

Prin acest fel de prezentare și în special prin principalele modificări propuse-cele mai controversate sunt trecerea Inspecției Judiciare în subordinea ministrului Justiției și reducerea prerogativelor președintelui României privind numirea în funcțiile importante ale instituțiilor de forță ale Justiției-Parchete, DNA, DIICOT- s-a creat o stare de confuzie și revoltă în rândul opiniei publice.

Experimentul în cauză este perceput deja ca o încercare de repolitizare și subordonare politică a principalelor instituții ale Justiției, concomitent cu reducerea luptei anticorupție și salvarea penalilor de la răspunderea penală. În câmpul tactic al Justiției, exercițiul seamănă cu testările nucleare cu efecte necunoscute, dar incalculabile și catastrofale. Reacțiile adverse la astfel de teste sunt prompte și rapide, la nivel de comunicate, declarații și proteste verbale și la proteste de stradă.

Strategia de a legitima aceste experimente și a le oficializa legislativ prin votul Parlamentului este greu de contracarat din cauza faptului că opoziția este impotentă, neputând bate în nici un fel, cu nici o moțiune de cenzură, majoritatea parlamentară a puterii actuale.

Experimentul lui Toader pare să fie o testare explozivă, incitatoare pentru a vedea care sunt reacțiile la modificările propuse. Păstrând proporțiile, seamănă cu testele nucleare ale Coreei de Nord, care produc amenințări imprevizibile și necontrolate, nesăbuite, lipsite total de responsabilitate. Un fel de filozofie a conceptului ”După noi potopul!”

În România, puterea politică testează tot felul de proiecte legislative în favoarea intereselor proprii, în detrimentul statului de drept, democrației și umilitoare pentru cetățeni onești, dar protectoare și susținătoare de mafie.

În cadrul unor astfel de experimente, observăm că specialiștii puterii folosesc Constituția după bunul plac, abuzând-o și terfelind-o ca pe o damă de companie cu care fac ce vor doar să le iasă legile ce le propun. Pentru puterea actuală, Constituția este o fată bună de care se folosesc ori de câte ori e nevoie. Și nu mai contează dacă ea, Constituția, permite sau nu acest lucru, că nu o bagă nimeni în seamă, doar o abuzează după bunul plac.

Noul experiment ”nuclear” în câmpul tactic al Justiției nu a fost recuzat doar de o parte a opiniei publice și a așa zisei opoziții politice, ci a stârnit reacții prompte și din partea specialiștilor în domeniu:

Dana Gârbovan, președintele Uniuni Naționale a Judecătorilor din România (UNJR):
Este de neînteles de ce ministrul justiției nu a publicat până la această oră proiectul pe site. Propunerile legislative nu înseamnă povești ori prezentări PowerPoint, ci texte concrete care trebuie analizate punctual.

După ce ministerul va publica proiectele de legi, le vom analiza minuțios și vom comenta pe marginea lor, arătând implicațiile pentru fiecare dintre ele.

Modificările legilor Justiției reprezintă un moment crucial pentru Justiție și societatea românească. Actualele legi ale Justiției sunt din 2004 și necesită o ajustare, pentru a răspunde actualelor nevoi și realități.”

Inițial, la foarte scurt timp după prezentarea ministrului Tudorel Toader, s-a transmis public un mesaj neoficial, precum că această instituție este de acord cu proiectele de modificare a legilor Justiției, dar, oficial Inspecția Judiciară a precizat următoarele : 


”Avand în vedere reacțiile din spațiul public generate de poziția Inspecției Judiciare în cazul propunerilor formulate de ministrul justiției , facem următoarele precizări:

1. Inspecția Judiciară salută orice inițiativă de consolidare a independenței sale.
2. În opinia noastră, în contextul actual, autonomia instituțională a Inspecției Judiciare este singura soluție pentru realizarea efectivă a misiunii sale.
Ne reafirmăm încrederea că orice modificare a statutului Inspecției Judiciare va fi realizată în interesul superior al funcționării eficiente a Justiției ca serviciu public.”

Și "Forumul Judecatorilor din Romania respinge ferm propunerile Ministrului Justiției schițate, neprocedural, ântr-un document Powerpoint , în conferința de presă din 23 august 2017, deoarece sunt făcute fără studii de impact și fără o prealabilă consultare asupra unor modificari legislative esențiale, pentru asigurarea transparenței decizionale în raport cu magistrați (judecători și procurori) și societatea civilă, fapt inacceptabil într-un stat de drept.


Pregătirea neserioasă a acestui veritabil "experiment judiciar", în timpul vacanței judecătorești, în lipsa oricăror studii și prognoze, necunoscând nici măcar legislația în vigoare (bunăoară, se propune numirea a doi vicepreședinți la Înalta Curte de Casație și Justiție în loc de unul singur, deși legislația prevede de ani buni existența a doi vicepreședinți la instanța supremă), poate determina consecințe foarte greu sau chiar imposibil de remediat.”

Ce va urma, nu știm. Suntem în prag de toamnă fierbinte, iar bătălia pentru statul de drept și democrație adevărate în România sunt departe de a se fi încheiat. Este clar că o să asistăm și la alte teste ”nucleare” și bătălii, mai ales în stradă, Stradă care pare să fie singura contrapondere la excesele puterii. Bătălia în câmpul tactic al Justiției abia se încinge. Focoasele sunt în mâinile puterii actuale, iar aceasta pare să le folosească pe modelul Coreei de Nord.

Vorba unui internaut:”  Omu' testeaza opinia #rezist -entilor. Pai, ce? Vreti sa aiba soarta lu' Iordache? In niciun caz! Asta face parte din Sistem! Va las sa ghiciti care... El se crede regele justitiei, precum Gutza, al manelistilor.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
-------------------------------------------------------------------------
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.